AUTRICE
GIUSEPPINA CATTANEO
http://giusicopioni.altervista.org/
POSIZIONE S.I.A.E.
N° 193077
Codice opera Siae
919013A
TITOLO
A GHE MIA OL TRI
SENSA OL QUATER
DUE ATTI
Personaggi
LUIGINA
CATERINA sorella Luigina
BEPINA
PALMINA sorella di bepina
TINO postino
GUGLIELMO aggiustatutto e cugino di Caterina
VINCENSO aiutante effemminato di Guglielmo
DON Fedele Parroco
TRAMA
Tino è innamorato di Caterina e le scrive una lettera d’amore ma questa lettera finirà, chissà come in mano alle tre amiche. E non solo a loro perchè anche Vincenzo ...
ATTO PRIMO
SCENA I
Caterina e Bepina
CATERINA. (Entrano da fuori scena. Sul tavolo un paio
di riviste) me a ga rie mia a capì che manera aiè egniffò töcc isbagliacc.
BEPINA. Mia che a ga na siès
istacc ü giöst!
CATERINA. E pör ai sömeaa che
indès be chi cruciverbola.
BEPINA. Se, chi orizontai
ai’nda be töcc e sö chèsto a ga fo sö l’as dèl còl.
CATERINA. Poame a fo sö ol tö
òs dèl còl che aiere töt giöscc.
BEPINA. Perchè a fessö ol me
òs dèl còl e mia ol tò?
CATERINA. Perchè me a ga
tègne ala me dè pèl. A te a ta rèsta adoma chèla. (Al pubblico) ma ivvest come alè rampogneta?
BEPINA. Ma mochela de dì di
sproposècc! Comunque segon me, alè colpa di nòste sorele e di sò sugeriminti sö
chi verticalli.
CATERINA. Ma certo! Quando
notèr a ma facc chi orizontai, aiera töcc giöst e alè stacc quando a ma
cuminsat a fa chi verticalli che a ma cominsat a iga di problemi.
BEPINA. (Al pubblico) le, anche prima de fa i cruciverbola al ghera di
problemi.
CATERINA. Saral posebol che
an troe mia ergot de fa söl sügo, che pèr colpa de chèle dò la al va sèmpèr töt
in malura?
BEPINA. Fa sito, fa sito,
come a stae be quando a ghera amò al mont ol me òm e l’òm dèla me sorèla.
CATERINA. Che manera poa chèl
dèla tò sorèla?
BEPINA. Ma certo! Chesse
agglere mia in di pe me chèla stöfüna!
CATERINA. E che manera a
sangürèt if anche ol tò òm?
BEPINA. Perchè cosa a ghè che
al’indaa mia be dèl me òm?
CATERINA. Negot. Ma scolta
Bepina, lasando pèrt ol tò òm che al pödìa anche ès brao, ma a set mia piö
libera de fa chèl che a ta ghe òia, adès che a ta se èdoa?
BEPINA. Ma me a sere libera
anche prima nè?!
CATERINA. A se? E che manera
quando a egnie a ciamat pèr indà a fa du pas a ta egnièt mai?
BEPINA. Alè mia ira, me a
sarès vegnida depèrme ma te a ta gherèt sèmpèr indre ol to òm!
CATERINA. E che manera a ta
egnièt mai depertöcönt a bif ol cafè al baretì quando a egnie a ciamat?!
BEPINA. Ada che me a sarès
vegnida depermecönt, ma te a ta serèt sèmpèr col tò òm.
CATERINA. E alè pèr chèl che
dighe che in’òscc òmègn ai sta be in doca aiè: al cimitero.
BEPINA. Se’sigüra?
CATERINA. Ma certo!
BEPINA. E che manera alura a
tande trè olte al de al cimitero? El mia perchè a ta sèntèt la mancansa?
CATERINA. Mancansa? Ma set
indre a basgà?
BEPINA. E che manera a tande
là isse tate olte alura?
CATERINA. Perchè a go öna pura
che al ma salte fò dèla tomba e ando la a controlà che al siès töt apòst!
BEPINA. Adès capese. (La vede un pò giù) cosa a ghet adès?
CATERINA. A sere isse conteta
de iga ergot de inteligènt de fa come i nòscc cruciverbola, invece ...
BEPINA. Invece ... an sè dò
bore. Quando alè isse, bisogna amètèl.
CATERINA. Ma che servèl go pò
me?! Diolte a ma e ol döbe che al sabe chèl dèla me sorèla!
BEPINA. Caterina, bötèt mia
zo isse, ada che a ta ga ne amò de intèlingènsa in dèl tò servèl né?! Bisogna
sircala be, ma al so che a tanne amò.
CATERINA. E in do sarèsela
che me ala troe mia?
BEPINA. (Pensa) a ta fa negot se a tal dighe indomà?
CATERINA. Pèr me ès sènsa
inteligènsa alè come se ès ... sènsa gambe.
BEPINA. Delbù? (Si abbassa a guardare le gambe e le vede)
te, ada che a ta ghié amò töte dò al sò pòst nè i gambe?
CATERINA. Ma cèrto che a go i
gambe, a saro anche öna bora, con poca inteligènsa, ma a so mia intregòta dèl
töt. Anche se a ma sa sènte spianada a tèra.
BEPINA. Dim mia che a ta ghe
la crisi de mèza età nè?
CATERINA. Perché? Se ala ma e
mia adès la crisi de meza età, ölèt che ala ègne quando? A intagn?
BEPINA. E no certo, a ta ghe
resù. Però alè mia giöst, me a go piö de setant’agn e la crisi de meza età ala
mè gniamò de ègn.
CATERINA. Preòcupès mia, isvèt
che a te a ta egnerà mia la crisi de meza età, ma la crisi de “piena età”. (Disperata) madonname come a ma sa sènte
zo.
BEPINA. Te, mia che a ta
salte imment de copat’nè? Bötès mia zo dala finestra, ma recomande.
CATERINA. Come faroi a copam
dala finestra?
BEPINA. A già che dala strada
la tò finèstra alè olta adoma trenta ghèi.
CATERINA. E pò dòpo me òle pò
mia copam. Se i ghès de copas töte i persune che aiè zo ön po de fase, i pais
ai sa ciamerès piö pais, ma i sa ciamerès frasiù.
BEPINA. Ada se a ta tiresö de
fase con chèsto? (Toglie dalla scatola un
cellulare. Toglie anche le istruzioni e le appoggia sul tavolo).
CATERINA. Cosel chèll’aur le?
O mai vest ün’orolòi isse gròs. Indasaì che fastöde che al ta darà sö chèl pols
le e indasaì quate olte a tal pichere vià.
BEPINA. Ma nò a te, alè ü
cellu ... cellul ... cellulite. Al sarès ü telèfolo ma adès aià ciama isse.
CATERINA. Ü telefolo? Chèlle
al sarès mia ü orolòi ma alè ü telefolo? (SI
ALZA E INIZIA A GIRARE PER LA STANZA IN CERCA DEL FILO).
BEPINA. (SI ALZA E LA SEGUE). Pöde saì cosa a set indre a sircà?
SCENA II
Caterina, Bepina, Palmina e Luigina
PALMINA. (Entrano e le vedono tutte e due abbassate) Luigina, adà, aiè
pronte pèr giöga a caalchina.
LUIGINA. Ma cosa cöntèssö pò
a te, aièndre a fa ginastrica.
PALMINA. Adì la erità ai ma
sömèa che ai sabe töte dò blocade compagn de du bacalà.
LUIGINA. Delbù? I bacalà aiè
facc isse?
CATERINA. Mochila de fa i
spirituse.
BEPINA. (Ironica) che manera che? A sis mia indace incö a èt quate persune
ai sa confesa e chèle chi fa la cöminiu sènsa confesiu?
LUIGINA. Cosa al vanteresa a
otre chèl che an fa ...
PALMINA. ... o chèl che an fa
mia.
CATERINA. Al sarà du mis che
ai va piö a confesas.
BEPINA. Che manera? Ele
dientade sante?
LUIGINA. Sante an se mia
dientade ... perchè sante an sè sèmpèr istace.
PALMINA. E pò dòpo, pensì pèr
votre.
LUIGINA. Braa, an ga dis negot
perchè aiè laur che a lure ai ga mia de interesaga. (Qualche secondo di silenzio poi di getto) notre an sè stace adoma
inganade di persune che ai va a fa la cöminü e alura a ma sircat öna solusiù.
PALMINA. Infati, an ga
domandat al preòst de daga ol certificato de confessione a töte i persune che
ai sa confèsa.
CATERINA. Cos’è? Ol
certificato de confessione?
BEPINA. Ma ragiunì otre? Caterina,
che a ga sabe partit öna quac vene in del co a töte dò chèle le?
CATERINA. A ghè mia partit adoma
öna quac vene a chèle le, ma ghè partit töt chèl poc che a ghera resta’det in
chèl co.
LUIGINA. Ma mochila! Tanto ol
preòst al ga dicc de no.
PALMINA. E comunque, mèi isse
perchè tanto a ma capìt che i persune ai sa confèsa in dasaì indoe.
CATERINA. Ma al sis apena
adès che la zet ala öl mia fa saì i sò pecacc al preòst e al cörat dèl pròpe
pais?!
BEPINA. Ala cesa de Costa, a
ghi de saì che a ghè pie de zet de Brusa che ai va a confesas.
CATERINA. Se, e chi de Costa ai
va ala Madona di Rose dè’Lbà a confesas.
BEPINA. E chi de de’Lbà ai va
a Montèl.
CATERINA. E chi de Montèl ai
ve a Brüsa.
LUIGINA. Èco perchè a ghè
sèmpèr che tata zet forestera!
BEPINA. Me invece a go negot
de nascont e perciò me a ma sa confese che a Brüsa.
LUIGINA. Se, e quando a ta
sarèsèt indacia? Poame a go negot de nascont e anche me a ma sa confèse che a
Brüsa.
PALMINA. Se, te a ta sa
confèsèt a Brüsa, ma a tande de ün’otèr preost però.
