AUTRICE
GIUSEPPINA
CATTANEO
http://giusicopioni.altervista.org/
POSIZIONE S.I.A.E.
N° 193077
Codice opera Siae
888453A
TITOLO
ammlà scampada
in fal
COMMEDIA DIALETTALE
IN TRE ATTI
Personaggi
Giacoma
la locandera
Gianina
la locandera
Ernestina scèta
dèla Giacoma
Carlino
scèt dèla Gianina
Tomì Carèl
cantante
BObi Cipetì
cantante
MICHELINO
spasimante dèla Gianina
GIACINTA cameriera
dèla locanda
TRAMA
Alla locanda “I Sempre Verdi” giungono per
un soggiorno due famosi cantanti. Le due socie proprietarie e amiche, ne sono
entusiaste perché sperano di realizzare il loro sogno d’amore, sposare i
cantanti. Ma nella vita non sempre le cose vanno come si sperano. A volte…
vanno anche meglio.
ATTO
PRIMO
Le
locandiere Giacoma e Gianina sono entusiaste perché nella loro locanda, a breve
arriveranno due celebrità della canzone. Hanno le foto dei loro defunti mariti
e alcuni abiti.
SCENA I
Giacoma
e Gianina
GIACOMA:
(parlando sul palco vicino al pubblico)
ma al sa pòderà ès isse fürtünade! Ma Gianina, me a ga crède gnamò mia!
GIANINA:
chèl che a ta me dicc stamatina, cioè che domà al piöf? Madonname a te, perché
l’avrà piöit poc mona!
GIACOMA:
ma sa recordèt zamò piö! A ta dighèl negot ol
nòm: Tomì Carèl? (Emozionata)
GIANINA:
ma, ma…el’ inco che al ria? Also a me che a tase isse emusciunada. Pòta ma, se
al ve che ol Tomì, al völ dì che al ve che anche ol Bòbi. (Finge di svenire) Cominse ad emosciunam anche me Giacoma…
GIACOMA:
ma stasö a te. Alè öna eta che a so innamurada dèl cantante piö bèl dèl mont:
ol me Tomì Carèl.
GIANINA:
e invece me a so sèmpèr istacia innamurada dè chelotèr cantante piö bèl dèl
mont: ol me Bòbi Cipetì.
GIACOMA:
chi digherès mai che ol nòst sògn al dienterà ira?
GIANINA:
me! A lo sèmpèr dicc o ta sa regordèt zamò piö?
GIACOMA:
te? E da quando a set dientada sessitiva?
GIANINA:
da quando to dicc che ol me pòèr Gino, pace all’anima sò, al ma dicc in dü sògn
che ü de al ma sarès söcedìt ü bèl laur e la ma sarès cambiada la eta in mèi.
GIACOMA:
a se, a ta ghe resù. Pecàt però che a tammle dicc anche quando a ta parlaèt
insèma col Bepì becher, ol Santì forner, ol Lüige sotramort, ol Mario fatur… (viene interrotta da Gianina).
GIANINA:
e… o capit! Pièntela po’ le adèss né! (Prende
dalla tasca la foto del Bòbi)
GIACOMA:
(prende la foto di Tomì) Gianina,
arda i nòsc du… futuri mariti. (Tutte e
due mostrano al pubblico le foto)
GIANINA
– GIACOMA: (al pubblico) ardì se
agliè mia bèi.
GIANINA:
al sarà bèl ol tò Tomì né, ma a ga manca negot gnac al me Bòbi. Scusèm Giacoma,
se a ma so pèrmètida…
GIACOMA:
ma permètès pör töt chèl che a ta ghe òia con me. An sé forse mia come an födès
dò sorèle notèr!? O nò?
GIANINA:
al saavro mia…. Ma… a me ol nòm Tomì pèrò alè mia che al ma piase pròpe tat. Al
ma regorda ün po chèla publicità di pomate in dè scatola. Tomì…
GIACOMA:
(un po’ risentita) tee, sta atènta
come a ta fet a parlà del me Tomì! A so mia la tò sorèla me nè! E po’ dòpo segon
te ol nòm Bòbi alè bèl? Al ma sömèa ü nòm de cà e difati, adès che a ma sa
regorde, la pòvra Bèpa a l’era ciamàt isse ol sò de cà.
GIANINA:
(riflettendo perché non sa che
rispondere) … di töt chèl che a taghet vòia, ma alera ü bèl cà chèl dèla
Bèpa!
GIACOMA:
lasa pèrt chi discors isse prefondi Gianina che lè mèi. Diolte a tande a ultafò
di chi laur che i sta gniac in ciel e gniach’in tèra.
GIANINA:
a ma, la stòria di pom chèla se a la staa mia in tèra ma in dèl ciel se…
GIACOMA:
e adès cosa cèntrela chèla stòria di pom. An sé ché an capes negot pèrchè i ga
de rià i nòscc futuri amori e le ala à a altufò i pom. E po’ dòpo al nòst
publico cosa ölèt che al ga interèse la stòria di pom?!