LUIGINA. Te, a ga-no mia de colpa
me se quando a ma toca a me ol nòst prèòst e ol nòst cörat aiè zamò ocupat.
CATERINA. Sorèla, te a ta se
piö fürba che bèla. Bepina, lasale pèrt, dai che an va’nnacc a sircà ol laur
dèl tò cellulite.
BEPINA. Chè laur pò?
LUIGINA. Cosa a sindre a
sircà? La cellulite?
PALMINA. La me de cellulite a
ghè mia inbisògn de sircala, de che ala sa spòsta mia. (Indica la sua pancia).
LUIGINA. E de chi ela alura
chèla cellulite che a sindre a sircà?
PALMINA. (Guarda Caterina e Bepina) per me, nigöna di dò aià perdida perchè
come a edì töte dò agliè amò ben metide.
CATERINA. Mia chèla de
cellulite! Ol telefolo dèla Bepina.
BEPINA. Cèrto, ol me
telefolo, chesto. (Lo mostra).
LUIGINA. A se? E i
cruciverbola? Ela zamò finida la passiù di cruciverbola?
PALMINA. Per forsa Luigina, annà
faa mia ü giöst!
CATERINA. Lè mia ira!
BEPINA. Infati, aiera töcc giöscc,
dela de giöscc.
CATERINA. (Piano a Bepina) indomà a ta ghe dendà a
confesas Bepina, regordèt. E comunque i cruciverbola pèr notre alera dientat ü
pasatep tròp facile e perciò adès an sè bötade in di telefoli.
BEPINA. (Piano a Caterina) pase a ciamat prima dendà a confesam, cosa
dighèt?!
LUIGINA. In di telefoli?
PALMINA. A ghi du telefoli?
CATERINA. No, mia dü, ma ü.
Ma adì che chèsto al fa töt nè?! El mia ira Bepina?
BEPINA. Certo, al fa de tuto
ol me telefolo.
LUIGINA. Fal poa la pasta?
PALMINA. Ma no a te, al fa adoma
la bösèca.
CATERINA. Ma teila fò! Bepina,
daga mia scolt, ai ga rabbia perchè lure agglà mia.
BEPINA. Al saavroi mia! Chèle
aiè’ndre ai tep di dinosauri.
CATERINA. E se an ga arda be,
a ta parele mia che ai sömèe anche a du dinosauri?
LUIGINA. Ma cosa a cöntisö!
PALMINA. Poarine a otre, adì
che notre an sè innacc anni luce.
CATERINA. Adoma de egèsa a
sinnacc, chèsto se.
LUIGINA. (Al pubblico) ivvest in doca ala ria la sò inteligènsa? (Alle due) notre an gaavra mia chèl telèfolo
le, ma adì che notre an ga ... ün’otèr laur ... (piano a Palmina) di ergot de gros, dom!
PALMINA. Gros!
LUIGINA. (Piano a Palmina) ma no! Piö gròs amò!
PALMINA. Grossetto!
LUIGINA. (Piano a Palmina) ma no! Piö gròs amò!
PALMINA. Grossissimo!
LUIGINA. (Piano a Palmina) ma no! De piö, de piö!
PALMINA. Gros, tat gros che ol
vòst telefolo al sömèa ü sgorbio!
LUIGINA. (Piano a Palmina) ma no! A ta ghe de dì cosa alè chèl laur le gros!
PALMINA. (Piano a Luigina) e pödièt mia dimèl söbèt! (Pensa e ha un’idea. Alle due) spetì che e ederì con cosa an rierà
che. A resterì a boca deèrta.
LUIGINA. (A Palmina che vuol sapere cosa ma lei non glielo dice. Alle due)
ederì, ederì! E chisà quate mosche al vandarà det in chèle boche deèrte.
PALMINA. LUIGINA. (Escono).
CATERINA. Poarine a lure. Dai,
lasale pèrt. Cosa a sere indre a fa prima che i ries? A già che a sere indre a
sircà ol fil dèl tò cellulite. (Lo cerca
di nuovo).
BEPINA. (La segue ancora) ma al sa pöl saì che fil pò?
CATERINA. Pòta, ol fil che al
va al mür e che dòpo al va ala cabina dèla Sip.
BEPINA. Ma Caterina, chèsto
alè ü telefolo moderno. Al va mia col fil ma al va cola rete.
CATERINA. Cola rete? La rete del
porter che al giöga al balù?
BEPINA. Adì la erità a me a
ma sömèa che la siès la ret chèla dendà a pescà, però, pöldas che la sabe anche
chèla del balù nè. Dòpo a ga arde ai istrusiù.
CATERINA. Ma ... a set indacia
indoe a tö chèl cellulite le?
BEPINA. Ammlà regalat ol me
neut, anche se lü aialsà gniamò mia.
CATERINA. Ah. Dai, fam vèt be
come alè.
BEPINA. A talsèsèt come alè
veloce a mandà i smsmsms.
CATERINA. Cosa ... mandèl
chèl cellulite le?
BEPINA. I smsmsms.
CATERINA. I slmslms?
BEPINA. A ta se buna gnià de
dil. Scoltem me. Smsmsm.
CATERINA. Smsmsms.
BEPINA. Mèi de prima dai.
Chèsce smsmsms aiè i messaggi che a ta scrièt.
CATERINA. I messaggi? In chèl
cellulite le a ghè det i piciù?
BEPINA. I piciù? Ma quai de
piciù?
CATERINA. I piciù
viaggiatori, chèi che i porta i messaggi.
BEPINA. Ma mia chèi de
messaggi. Èdèt che ... (le mostra)
che a ghè i letere e se te a ti schisèt dòpo al ve fò la paròla. Me a dovre ol
T9 chesse a fo piö ala svèlta.
CATERINA. (La guarda) ah, ol T9. (Al pubblico) me de solèt ando al C6 e
ma sa troe be, però pöderès proà anche ad andà al T9.
BEPINA. Però mè stà atencc de
restà mia sènsa bateria perchè se de nò al va piö. E per controlà i baterie, a
ghè chèste tache.
CATERINA. I tacole? A ghè sö
i tacole?
BEPINA. Mia i tacole! I tache!
Adale che, ai vèdet? (Mostrandogliele).
CATERINA. (Guarda ma non vede nulla) me a ède negot.
BEPINA. (Controlla) pèr forsa che a ti èdèt mia, alè ormai quase sènsa
bateria!
CATERINA. Bepina, a ta se pròpe
fürtünada incö, ada cosa a go che? (Toglie
dal sacchetto due batterie normali).
BEPINA. E alura?
CATERINA. Aie i baterie per
ol tò cellulite.
BEPINA. Ma cèrto, perchè a go
mia pensat söbèt. (Le prende e mette
vicino al cellulare) ai ma sömèa ün momentì piö grande.
CATERINA. (Prova anche lei) osti, al set che a ta
ghe resù? Al set cosa an fa? An va a cambiale.
BEPINA. Ma a ta fa negot de
dovrale pèr me?
CATERINA. Ma fa negot amisa.
Regalat i baterie alè ol me mòdo de ringrasiat perchè a ta me facc imparà töcc
chi laur che nöf. A ma crèdèt che a ma sente piö öna bora, ma tat inteligènta?
BEPINA. Se te a ta se
intelingènta, me cosa soi alura?
CATERINA. Inteligentuna! Dai
che an va a cambià i baterie. (Stanno per
uscire).
SCENA III
Caterina, Bepina, Guglielmo e Vincenso
GUGLIEMO. (Entrando con gli attrezzi da lavoro)
permès ... ciao cüsa. A so riat.
CATERINA. A ta ède.
BEPINA. Poame a ta ède.
GUGLIELMO. Che spiritusune. A
ta me ciamat e me a so riat.
VINCENSO. (Parlerà e si atteggierà in modo
effemminato) anche me a so che.
CATERINA. (Guarda meravigliata Bepina) te, ada che
a so mia gniamò òrba nè?! E te chi sarèsèt?
GUGLIELMO. Alè ol me bòcia.
BEPINA. A che a tle sircaffò
giöst nè!
CATERINA. (Al pubblico) pèr me aià sircaffò col
lanternì.
BEPINA. (Al pubblico) se, ma al fosc.
VINCENSO. Perchè a va-o mia
be?
CATERINA. Nò, nò, pèr notre a
ta e benissimo.
GUGLIEMO. Dai scète, fi i
brae almeno otre. Chèsto alè Vincenzo e alè ol me bòcia e a me al ma a be.
VINCENSO. (Avvicinandosi un pò tròppo) grasie
Gugliemo.
GUGLIEMO. Stam de luntà però.
Dai cüsa, fam mia pèrt ol tep e dim cosa a ghè che al va mia.
CATERINA. A ghè negot che al
va mia Gugliemo.
GUGLIELMO. Ma come? Se a ta
me ciamat e a te me dicc che in de tò cà a ghera negot che al funsiunaa?
CATERINA. Me o dicc isse?
BEPINA. Te a te dicc isse?
GUGLIELMO. Se, a te me dicc
isse e te me dicc che aiera problemi gròs.
CATERINA. (Ricordandosi) a già! Scüsèm ü menüt
Gugliemo. (Prende in disparte Bepina,
piano) Bepina, alo ciamat me delbù stamatina, ma adoma perchè a sere a tèra
e a ölie ün po compagnia e alura a go inventat chèllaur le.
BEPINA. Ma cosa a tè saltat
in mènt pò?
CATERINA. Te a ta riaèt piö!
BEPINA. Se, adès però an sè
che in tri, mia adoma me. Cosa fet adès?
CATERINA. Cosa faroi, la
erità a pöde mia digla se de nò chèsto al ma e piö che e come minino al ma arda
piö.
BEPINA. Pòta se a ta pödèt
mia diga la erità, faga giöstà ergot che al funsiuna mia. (Al pubblico) pèr fürtüna che alà ma mia ciamat ol sotramort se de
nò a gaavrès vit pura che la ma ölia fam fò me.
CATERINA. Come foi, che al
funsiuna töt!
BEPINA. (A Gugliemo) Gugliemo, a mètèl apòst diolte anche i servèi che ai
funsiuna mia?
GUGLIELMO. Pèr ol momènt, pèr
chèi o gniamò de troà la ciaf giösta.
VINCENZO. (Avvicinandosi a Guglielmo) se parlì de
ciaadüre, me a so facc in bandera.
GUGLIEMO. Stam deluntà a to
dicc!
CATERINA. (Sempre piano a Bepina) che mè che
invente ergot se de nò a so dè ergü.
GUGLIEMO. Alura? Cosa a goi
de giöstà?
BEPINA. Adà, la tö cüsina alè
indecisa perchè ala ga che talmènt tace laur che aialsà mia in doca cominsà. El
mia ira Caterina?
CATERINA. (Piano a Bepina) ma cosa indet a diga?! (A Guglielmo) ma cèrto! Anche se aiè mia
pròpe isse tace ... (si avvicina ad una
lampada e la tocca involontariamente).
BEPINA. Ecò, chèla lampada le
ala sa impia mia.
CATERINA. (Guarda Bepina fulminandola con lo sguardo).
GUGLIELMO. Ah, bene, a gaölìa
tat a dil! (Si avvicina e preme il tasto
al filo e questa si accende regolarmente) ma adì che alè mia rota nè, èdì
mia che ala funsiuna.
CATERINA. Posebol! Alè de
stamatina che ala ma sampìa mia.
BEPINA. Me se anche l’otrer ala
funsiunaa zamò piö!
CATERINA. (Piano a Bepina) te a te ghè sèmpèr de
esagerà!
GUGLIEMO. Ma adì che ala-a
nè? Adì che! (E la accenne di nuovo).
CATERINA. Posebol! (Si avvicina e finge di premere il
pulsantino) evvest? Cosa a tere dicc che al’andaa mia.
GUGLIELMO. (Si avvicina e l’accende d nuovo) ma se
con me ala-à?
BEPINA. (Si avvicina e anche lei finge di accenderla ma non lo fa) ala ga
resù la Caterina, èdèt che ala sampia mia? Svet che ala sampia mia adoma coi
fommle.
GUGLIELMO. (Guarda le due e poi Vincenso) Vincenso,
proa te.
BEPINA. (Non facendosi vedere stacca la spina dalla corrente).
VINCENSO. (Si avvicina e fa per accenderla ma non si
accende davvero) negot, la sa’mpia mia.
GUGLIEMO. A ghi pròpe resù,
la sam’pia pròpe mia adoma coi fommle.
CATERINA. (A Bepina piano) te, ala funsiuna mia
delbù?!
BEPINA. (Piano a Caterina) ma per forsa! O tiraffò la spina! Adala che! (Gliela mostra). Se a ga födès mia me
che con te, al so mia!
GUGLIELMO. Dai Vincenso, tira
fò gli arnes (si affretta) chi dèl
laurà! E pò contròla in doca a ghè ol guasto.
VINCENSO. Söbèt capo! (Esegue).
GUGLIELMO. E i otèr laur
rocc?
CATERINA. (A Bepina), è, e i otèr laur rocc?
BEPINA. Caterina, faga èt
chèl ... (non sa che dire) chel ...
quadèr là che al ga la curnis ruinada.
CATERINA. Ol quadèr? Adà che
chèla curnis alè mia ... (viene
interrotta).
BEPINA. (Le da una gomitata).
CATERINA. Ma cèrto! Chèl
quadèr le al ga töta la curnis ruinada. Ale a ardaga Guglielmo pèr piaser. (A Bepina piano) ma cosa ölèt fa?
BEPINA. (Piano a Caterina) a rompesö ergot de fa giöstasö. Ölèt che a ta
salve?
CATERINA. Se se, certo.
BEPINA. Alura lasèm fa a me.
CATERINA. Se, ma spachèm pò
mia sö töt.
GUGLIELMO. A me chèla curnis che
ala ma sömèa che a ga manche negot.
BEPINA. Va là docà!
CATERINA. (Affrettandosi e avvicinandosi) a ta
sömererà a te. Èdèt che?
GUGLIELMO. Mandoe?
CATERINA. Ada che in
chèst’angolì.
GUGLIELMO. Ma se al sa èt
gniac!
CATERINA. Me al vède e perciò
al va metit apòst.
VINCENSO. Adà che, la lampada
ala funsiunà che alè öna meraviglia adès. (E
lo mostra).
GUGLIELMO. Dai, e che adès e
mètapòst chèsta curnis con ün po de stöc. Stam deluntà però.
BEPINA. (Nel frattempo Bepina, prende una sedia e toglierà un piedino alla
sedia e lo farà in modo simpatico) e dòpo a ghè anche chèsta scagna de
metapòst.
CATERINA. Ma set sigüra?
BEPINA. Ma sensotèr! Edèt mia
che a ghè egniffò ü perstì?!
CATERINA. (Piano a Bepina) basta però adès o te a
ta ma dèsfèssö töta la cà. (Ai due)
ma cèrto, ol pestì, a ma sa regordae piö.
GUGLIELMO. Dai Vincenso, dòpo
daga ön’ögiada anche a chèsta scagna.
CATERINA. E pò dòpo basta a
ghè piö negot de rot.
BEPINA. Cos’è basta? A te mia
dicc anche che a ghè i manèc del servisio di padèle de metapòst?
CATERINA. No!
BEPINA. (Gli da una gomitata) ma come nò? Ma se a ma toca prestam i padèle
töcc i de perchè se de nò a ta sa scòtèt!
CATERINA. A ta ma prèstèm i
padèle a me?! E da quando?
GUGLIELMO. A ghè i manèc di
padèle de giösta se o nò? E töcc chei laur de giöstà che a ta me dicc? A che se
al sere a sarès ... (viene interrotto).
CATERINA. Se certo, che a go
i manèc dèla bateria di padele de giöstà.
VINCENSO. Ai giöste me i
manèc!
GUGLIELMO. Se, basta che a ta
ma staghèt deluntà.
BEPINA. Faga èt intat la
curnis de chèl’otèr quadèr che al sa troa in cüsina, chèl antico e che al costa
ü muntù de solcc, intat che ando a tiraga fò i padèle.
CATERINA. Ol quadèr? Ma qual
de quadèr?
BEPINA. (Le da una gomitata).
CATERINA. Ma cèrto, ol quadèr
... egn’ de là. (Escono tutti a sinistra
e dopo qualche secondo rientra Peppina).
BEPINA. (Intanto va a staccare le maniglie della pentole).
CATERINA. (Si avvicina a Bepina) mia töte i maniglie
se de nò chisà che spesa al ma e fò.
BEPINA. A ta gherèt de
pensaga prima o ölèt teca bega col to cüsì?
CATERINA. Nò, nò, alè l’önèc
paret che a go dòpo la me sorèla. Disèm alura che alè l’önèc paret.
BEPINA. Èco, alur, ala ron-sö
ün po de manèc a te. (E così fanno, in
modo simpatico, intanto che i due sistemano la cornice e la sedia).
GUGLIELMO. (Rientrando con Vincenzo) e anche la
cürnis alè a pòst. (Guarda l’orologio)
al sè facc tarde òsti. A ta fa negot se i manèc di padèle a ti mètapòst ol Vincenso
de che mezuretà? An ga dendà dela Carmelina a èt ü laurà e talse che se an sè
mia puntai chèla le alè buna de ciamà i Carabinier.
CATERINA. Va be, a va spète
dòpo, però regordis de egnì che, perchè se de nò a so delbù sènsa padèle (guarda Bepina).
GUGLIELMO. A ta mande che ol
Vincenso prima che pöde, dai. A va selüde.
VINCENSO. Arivedervela. (I due escono).
CATERINA. Ma gherèt de tirà
vià pròpe töte i manèc?
BEPINA. Ma dai, alo facc pèr
te.
CATERINA. Adès se che a ta
toca prestam i tò badele se chi du la ai rià piö incö.
BEPINA. Dai, pensega mia
docà. Ma notre, an ghera mia dendà a cambià i baterie?
CATERINA. Se, anche se a mè
pasas la òia dato che indasaì che spesa al ma egnerà fò con töte chèle
maniglie.
BEPINA. Pensega mia, dom
doca. Dom e in dü quar’dura an sarà che. (E
la tira fuori casa).
SCENA IV
Tino
TINO. Permès. Caterina ... Caterinuccia mia, dove sei?
Ala ghè mia, indasai in doca la sarà indacia. A tö ol cruciverbola nò dèl sigür.
Ala ma facc bötavia tace de chi solcc pèr chi cruciverbola le! A me i
cruciverbola ai ma pias gniac pò, ma pèr istaga visì avrès comprat anche öna
discarica de parole incruzade. Èco, a ghi de saì che me a go öna còcia pèr la
chèla bèla scèta le. Scèta ... ün po pasada fò ... ma mia de tat nè però. (Vede le pentole) ma cosa fale töte
chèle padèle che ... e sensa manèc? Indasaì cosa ai ga immènt chèle dò sorèle
le. Chi aia capes alè brao. Caterina! Caterina! Man’dosarala! Pròpe incö che
ölie faga la dichiarasiù, ala ghè mia. Se aggla fo mia incö che ammla sènte, al
so mia quando a troero amò ol coragio. Cosa foi alura? Spetala pöde mia perchè
al so mia quando la ria e me a go dendà a laurà, adì quata posta che a go amò
de portafò! Cosa foi adès ... (pensa) troat!