GIANINA:
e chillà dicc, magare al ga interèsa. (Verso
il pubblico) El vira? (Sperando che
il pubblico dica si) Evvest!
GIACOMA:
(risentita verso Gianina) cèrto che a
ta tègnèt pèr te pròpe negot nè! Ghet de faghèl saì pròpe a töcc i me de afare?
GIANINA:
töcc, madonname dai, a ghè che pò mìa töt ol paìs… (guardando verso il pubblico) ada, a ède mìa che ol me visì de cà
e… la me cüsina! Che vilana chèlè! E se che a la ma dicc che a la sarès vegnida
che a èdèm istasira…
GIACOMA: te, e finit? Ada che an ga
de’ndannace cola commedia notre nè…
GIANINA:
a già… alura disie che chèla olta le a ta sen’dacia infena söl tècc a fa crès
öna pianta de pom!
GIACOMA:
a sere stöfa de sènt ol Sandrì che al ma töia sèmpèr in giro. An compraa sèmpèr
insèma i piante de fröta e i sò i daa i fröcc sèmpèr prima di me.
GIANINA:
o capìt ma te a ghet de’ndà a mètela söl tècc…
GIACOMA:
per forsa se a ölie che la cresès pèr prima dè la sò. La me pianta a la ghera
de ciapà ol sul e l’acqua prima de chèla del Sandrì.
GIANINA:
… e söl tècc, alè òvvio che a la rìa prima?!
GIACOMA:
ma cèrto! Aià dicc anche ala pera verde!
GIANINA:
al sarà ol programma mela verde forse.
GIACOMA:
pom, pièr alè stès dom! Dai che an va a preapars. (Si muove, ma si ferma di colpo). A proposèt de mela, pera, caco e
macaco, adès che a ma e immènt, e piö est ol Michelino?
GIANINA:
parlèm mìa dèl Michelino che a pöde piö gniac èdìl! Comunque pèr fürtuna alè ün
po che al sa fa piö èt. Sperem che a labe capìt che al ma’nterèsa mìa. Però a
ga rie mìa a capì gniamò a ca dès cosa ghè saltat in mènt de corèm indre. E se
che a so stacia al me pòst.
GIACOMA:
a ta se po’ stacia al tò pòst: a ta ga se burlada in bras compagn de öna sajòta!
GIANINA:
ma scüsa, che colpa annoi me se a o ciapàt öna sigolada pròpe quando al pasaa
lü?! Arda che avrès preferìt andà mela olte longa e tracia.
GIACOMA:
a ta crède Gianina. Adès po’ che ai ria i nòscc amori a görès a chèla… anche se
ol Michelino annà de solocce i pöl fa gola!
GIANINA:
i sò solcc, a quanto pare as svèt che i manterèsa mìa! E chèsto attlere zamò
dicc piö de öna olta a ma sömèa.
GIACOMA:
se, a ta che resù amò önotra olta, a notre i solcc i ganterèsa mìa, i ga da la
nausea (con ironia). Dai, dai che an
va a preparas che al rierà ol me Tomì e ol tò cà… è… Bòbi. Scüsèm Gianina.
L’abitüdine… (si dirige verso la sua
stanza).
GIANINA:
ma con töcc i nòm, pròpe Bòbi? (Fra se)
sperem che al siès almeno ü sopramòbèl d’arte! Lasèm indà n’dèl bagn a mèt
apòst ol co… come a ma sa sènte emusciunada… (esce dal fondo).
SCENA
II
Giacoma e
Ernestina
GIACOMA:
a so indecisa cosa messò. Chèsto o chèsto. Incö a pöde mia sbaglià, a ghè in
bal töta la me eta. A so stöfa de fa la locandera. Stöfa de sta sèmpèr depèrme.
Stöfa, stöfa. Ala Gianina a ga fa nausea i solcc! Beada le, invece a me i ma fa
gola. Se a ga pènse che al ria ol me Tomì Carèl… (al pubblico) A ghi de saì che a ma so innamurada söbèt dala prima
olta che a lo est in televisciù. Ü cantante bèl, compagn del me Tomì annè mìa
in giro. Me al conòse mìa de persuna ma lü e ol sò sòcio Bòbi, aià prenotat che
in de nòsta locanda e alura a ederì che föc e fiame. Sperem, pèrchè a so pròpe
stöfa de fa la locandiera. Sföfa… (viene
interrotta dalla figlia Ernestina che entra da sinistra)
ERNESTINA:
stöfa de cösè mama? (Giacoma si spaventa)
GIACOMA:
a ta se te, a te me facc ciapàsö ü stremese! Ölèt saì de cosè che a so stöfa? A
so stöfa de sta che sèmpèr depèrme!
ERNESTINA:
ma perché dighèt isse mama! Ma me a cönte pròpe negot pèr te?
GIACOMA:
ma fa sito almeno “figlia incrata”! Ma con che coragio a ègnèt che a domandam se
a ta cöntèt vergot? Ma se a ta sa èdèt adoma a mangià!
ERNESTINA:
èdèt che a ta sbaglièt mama?! Ma sa regordèt zamò piö che ègnie a cà anche a
durmì!