A ga scrie öna lètera d’amur e pò agglà lase che! Fòi e pèna (li prende dalla borsa) e via söbèt a
scrif: “Carissima amore mio, oggi finalmente ho trovato il coraggio di dirti
tutto l’amore che c’ho per te. Quando ti vedo non sto più nella pelle e il mio
cuore batte come quando mi prendo uno stremesse. La mia bocca s’impasta ogni
volta che vedo la tua bocca a forma di rosa. I tuoi occhi color dei maroni mi
riempiono di bel gioioso. Prima di incontrare te, la mia vita era a senso
unico, ora invece è a doppio senso, a volte alternato. Non posso vivere senza
di te, senza tua sorella si invece, ti prego, prendilo al volo il mio amore. Se
anche tu mi ami, indossa un fiore e io capirò che tu sarai mia. Firmato, Tino
il postino”. Eco che, finit! E in doca la lase? Se la lase che söl taol, a ghè
mèzo che chèla nastuna dèla sò sorèla aià troe e la scoprese ol me segreto. Forse
alè mèi che la mete ... (si guarda in
giro) che. (Apre la prima pagina
della prima rivista e infila la lettera) chèsce aiè i giornai che la me Caterina
ala lès. E se aià leses anche la Luigina? La Luigina? Chèla le, alè gnià buna
de les! (Guarda l’orologio) mèi che
andaghe a laurà, incö a so zamò in ritardo de tre ure. (Esce di scena a destra).
SCENA V
Luigina e Palmina
LUIGINA. (Entrano in scena da destra) cèrto che se la me sorèla e la tò ai
sera che i persune indaa fò pais a confesas, ai pödia anche dighèl chesse
almeno a maavrès mia facc la figüra col Don Fedele a sircaga ol certificato de
confessiù.
PALMINA. (Con un golf che poi spoglierà quasi subito e lo metterà sullo
schienale della sedia. Ha con séun sacchetto con dentro un tablet ma che il
pubblico nonvede) adà, parlèm mia dè chèla le pèr piaser che alè ü pecat
adoma a igla pèr sorèla.
LUIGINA. PALMINA. (Si accorgono delle pentole).
LUIGINA. Che manere töte i me
padèle sènsa manèc?
PALMINA. Mè che’ndaghe a cà
söbèt di me padèle! A ghè in gir i ladèr de manèc! (Sta per uscire).
LUIGINA. Man’doet! I manèc
aiè che! Adèi che! Nigù aià robacc!
PALMINA. (Torna indietro e li guarda) ma chi el chèl bambo che al tira-zo i
manèc e po aia lase le?
LUIGINA. Me al so mia, ma
conòse la me sorèla e a so sigüra che le ala cèntra dèl sigür con töt chèsto.
PALMINA. Comunque, a talsès
come al ma facc mal a saì che ...
LUIGINA. ... che metà persune
che i fa la cöminiù che a Brüsa ai sa confesa mia che a Brüsa!
PALMINA. Adà, fa sito, alè
com ès ciapat öna scortelada in dèl cör.
LUIGINA. Me, dò de scortelade.
PALMINA. Adà, poa trè de
scortelade.
LUIGINA. Me dò, ma aiè come
se ai födès istace quatèr.
PALMINA. Me tre ma ai ma facc
mal come se ai födès’istace sic iscortelade.
LUIGINA. (Stanca) adès basta parlà de scortelade perchè a ma e òia de ciamà
indimà ü cortèl!
PALMINA. (Con timore) nò, nò, basta cortèi pèr carità. A proposèt, ada cosa
a go che? (Cerca nella borsetta ed estrae
il tablet).
LUIGINA. (Non guardando Palmina) comunque notre adès, an ga de troà ün’otèr
pasatep, se de nò an rèsta indre de chèle dò la.
PALMINA. Arda cosa a go che
me?
LUIGINA. (Non guardando Palmina) cosa an pöl fa? Chèle là ai ga ol cellulite
de nof, ma notre an ga de troà ergot de piö gròs.
PALMINA. Alura? A ma ardèt?
LUIGINA. (Arrabbiata sempre senza guardarla) ma a ma ölèt vötà a sircà ergot
de piö gròs e bèl de chèl che ai ga chèle la?
PALMINA. Ma se alè dò ure che
a sondre a dit de ardam che a go chèl’aur che de faga invidia a chèle dò!
LUIGINA. A ta pödìe pò ciamam
alura nè. (Lo guarda) e cosa a sarès
chè’laur le?
PALMINA. Al sa ciama tabli
... table ... tablot.
LUIGINA. Tabiot (sgabuzzino)?
PALMINA. Si, si, proprio Se,
se, tabiot. Come i tabiot che ai faa sö öna olta.
LUIGINA. I faa sö öna olta ma
che annè in gir amò aca dès. E cosa fal pò chèl’aur le?!
PALMINA. Chèsto? Chèsto alè ü
compiutèr.
LUIGINA. (Lo guarda, lo prende in mano) compiutèr? Ma Palmina, le’mmetit in
lavatrice?
PALMINA. In lavatrice? Ma set
indre a basgà?
LUIGINA. Ada che al so come
aiè facc i compiutèr nè? Fam mia pasà pèr bambòsa. Aiè ün bèl tòc piö grancc de
chèsto.
PALMINA. Ma Luigina, ada che
chèsto alè mia finit in de lavatrice.
LUIGINA. E che manera el’isse
picèn alura?! Let laat a mà?
PALMINA. Ma nò! Alè piö picèn
perchè alè ü compiuter ... concentrat.
LUIGINA. Ah, adès o capit. A
ga ölia tat a spiegas?!
PALMINA. Alè talmente tat
concentrat che al fa anche de telefolo.
LUIGINA. De telefolo? A ghele
i carsèle isse grande?
PALMINA. An va in borsa Luigina!
LUIGINA. Alet zamò proat a èt
se al va be? Con chi laur le eletrici, al sa sa mai. Almeno isse a ta pödèt
portal indre in tep.
SCENA VI
Luigina, Palmina, Caterina e Bepina
CATERINA. (Entrando da destra) portà indre cos’è?
BEPINA. Otre nò dèl sigür,
dato che la òsta garansia alè zamò scadida dè ü secolo!
LUIGINA. Adì cosa an ga
notre?
PALMINA. Adì come alè
grant’isto telefolo che al fa anche de compiutèr.
CATERINA. La grandèsa ala
cönta pròpe negot e infati ghè mia forse ol proèrbe che al dis:” Ol pochì al fa
diertì?”.
BEPINA. Braa Caterina, alè
pròpe isse. Pò dòpo, magare chèl telefolo le al ga gnia la rete pèr indà.
LUIGINA. Chèl telefolo che al
ga det incorporat töc i tipi de rete di materas. El mia ira Palmina?
PALMINA. Ma sensotèr! A ga
manca gniac öna rete di materas. (Controlla
l’orologio) madonname se al sè facc tarde pèr me, mè che andaghe se de nò,
la farmacia ala sera fò.
CATERINA. Se se, va, va, ada
che a ta ma de mia ü dispiaser se a tande.
BEPINA. (Controlla l’orologio) Caterina, a go dendà a me, a go dendà dèl
dutur.
LUIGINA. Chèl di macc?
BEPINA. A ta responde gniac. (Esce a destra).
PALMINA. A va salüde fort. (Esce a destra senza golf).
CATERINA. (A Luigina) se te a ta ste che, me ando
de là in cüsina.
LUIGINA. Fermèt ü menùt! Che
manera i me padèle aiè sènsa manèc?
CATERINA. Prima ròba aiè mia
i tò padèle ma i me e segonda ròba me dèla me ròba anna-fo ghèl che a go òia.
LUIGINA. Come tirà vià i
manèc?
CATERINA. Come tirà i manèc!
LUIGINA. E che manera, se al
sa pöl saì?
LUIGINA. Ah, al vède come aià
metide apòst! E scomète anche che attlavre anche pagat.
CATERINA. Adà, a ta dighe
negot de chèl che a ghè söcedìt perchè con te tanto al sa pöl mia parlà. E con
d’öna compagn de te me a ga sto gniac ü menüt de piö. (Esce a sinistra).
LUIGINA. Se, se, va pèr
carità, prima che ègne contagiada dì tò manìe di manèc e dala tò inteligènsa. A
vangüre mia öna sorèla compagn dèla me. Inteligènta ... adì che, chèste aiè i
riviste che la lès pèr dientà inteligènta: Gioia, Chi, Eva Express ecc. ecc.
ecc. (Apre la prima rivista e vede la
lettera) cosela chèsta. (La prende e
la apre) ala sömèa öna letera. “Alè” öna letera. San vèt cosa la dis.
“Carissima amore mio, oggi finalmente ho trovato il coraggio di dirti tutto
l’amore che c’ho per te. A ghè ergü che alè inamurat de me?! Posebol? (Affrettandosi) cioè ölie dì ... ol bèl
aià èt pròpe töcc. Indeminnacc a lès. Quando ti vedo non sto più nella pelle e
il mio cuore batte come quando mi prendo uno stremesse. La mia bocca s’impasta
ogni volta che vedo la tua bocca a forma di rosa. I tuoi occhi color dei maroni
mi riempiono di bel gioioso. Oh Signur, töte i me grasie aià colpit in dèl
sègn! Prima di incontrare te, la mia vita era a senso unico, ora invece è a
doppio senso, a volte alternato. Non posso vivere senza di te, senza tua
sorella invece si, ti prego, prendilo al volo il mio amore. Cèrto che al ciape
al volo, a so mia isse scema de lasamèl iscapà ... ala me età. Età giovanile a
masantendìe. Al ma sömèa mia ira. Éde mia l’ura de saì chi alà perdit ol co pèr
me. Se anche tu mi ami, indossa un fiore e io capirò che tu sarai mia. Firmato,
Tino il postino”. (Si blocca) ol
Tino? Ol postì alè innamurat de me? Chèl ... chèl scorbüt le? Chèl römmiöl le?
Va be che dala belèsa a ta maièt zo negot nè. Ma ... ma ... ma se al mana sèmpèr casat indre ü muntù!? Cosa a
salta immènt adès?! (Pensa) ma cèrto!
Alera ü modo pèr nascondere il suo sentimento per me. (Contenta) a go ü che al ma sta’ndre! Come a so conteta!
SCENA VII
Luigina e Caterina
CATERINA. (Da fuori scena) Bepina, a rie, a ta
ölere mia che a scaalche la finestra! Dam ol tep de caasö i scarpe. Che gata
fresusa che a ta se!
LUIGINA. (Appena sente parlare Caterina) ala ria la me sorèla, mè che
nasconde la lètera. (Si guarda in giro e
la nasconde nella tasca del golf di Palmina).
CATERINA. Se’cche amò?
LUIGINA. Te, ada che chèsta
alè anche la me cà nè? Adès a go dendà. (Al
pubblico con trasporto) ando a comprà ol fiur de metisö pèr ol me “Tino”. (A Luigina) ciao sorela, la mia vita sta
prendendo una bella piega. (Esce).
CATERINA. (Al pubblico) chèla le? Ala ga ol müs,
pie de pieghe, mia adoma in vita (indica
la pancia). Dai, lasèm indà. (Sulla
porta incontra Palmina).
SCENA VIII
Caterina e Palmina
PALMINA. (Entra da destra) Caterina o lasacc che ol me gòlf.
CATERINA. Se, alè le söla
scagna. Serafò la porta dòpo. (Se ne va).
PALMINA. Te, ada che a go mia
la cua me nè?! (Prende il golf e si
accorge che spunta un foglio) cosel chè’laur che? (Prende a lettera, la apre e inizia a leggere) “Carissima amore
mio, oggi finalmente ho trovato il coraggio di dirti tutto l’amore che c’ho per
te. L’amore che c’ià pèr me? Ala me età? Lasèm indannacc a lès. Quando ti vedo
non sto più nella pelle e il mio cuore batte come quando mi prendo uno
stremesse. Madonna santissima! Cosa a ga foi me ai òmègn! Sperem che al siès
almeno ü’nòm. La mia bocca s’impasta ogni volta che vedo la tua bocca a forma
di rosa. El ol me poèr òm al ma disia sèmpèr che a ghere i laèr fine. Adà che,
a forma di rosa. I tuoi occhi color dei maroni mi riempiono di bel gioioso. Ma
ei marù i me öcc? Pensae che ai födès nocciola. Ma se a ghè scricc isse, al völ
dì che aiè culur dei maroni. Prima di incontrare te, la mia vita era a senso
unico, ora invece è a doppio senso, a volte alternato. Non posso vivere senza
di te, senza tua sorella si invece, ti prego, prendilo al volo il mio amore. Se
anche tu mi ami, indossa un fiore e io capirò che tu sarai mia. Firmato, Tino
il postino”. Chi el? Chèl ... chèl ... cicia-barbif? Chèl rangotam le? (Pensa) però se a ga piase me, al völ dì
che c’ià buon gusto e perciò alè mia pròpe de bötavià. E al ga de iga anche di
qualità nascundide, e pènse pròpe che i siès nascundide be ma però a so sicura
che ai ghiabe. E se an ga arda al fosc, alè mia pròpe ün’òm de bötavià. Mè che
core ad’andà a tö ü fiur de mètèm-sö!
SCENA IX
Bepina e Palmina
BEPINA. (Da fuori scena) va be, ando det me a töl.
PALMINA. (Appena sente la voce, nasconde la lettera nel primo posto che trova,
le istruzioni del cellulare di Bepina).
BEPINA. (Entra) alè la sò cà e a ma toca egnì det me a tö ... (Vede Palmina) cosa fet te che?
PALMINA. A so egnida che a tö
ol me golf. Perchè adoma te a ta pödèt vegnì det?! Ma cosa fet zamò che? A tal
troat negot ol dutur?
BEPINA. Al ma troat be, de la
de be!
PALMINA. (Al pubblico) i dis töcc isse e dòpo du de aia troà là morte
stechide. Dai, che a go mia tep de pèrt adès. A ta salüde. (Canta) rose rosse per te, ho comprato stasera ... (Esce).
BEPINA. Èco che i me
istrusiù. (Le prende e vi trova la
lettera) cosela chèsta? Öna letera? Comela finida det’che? Per chi sarala?
I istrusiù aiè i me e perciò ... fam lesisö: “Carissima amore mio, amore mio? Ma
che amore mio pò? Saral mia indre a parlà de me nè? Oggi finalmente ho trovato
il coraggio di dirti tutto l’amore che c’ho per te. Quando ti vedo non sto più
nella pelle e il mio cuore batte come quando mi prendo uno stremesse. E chi
pensaa ala me età de faga chèl’efèt che a ergü?! La mia bocca s’impasta ogni
volta che vedo la tua bocca a forma di rosa. I tuoi occhi color dei maroni mi
riempiono di bel gioioso. Dei maroni? I me öcc aiè compagn di maroni? Madonna
Signur, quace complimèncc! Prima di incontrare te, la mia vita era a senso
unico, ora invece è a doppio senso, a volte alternato. Issentit? Doppio sesso. Non
posso vivere senza di te, senza tua sorella si invece, a ta crède che a so mèi
dèla me sorèla. Ti prego, prendilo al volo il mio amore. Se anche tu mi ami, indossa
un fiore e io capirò che tu sarai mia. Firmato, Tino il postino”. Cos’è? Ol
pustì? Chèl nono le mès pelat? Chèlle alè tròp vècc per me! Me a öle ü’nom che
al sie piö zuen de me de almeno vintagn! Però, dato che i zuèn a me ai ma arda
mia, al sis cosa fo? (Felice) a ma sa
contènte dèl postì!
CATERINA. (Mentre sta entrando da destra) Bepina,
ma set morta?
BEPINA. (Nasconde la lettera sotto una pentola) a rie, a rie.
CATERINA. A ta egnìèt piö ala
de.
BEPINA. A so che, dom che an
va söbèt.
CATERINA. A taste che dò ure
e adès a ta ghe frèsa?
BEPINA. Se. Dom che an va
dai, ma ada che prima a go de fermam dal fiorista. (Mentre esce a destra).
CATERINA. (Rincorrendola) dal fiorista? E cosa a
ghet de fa dal fiorista?
SIPARIO
ATTO PRIMO
SCENA I
Vincenso
VINCENSO. (E’ in scena con due cassette degli attrezzi
e sta finendo di sistemare i manici delle pentole) me al so mia come aiavrà
facc a romp sö töcc iste manèc. I cüsine dèl me padrù aiè mia compagn de töte i
persune normai, lure aiè divèrse, ecome se aiè divèrse. E con chèsto o finit de
mètapòst anche l’öltèm manèc. Adès a go dendà delà Teresa a metiga apòst la
lavatrice. (Prende solo una cassetta e
l’altra la dimentica. Esce canticchiando).
SCENA II
Caterina
CATERINA. (Entra da fuori scena con un mazzo di fiori)
adà che, che bèi fiur. Adà che ol Vincenso alè riat e alà finit de metà
pòst i me padèle. Spere adoma che ol cönt al siès mia salat. Che stüpida che a
so stacia a ciamà ol me cüso! Ormai chèl che alè facc alè facc. (Le sistema nella credenza) mèi pensaga
ai me fiur adès, se de nò ai ve pas. (Li
deposita sul tavolo) dato che la Bepina alè’ndacia dal fiorista a son’dacia
a me. (Guarda di nuovo i fiori) o
tössö i fiur piö bèi che a ghera là. La Bepina invece alà tössö ü fiur adoma:
öna ròsa rosa. Ma me dighe, cosa annà farai de öna ròsa adoma! Negot chèl, ala
ga facc bötannaria töte i rose chel al ghera là: chèla zalda al’anda-a mia be
perchè a ga faa ègn in mènt la cirosi, chèla ròsa invece al’anda-a mia be
perchè ala sta-a mia be col culur di sò öcc, chèla bordò invece aia scartata
söbèt perchè a ga fa-a egnì in mènt ü feneral. Ala fì la tössö chèla rosa
perchè, (pensando) cosa la dicc? A
se, la dicc, “töesö chèla rosa perchè il rosso è il colore dell’amore”. Ala ga
ü pe in de fòsa chèla le e ala a pensà all’amore. Se a sere me ol fiurista? Avrès
bötat le e la sò ròsa chisà indoe! Dai, lasèm indà de là a tö ü vas de mètèi
det perchè una casa senza fiori è una casa vuota. (Esce a sinistra).
SCENA III
Vincenso
VINCENSO. (Entra in scena) in doela ... (si guarda in giro) ecola che ... (prende la cassetta che aveva dimenticato)
a son dacc dèla Teresa pèr giöstaga la lavatrice e a ghere mia i attresi
giöscc. A ghirès de sèntela! (Fa per
andare quando si accorge di qualcosa che sporge dalla cassetta) cosa ghè
det che!? Cosel chèl foi che? (Lo prende)
ma chi aià metit det che? Mah! Fan vèt cosa a ghè scricc. (Legge): “Carissima amore mio, amore mio? Chi el che al ma ciam
amore mio? Öna persuna che de belèsa ala santènt, oggi finalmente ho trovato il
coraggio di dirti tutto l’amore che c’ho per te. Alè öna dichiarasiù d’amur pèr
me! Ma a sa rendis cönt? Ma chi al pöl vès istacc? Chèsta alè la cà de chèle dò
mate ... ölis vèt che öna di dò aiè innamurade de me? Al va be che a sape de
boca buna, ma chèle dò le aiè de carne stantida! E se invece al siè vèrgü
d’otèr? Lasèm indannacc ... Quando ti vedo non sto più nella pelle e il mio
cuore batte come quando mi prendo uno stremesse. Cribbio, a pensae mia de fa ü
èfet dèl gènèr. Spere adoma che ala sabe mia la Caterina se de nò, la prosima
olta a ga fo ciapà me ü stremese, se, ma de restà le sèca però. La mia bocca
s’impasta ogni volta che vedo la tua bocca a forma di rosa. A forma di ròsa? Nigü
i ma mai dicc che la me boca ala ga la furma de ròsa e a ma e ol döbe che ala
siès mia la Caterina, perchè chèsta che la scricc la letèra, alè orba! Ölis vèt
che alè la Luigina? Madonna me, dala padèla al brace! I tuoi occhi color dei
maroni mi riempiono di bel gioioso. Èco, con i maroni, a so decorde a me, Prima
di incontrare te, la mia vita era a senso unico, ora invece è a doppio senso, a
volte alternato. Chesta persuna del sigür ala ga la patente, e perciò al pöldas
che ai sabe mia chèle dò che. Non posso vivere senza di te, senza tua sorella
si invece, ti prego, prendilo al volo il mio amore. Ma, cosa cèntrela la me
sorela adès che al’abita in Puglia! Dai ... Se anche tu mi ami, indossa un
fiore e io capirò che tu sarai mia. Firmato, Tino il postino”. (Meravigliato) cos’è? Al ma scricc öna
lètera d’amur ol pustì? Ol pustì al ma scricc öna letera d’amur a me? Ma el
bambo chèlle? Ma pèr chi al ma ciapat?! (Cambiando
atteggiamento) però se al dis che alè innamurat de me, perchè daga chèla
delusiù che? A mi sta al mont zamò poc e mal! Mè che’daghe a tö ü fiur. La
Teresa, la Teresa e la sò lavatrice i speterà. (Esce).
SCENA IV
Tino
TINO. (Entra da destra) permès? Caterina, a ga set? Caterina? Ala sarà de
là. (Si accorge dei fiori sul tavolo)
madonname, cosa ède? Adì che quace bèi fiur! (Felice) che esagerada la me Caterina, o scricc in de lètera de
messö ü fiur e le pèr dimostram ol sò amur, cosala facc? Alà comprat adiritüra
ü mas intrec! Chìsà quat ala ma ama! A saro förtünat nè?
SCENA V
Tino e Caterina
CATERINA. (Da fuori scena canta) grazie dei fior
...
TINO. Ala ria zamò! (Si sistema gli abiti che indossa. Al
pubblico) a soi apòst? A so presentabile pèr la me Caterinuccia? Che bat
che al ma fa ol me cör!
CATERINA. (Entra in scena con un vaso) adà, ciao
Tino. E’portat la pòsta?
TINO. (Fa il timidone con lei).
CATERINA. (Lo guarda e poi guarda il pubblico) ma a
sa sèntèl mal?
TINO. (Con tono dolce) ciao Caterinuccia, alura cosa a ma dighèt? A le’llesida?
CATERINA. (Anche lei col tono dolce) lesida? (Al pubblico) cosa a ghere de lès pò? (Guarda se sul tavolo vi è qualcosa) che
a ghè negot ... (pensa) ... ah, la
sarà la fatüra che al ma portat ier. (A
Tino) certo che a lo lesida e a mè egnissö la pèl de poia.
TINO. Come a so contet.
CATERINA. (Al pubblico) contet? Perchè a go de
pagà ol gas?
TINO. I tò fiur ai ma pias
... alera ase adoma ü de fiur e me avrès capit i’stès.
CATERINA. Adoma ... “ü”? (Al pubblico) e cosa a ghè de capì, me
al so mia. Ah, forse al völìa dì che anche con d’ü fiur adoma la cà alè bèla! (A Tino) a ta ghe resù Tino, ma a talse
come so me, a ma pias esagerà.
TINO. (Al pubblico sognante) cosa a vere dicc, ala ma ama ala follia.
TINO. Caterinina, il mio
cuore batte ... forte.
CATERINA. (Preoccupata) madonname Tino, a ta
gaavre mia la tachibardìa ne? Dai, sentèzzo söbèt e posa ün po. (Lo fa sedere). Te, a ta laurèt tròp.
TINO. Ma nò Caterina, ol me
cör ... (viene interrotto).
CATERINA. Spèta ... spèta che
ando a töt ü bicer de acqua. (Esce a
sinistra).
TINO. Ma Caterina, ada che a
sto be. (Al pubblico) alè bèla la me
Caterinuccia nè, ma diolte ala capes mia tat.
CATERINA. (Rientra) tò Tino, bif üm po de acqua e
sperem che al ta pase. (Lo imbocca). Ölèt
che ciame ol dutur chesse almeno al ta isita?
TINO. Ma nò Caterina, a sto
be a to dicc.
CATERINA. Dai bif amö öna
olta. A ta sömèa de sta be. Ada che ol Lino ala facc isse a lü nè? A ghè
cominsat a bat fort ol sò cör come a te, al sè sentazzo, come te, (si siede), alà biit ün po de acqua,
come te, (beve), alà biit amò ün po
de acqua, come te, (beve di nuovo),
ghè cominsat a tremà i mà (fa tremare le
mani e DA QUI IN AVANTI ANCHE TINO FARA’ LO STESSO), a ghè cominsat a tremà anche i gambe (fa tremare le gambe), töt in dü colp alà desmetit de tremà (smette), la cominsat andà indre col co (lo fa) e pò dòpo alè restat le sèc
sechènt.
TINO. (Non si muove).
CATERINA. Tino!
TINO. (Non si muove).
CATERINA. Ma Tino cosa fet
pò?
TINO. (Non si muove).
CATERINA. (Si alza e va a vedere) te ma ada che chèsto
a ghè söcedit al Lino nè? Mia a te!
TINO. (Si desta) delbù?
CATERINA. Tino, a ta se if!
Meno mal! A ta me facc ciapà ü stremese. Tela pasada la tachibardia?
TINO. Con te isse visì, ala
ma e amò.
CATERINA. Mèi che a staghe de
luntà alura. (Si allontana. Al pubblico)
se al ga de mör, mèi che al möre ala sò cà pò nè.
TINO. E che visì Caterina.
Adès al ma sömèa infena che al bate piö.
CATERINA. (Preoccupata) cos’è? Al ta bat piö ol
cör?
TINO. (Affrettandosi) no, no, al bat amò ma normal! (Al pubblico) mè che a ga dighe isse se de nò chèsta ala ma tira fò
ün’otèr Lino.
CATERINA. Dai Tino, fam mia
ciamà amò di chi stremese che nè? (Al
pubblico) a ghè nè ü che al ma pias e che forse al ma ricambia, a mancherès
a chèla che al ga lase söbèt i pène.
TINO. Caterina, la tua
boccuccia (viene interrotto) è a
forma di ...
CATERINA. Signur! Cosa gala
la me boca? Che furma gala la me boca! Fam mia stremì nè Tino?!
TINO. Ma nò Caterina, a ghè
negot che al va mia ala tò boca. Ala ga la furma de ü fiur. Se’mia conteta?
CATERINA. Conteta? La me boca
ala sè sfarsada e a go anche de ès conteta? Ma set balenga a te?
TINO. Ma nò Caterina, ala sömèa
öna ròsa.
CATERINA. Cos’è? La me boca
alè piena de spine? Madonname che tragedia! Lasèm indà söbèt a speciam e a
mèssö ergot. (Esce a destra).
TINO. Ma indoet Caterina! (Al pubblico) cribbio se l’è’ntregòta!
SCENA VI
Tino e Vincenso
VINCENSO. (Entra con un fiore, vede Tino)
madonname alè che! A go mia dendà a sircal pèr ol pais. (Gli viene un dubbio) che al siès vegnit a tö la letera e che l’abe
cambiat idea sö de me? Che a ga piase piö i mièi maroni? Sperem de nò. Proe a
saighèn de piö. Ciao ... Tino.
TINO. (Si accorge solo ora della sua presenza) ah, ciao Vincenso. Come
stet?
VINCENSO. Da öna mez’urèta
adès molto mèi, grasie.
TINO. Bene dai, a so contet
pèr te.
VINCENSO. Pèrchè te a set mia
contet?
TINO. Ma cèrto, pèr te.
VINCENSO. Ma te, a te mia
cambiat idea nè?
TINO. Ma nò, a to dicc che a
so contet.
VINCENSO. Se cèrto. (Al pubblico) ivvest, alà mia cambiat
idèa. E alura i laur ista isse ... come a ghè scricc ...
TINO. (Meravigliato) e a te chi attlà dicc? La Caterina?
VINCENSO. O no, lo lesida me.
TINO. Ah, let lesida a te? (Al pubblico) isvèt che la me Caterina dala
contentèsa agglà facia lès anche a lü. La me Caterinuccia! E ... ale’troada öna
bèla letera?
VINCENSO. Bèla? Bellissima!
TINO. Ol me mester alè de portafò
adoma i letere, ma a ma sa difende be anche a scriele. Pèr ol fiur piö bèl che
a ghè, questo e altro.
VINCENSO. (Emozionato) grasie ... te, a santèndèt
pròpe de fiur.
TINO. Al so. Incö al sarà ol
de che al farà cambia la me eta pèr sèmpèr.
VINCENSO. Mia adoma la tò, ma
anche la me de eta ala cambia.
TINO. La tò? Pèrchè anche te
... öna persuna ... (viene interrotto).
VINCENSO. Se anche me ...
TINO. Anche te ... ma pènsa che bèl, chèl de che a
mal’iscorderà alura gniaü, gnia l’otèr.
VINCENSO. Adà dimèl mia. Ma
de quando pèr te a ghè nasìt töt chèsto?
TINO. Ün po töcc i de, piano
piano. E te?
VINCENSO. Me, ofèndès mia, ma
adoma dencö.
TINO. Ma perchè a gaavrès de
ofèndèm! (Al pubblico) a ta sa
rangere cola tò innamurada pò.
VINCENSO. (Silenzio).
TINO. (Silenzio).
VINCENSO. Ma, a ma dighèt ...
negot?
TINO. Mah, al saavrès mia. (Al pubblico) cosa a goi de diga amò a
chèsto me?! Spere adoma che al’indaghe ala svèlta dato che ala rierà che la me Caterina.
VINCENSO. (Gli mostra il fiore) a ... ta piasèl?
TINO. Scolta Vincenso, a ta fa
negot ...
SCENA VII
Tino, Vincenso e Guglielmo
GUGLIELMO. (Entra) èco in doca a ta serèt finit!
Smöèffò che a ghè là Teresa fò di stras!
VINCENSO. A pöde mia adès
perchè ...
TINO. Nò, nò, cèrto che al
pöl. Va Vincenso, tègn de cönt ol laurà intat che a tagle amò. (Al pubblico) e dòpo a ta darèsèt impas.
VINCENSO. Ma adès che te ...
TINO. Ma preòcupèt mia, va! (Al pubblico) va vià per piaser!
GUGLIELMO. Ma cosa fet con
chèla ròsa le in dimà invece de pensà al laurà?
TINO. Infati.
GUGLIELMO. Dai, dai dom dèla
Teresa che al’avrà zamò ciamat i pomper! (Prende
la cassetta e sistema ciò che vi è dentro dando modo a Vincenso di parlare al
pubblico).
VINCENSO. (Al pubblico) ma che manera ol me Tino al
ma trata isse? Prima al ma scris öna bèla lètera isse piena de atensiù pèr me e
adès invece al völ che andaghe vià. (Pensa)
la ròsa! A ga pias mia la me ròsa! Èco perchè! Èco perchè al fa isse! Mè che
andaghe a cambià fiur. Dom, dom che an va! (Esce).
GUGLIEMO. Stam deluntà però. (Esce).
SCENA VIII
Tino e Palmina
PALMINA. (Entra da destra. Indossa un completo sexy con una camicetta a fiori
disegnati. Sempre con tono dolcissimo) ciao Tinuzzo.
TINO. (Al pubblico) Tinuzzo? Ma ela indre a dimèl a me?
PALMINA. (Le si avvicina e tutte le volte Tino si sposterà) come a stet in
de pèl adès che a ta ma èdèt?
TINO. In de pèl? Quala de
pèl?
PALMINA. A ta ste piö in de
pèl e in de carne adès che a ta ma èdèt estida-sö isse?!
TINO. (Al pubblico) ma cosa a ga salta in mènt a chèsta!
PALMINA. Adès che a to est
anche ol me cör al bat come quando a ciape ü stremese.
TINO. (Al pubblico) otèr che stremese o ciapat me a èdet’te!
PALMINA. Davvero Tino a ta fo
sto efèt? Non ti sapevo così fuocoso.
TINO. (Al pubblico) ma ela’dre a pèrt ol co chèsta?
PALMINA. Se, sondre a pèrt ol
co pèr te, Tinuzzo mio.
TINO. Palmina, stasö de dòs
pèr paiser. E va a cambiat pèr piaser che a ta de scandol estida-sö isse.
PALMINA. Che manera a ma
tratèt isse mal? Dòpo töt a ta se te che a te facc ol prim pas.
TINO. (Fa subito un passo indietro) pèr carità!
PALMINA. Dai, lasèt indà come
a te zamò facc ... (Si accorge del
pubblico) o capit perchè al fa isse, al sa ergogna de otèr a fam la corte.
TINO. No ma, scolta Palmina,
cos’et biit incö?! Grapa, cognac, vì, o töcc tri insema?
PALMINA. Niente, solo vino
rosso ... amore.
TINO. Oh Signur, ötèm pèr
piaser perchè se an va’nnacc amò ün po, a go pura che chèsta ala ma salta adòs.
E ... la pisa!
SCENA IX
Tino, Palmina e Bepina
BEPINA. Arrivo ...
TINO. Fürtüna che al ria
ergü. A so salvo.
BEPINA. (Entra da destra. Indossa un completo sexy con una camicetta con una
rosa infilata nell’occhiello. Sempre con tono dolcissimo) ciao Tinino.
TINO. (Al pubblico) maddonname annè che ön’otra! Dala padèla ala brace!
PALMINA. (Al pubblico) ma com’ela estida la me sorèla? Adà, piö i dienta
ègie e piö ai capes negot.
BEPINA. (Si avvicina a Tino) Tino, cosa mi dici dei miei maroni? (Sbatte gli occhi).
PALMINA. A dighe che a ti mie
rompicc a me i maroni! Bepina, ala larga. (La
allontana da Tino). Tino finamente soli.
BEPINA. E me cosa soi? Trasparenta?
(Si avvicina di nuovo a Tino) quando
parlavo dei maroni, intendevo il colore dei miei occhi che so ti piacciono
tanto tanto.
TINO. A me a ma pias i tò
öcc?! E da quando? (Al pubblico) ala
ga det dö burline che ai sömèa du ciareghì! Che l’abe biit alè chèl che la biit
la sò rèla?
BEPINA. (Al pubblico) al fa isse pèrchè al völ mia fas vèt dela me sorèla a
fam la corte.
PALMINA. Tino, evvest quace
fiur che a go. (Mostra la camicetta e
insieme i suoi pettorali).
BEPINA. Tino, ardega ai me de
fiur invece che aiè ü tòc piö bèi di sò.
(Mostra la rosa e insieme i suoi pettorali).
TINO. Ma pèr carità vià dèla
me esta chèla ròba che ... cascante!
BEPINA. Palmina, essentit
chèl che al ta dicc? Ala larga alura.
PALMINA. Te bèla, ada che tla
dicc a te.
BEPINA. No, a tla dicc a te
perchè la me ròba (indica i pettorali)
alè puntelada be.
PALMINA. Se alè puntelada be,
e indasaì che fadiga che a taavre facc dato che dèla sostansa ormai annè piö!
Ada Tino che ala ga det adoma di strass nè?!
BEPINA. Niente strass, tutta
roba al naturale!
TINO. La sarà anche naturale
nè, ma la ga anche piö de setantagn! E se a va fa negot, a preferese fa a meno.
(Al pubblico) a so gniamò ü mia mort
de fam.
SCENA X
Tino, Palmina, Bepina e Luigina
LUIGINA. (Entra da destra. Indossa un completo sexy con una camicetta con una
rosa infilata nell’occhiello. Sempre con tono dolcissimo) ciao micione.
TINO. O santissima! (Al pubblico) ma, a ma’sansògne o a so
dèst?
LUIGINA. (Avvicinandosi) Tino, (muove
la bocca in modo sensuale) cosa a ma dighèt dèla me boca a furma de ròsa?
BEPINA. Furma de ròsa? Te a ta
ghe la boca a furma de rosa? Ala sömèa a furma de sebbra. La me se che alè a
furma de rosa. Arda Tino.
PALMINA. La sò se alè a furma
de sebbra, invece la tò Bepina ala ma sömèa ü furèn.
LUIGINA. A si adoma invidiuse
perchè ol Tino ha colto il fiore più bello di questa terra.
BEPINA. E indoe ià troat? In
dü cap de örtighe?
PALMINA. Adì che ol Tino alà
perdit ol co pèr me.
LUIGINA. Al farès pò l’afare!
Ma mochela! Dai, Tino diga töt de notèr du e pò dòpo, an va de là.
BEPINA. Otre al si gniac chèl
che a sindre a dì, ol Tino al pöl mia vivere senza di me.
TINO. Me al so mia cosa a ghi
adòs töte tre. Sis metide decorde de fam diènta mat?!
LUIGINA. Tino, aiè adoma
invidiuse. (A Tino, prendendolo sotto
braccio) dai che an va de la, che, a ghè che tròp tanta zet.
BEPINA. (Scansando Luigina e prendendolo sotto braccio) elà ala me cà che
an sarà piö comòcc.
PALMINA. (Scansando Bepina e prendendolo sotto braccio) a tandare mia con chèste
dò che nè? Tino, sta con me alè come sta in paradis.
TINO. Mochila! Lasim istà
töte trè! (Le tre se lo contendono).
BEPINA. Alè ol me ol Tino. (E lo strattona).
SCENA XI
Tino, Palmina, Bepina, Luigina e Parroco
PARROCO. Buongiorno. Ma ...
ma ... (entra e appoggia il cappello
sull’attaccapanni).
TUTTE E TRE. Madonname a ghè
che ol prèost! (Si fermano e si
sistemano).
PARROCO. Adì che se andinnacc isse me a va scömüniche töte nè?
TINO. Alè chèl che a digherès
a me sciur preòst.
PARROCO. Arda che chèsto al
val anche pèr te.
LUIGINA. Brao, a gal dighe
anche lü sciur preòst.
PALMINA. Al pöl mia comportas
isse!
TINO. Ma ... al varde sciur
preòst che me a ga no mia de colpe. Al so mia cosa ai ga töte trè incö.
PARROCO. I dis töcc isse che
ai ga mia di colpe, ma quando ai ve de me dòpo ... è.
BEPINA. A gal dighe che a fa
isse alè disonèst.
LUIGINA. Disonèst e traditur.
PARROCO. Adès, esagerem mia
sö.
TINO. Brao sciur preòst, meno
mal che lü alè dèla me banda.
PARROCO. Tino, scolta, mia
pròpe tat dèla tò banda anche se a go de di che che, a si töcc colpevoli.
LUIGINA. Me a ga cèntre pèr
negot.
PALMINA. A gniame.
BEPINA. Me a so fò de töt.
PARROCO. E no, töcc votèr a
centrì. Te Tino perchè a ta ède mai a mesa.
TINO. A ma lü al’èndre a
parlà dèla cesa e mia ...
PARROCO. E te Bepina, poa te
alè’mpo che a ta casèt de piö ol müs in cesa.
BEPINA. A ma al parlaa de
chèsto e mia dè ... (Indicando Tino).
PARROCO. Otre dò ... con
votre dò agglo sö amò per “ol certificato de confessiù”. Ma me dighe che a
ragiunaès mia quando a mli sircat?!
LUIGINA. A ma, alè egnicche
pèr ...
PALMINA. ... pèr ol certificato
de confessiù ...
PARROCO. Per chèl e anche
perchè a va ède piö in cesa quando prima a sirès là a töte i mese. Ma cosa a vè
söcedìt?
LUIGINA. Èco ...
PALMINA. Èco ... ol fato ...
LUIGINA. Ol fato alè che ...
PALMINA. Èco, alè che ...
cola scüsa che ...
LUIGINA. Infati ... cola
scüsa che ...
PALMINA. ... in chi momènc
che ...
LUIGINA. ... in chèsce
momèncc ... e anche in di otèr ...
PARROCO. Ela amò longa tat?
PALMINA. Nò, nò, adès an ria.
LUIGINA. Se, se, adès an ria
... quase.
PARROCO. Ma i biit incö otre
dò?
TINO. È, alè chèl che dighe
anche me.
BEPINA. Te fa sito Tino, fa
sito.
PARROCO. (Guarda l’orologio) adès a go dendà pèrchè la ma spèta la Marietina
a confesala e se a so mia puntual chèla là alè buna de ciamà ol vèscov come la
facc ol mis pasat. Comunque scète se tö’votèr a si dientacc di pecorelle
smarrite, a ma recomade, turnì söbèt all’ovile. An sèi decorde?
TINO. A faro ol posebol.
LUIGINA. Al döbe mia.
PALMINA. Dèn doma’matina!
BEPINA. Al ma ederà sèmpèr al
prim banc.
PARROCO. A va spète alura. A
va salüde töcc.
TUTTI. (Salutano).
TINO. Ma perchè andis mia
söbèt töte trè in cesa?
LUIGINA. Al ga resù ol Tino,
perchè andì mia söbèt otre dò che me a go de parlaga al Tino.
PALMINA. E nò, andì otre pèrche
a go de diga ü laur urgentissimo al Tino.
BEPINA. Ma al sarà mai
urgènte compagn de chèl che a go de diga me.
TINO. Scète, andì töte che lè
mèi, me aspète visite.
LUIGINA. A ta ma spètèt me,
al so.
PALMINA. E nò, a so me chèl
che lü al völ.
BEPINA. Ma cosa a cönti sö
pò? Dai Tino, dighèl che a so me la tö anima gemella.
TINO. (Mettendosi le mani fra i capelli) ma mochila che a ma fi dientà
mat!
SCENA XII
Tino, Palmina, Bepina, Luigina e Caterina
CATERINA. (Entra da sinistra).
BEPINA. Alè ol me ol Tino. (E lo strattona).
PALMINA. Zo i mà dèl me
Tinello. (E lo strattona).
LUIGINA. E nò, otre a ma
portì mia vià ol me Tinuzzo. (E lo
strattona).
CATERINA. Ma cosa a söcedèl
che?
TINO. Dimèl mia a me che a ma
sömè de ès in al’inferno.
CATERINA. A ma sömèa mia tat ...
inferno, dato che a ta se circundat dè tre fommle. Öna ala ta basta mia?!
BEPINA. Alè chèl che a dighe
a me. Ol cör dèl Tino al bat pèr me.
LUIGINA. Te bèla, ada che al
Tino a ga pias la me boccuccia. (Fa la
boccuccia).
PALMINA. Ol Tino al ma öl me
perchè a ga pias i me öcc, otèr che bale. (Muove
le palpebre).
CATERINA. Ma ... ma ...
com’è? Me ... me ... o sèmpèr pensat che ol Tino ... al födès ... al födès ün
po innamurat de me.
TINO. Èco, pròpe isse. Al so
mia cosa a söcèt a chèle ège dèl cöc che!
BEPINA. Ègia dèl cöc a me?
Te, ada che o lesi-zo la letera d’amur che a te me scricc nè? “Carissima amore
mio, oggi finalmente ho trovato il coraggio di dirti tutto l’amore che c’ho per
te”. Ta regordèl vergot?
CATERINA. Come? Te Tino a ta
ghe scricc öna letera d’amur ala Bepina?
TINO. Me no! Agglo mia
scricia a le! Al somia me che manera ... (viene
interrotto).
LUIGINA. Ma anche a me al ma
scricc i stès laur e ghera scricc anche” Quando ti vedo non sto più nella pelle
e il mio cuore batte come quando prendo uno stremesse”.
CATERINA. Te a ta ghe scricc
öna letera d’amur ala Bepina e öna anche ala Luigina?
TINO. No! O scricc pròpe ü
bèl negot a lure!
PALMINA. Anche a me che al ma
scricc i stès laur e anche “Prima di incontrare te, la mia vita era a senso
unico, ora è a doppio senso, a volte alternato”.
CATERINA. Anche ala Palmina a
tla ghe scricia?! Ma come e’pödìt fam ü laur dèl gèner?! E me che pensae de ès
pèr te l’önica. A ta pensae mia isse fommlaröl.
TINO. Ma no! Me a tlo scricia
a te Caterinuccia! Adoma a te e a nigü d’otèr!
SCENA XIII
Tino, Palmina, Bepina, Luigina e
Vincenso
VINCENSO. (Entra
con un mazzo di margherite) ciao Tinellone, a ta piasele chèste?
CATERINA. Cos’è? Dim mia che
a ta ghe scricc öna lètera anche a lü?
TINO. Nò, nò, a lü dèl sigür
nò!
VINCENSO. Tino, alè pò stacia
bèla la tò letera d’amur pèr me.
CATERINA. Cos’è? Anche con
... anche con ... (sta per svenire)
Signur ötèm! Mia adoma fömmlaröl ma anche ...
TINO. Ma nò, ma nò, alè mia
isse.
PALMINA. (Scandalizzate le tre) sacrilegio!
BEPINA. Te, a tandere
al’inferno!
LUIGINA. A ghè che ol
demonio!
TINO. Ma cosa a cöntisö pò?
Me a go scricc negot a lü, a val giüre! Crèdèm Caterinuccia!
CATERINA. (Si allontana) ciamèm piö Caterinuccia
perchè a ta se piö degno!
TINO. (Le va vicino) chèsto alè ü complotto pèr separaga!
CATERINA. Stam deluntà
“Mefisto”!
LUIGINA. Mefisto? Ma al sa
ciama mia Tino?
PALMINA. Svèt che Mefisto alè
ol segon’nòm.
BEPINA. O se de nò alè ol
cognòm.
VINCENSO. (Si avvicina a Tino).
TINO. (Si allontana) stam deluntà che me a te a to scricc pròpe ü bèl
negot. E anche se a ta födès l’öltima persuna dèla tèra a ta scrieres mia!
VINCENSO. E nò, caro il mio
Tinello, ecco qui la presente lettera dove dichiari il tuo amore per me.
LUIGINA. PALMINA. BEPINA.
Cos’è?!
CATERINA. A ghè pròpe piö
religiù!
LUIGINA. PALMINA. BEPINA. (Si avvicinano a Vincenzo, gli rubano la
lettera e se la rubano a vicenda).
LUIGINA. Alè compagn dèla me!
PALMINA. Precisa spacade ala
me!
BEPINA. Identica in töt e pèr
töt ala me!
CATERINA. (Sta svenendo) mia tre ... ma quatèr ...
VINCENSO. Zo i ma dèla me
letèra! Cioè chèla dèl me Tino.
TINO. Adès basta però nè! Me
a te a to scricc gniaöna lètera! Ma gniac a lure! Ala ölèif’capì?
LUIGINA. PALMINA. BEPINA.
VINCENSO. (Si avvicinano a Tino e si
scacciano a vicenda).
SCENA XIV
Tino, Palmina, Bepina, Luigina, Vincenso
e Parroco
PARROCO. (Rientra a prendere il cappello che ha dimenticato) o lasacc che ol
capèl ... ma al sa pöl saì cosa al söcet che?
LUIGINA. PALMINA. BEPINA.
VINCENSO. (Si allontano subito da Tino).
CATERINA. Al ma dighe negot a
me che a so che disperada.
TINO. E me a cèntre mia. Al
so mia cosa a ga salta in mènt a töta chèla zet che.
PARROCO. Me al so mia cosa al
söcet’che, ma a va öle töcc, e dighe töcc, a confesas de me! E adoma de me! E
adoma alura se, che a gaavrì ol certificato de confessione! Regordif! A va
spète e ala svèlta! (Esce col cappello).
CATERINA. Èco, a sis contecc?
Adès a ma toca indà a confesas a me che a Brüsa! Tino, spares ala svèlta dela
me esta te, i tò letere e töta chèla zet che che ala ta ama.
BEPINA. A proposèt de lètera,
adès che al so che tagle scricia a töte, al set cosa fo? A ta öle piö.
LUIGINA. A gniame. Öle
mia’nda in presù pèr bigiamia.
PALMINA. Tino, mi hai delusa,
fuori dai maroni.
VINCENSO. A chèl punto che
gniame a ta öle piö, a saro pò mia ol piö bambo me?! a ghè mia ol trì sènsa ol
quatèr.
TINO. (Ironico) a se? Adès a ma ölì piö? Però prima a sirès töte contec e
sirès di galète pèrchè a pensaès che a ghera ergü che al va coria indre! A so
me che a va öle piö! Ma cosa a ma fi dì pò? Me, a vo mai völìt! Ma si mai
vardade a spècc? A ghis mai vardat ala òsta carta d’identichità! E te Vincenzo,
ardèt in giro perchè a me a ta ma interèsèt mia. Stam deluntà. Caterinuccia,
ada che la letera atlo scricia adoma a te. Crèdèm. E al so mia coma ala facc
andà in di sò mà.
CATERINA. Ala’mpustur! Va fà
de la me cà e casa piö det ol co nè! Traditur de ü traditur!
TINO. Fa mia isse Caterinuccina.
CATERINA. (Con
rammarico) e me che pensae che te a ta ma ölièt be.
TINO. Ma alè isse!
CATERINA. Va vià de che,
Giuda de ün Giuda! (Lo rincorre).
BEPINA. Spares dala me esta
perchè se de nò, al so mia cosa a ta fo. (Lo
rincorre).
LUIGINA. Imbrugliù de
ün’imbrugliù! (Lo rincorre).
PALMINA. Fam ciapà chi
stremese che ala me età! (Lo rincorre).
VINCENSO. Dam de chèle ilusiü
che! E me che pensae de it troat l’uomo dei miei sogni!
TINO. Ando, ando vià söbèt
pèr carità. Chèsta alè öna cà de macc! (Escono
di scena tutti).
SIPARIO