GIACOMA:
a ta conve usasö fussura! Mai öna olta che ta mabèt facc compagnia; mai öna
olta che ta mabèt dacc öna mà in locanda! Sèmpèr me e
ERNESTINA:
ma mama, a set indre apèrt la memòria? E
GIACOMA:
Ernestina töm mia in giro! A so mia indre gniamò a pèrt né! Al so chi ca lè
ERNESTINA:
(molto preoccupata) come i laur i
cambierà? Mamina cara… a ta ma ölere mia casam fò de cà forse né?
GIACOMA:
se, forse a la sarèr la olta buna che a ta cambièt èla! Ma alè mia chèsto che a
ma s’antendìe, i laur i cambierà pèrchè… a ma sa spuserò prèst!
ERNESTINA:
(la guarda sbigottita) cosè!? Ma
dighèt dèl bu? A ta sa spusèt? E con chi po’? Ma… ma a ga pènsèt mia al me pòèr
padèr? (Intanto indica la foto)
GIACOMA:
cèrto che ga pense al me Nino, ma dòpo vintagn che al ma lasat che deperme,
pace all’anima sua, a gaavro po’ ol diritto de rinpiasal. O nò?
ERNESTINA:
eh, dòpo vintagn… forse a ta ghe resù a te mama. Ma pènsa pèrò se ol me papà al
sabe mia tat content de chèl che a ta ölèt fa …e se pèr chèsto al sa riultès in
de tomba!?
GIACOMA:
ma cosa cöntèssö a te! A l’era a tat gròs che al garìa gniàc a giras in dèl lècc
dè if, figuras se al garìa adès a giras in dè casa de mort, chè alè mort’ istechìt!
ERNESTINA:
ma mama, ma po’ dòpo, pèrchè portà che in cà ü forester. Arda che se lè adoma
pèr la compagnia a ta promète che a ga sarò sèmpèr me! (L’abbraccia)
GIACOMA:
e mia che an turtam sö nè Ernestina. O dicc che a spuserò ol Tomì Carèl e me li
spuserò. La ma fa compagnia le. Ma fa sito almeno. Te a ta spusere ol tò
Carlino e alura ciao Giacoma!
ERNESTINA:
(meravigliata) chi el che te a ta
spusere? Ol Tomì Carèl? Chèl cantante che al canta?
GIACOMA:
nò, i cantanti i fa i möradur adès. Ma certo che ol me Tomì al canta. (Con dolcezza) E da quando al ma èderà
al canterà adoma pèr me. Pèrchè a ghet vergot de dì forse?
ERNESTINA:
ma al conòsèt almeno?
GIACOMA:
me nò! Ma quando lü al ma ederà incö, non vedrà che me e nullalto che me.
ERNESTINA:
cos’è? Te a tal conòsèt mìa e lü al ta conòs mìa?! E a ta ma dighèt che a tal ispuseret?
Mama, ma set sigüra de stabe o go de ciamà ol dutur? Fam mia stremì che a tal
se che a go pura de chèle bröte malatìe…
GIACOMA:
scolta Ernestina ada che la tò madèr ala ghè amò col co intat. A cönte mia sö
di sproposècc gniamò. Ol Tomì a to dicc, che al perderà ol co pèr me. Ardèm,
ardèm che figürì che so, come pöderal mia pèrt ol co!
ERNESTINA:
(la guarda con aria dubbiosa).
GIACOMA:
ada che me a sö amò öna bèla dòna, e capìt?
ERNESTINA:
(fra se) insoma…. A ta sare anche öna
“bèla dòna”, ma a ta ghe a te la tò bèla età però né. Ma anche öl Tomì se a ma
sa regorde mìa mal alè ün po’ stagiunat o sbaglie?
GIACOMA:
te vilana de öna vilana. Parla mia mal dèl me Tomì che de che ‘mpo al diventerà
anche…. ol tò papà.
ERNESTINA:
ol me papà?
GIACOMA:
pòta cèrto, se al ma spuserà.
ERNESTINA:
pòta cèrto, se al ta spuserà… Ando söbèt a dighèl al me Carlino (esce di scena a sinistra).
GIACOMA:
se va e e piö che a fam pèrt ol tep che a go de preparam pèr… (con dolcezza) ol me Tomì… (Giacoma prende un vestito ed esce dal fondo).
SCENA III
Gianina,
Giacinta e poi Michelino
GIANINA:
(rientrando dal fondo con una diversa
pettinatura) come a ma sènte emosciunada… a ma sa sènte önotra Gianina. (Nel frattempo arriva Giacinta da destra).
GIACINTA:
el pèrmès? (Da fuori)
GIANINA:
avanti Giacinta…
GIACINTA:
la ma scüse sciura Gianina, ma a ghè de la ol Michelino che al sirca la sciura.
GIANINA:
(preoccupata) ol Michelino? E chi ela
sta sciura che al sirca?
GIACINTA:
ma le o nò?
GIANINA:
a, meno mal! (Fra se) ardae adès che
ol Michelino al ga staa indre anche ala Giacoma. Ma cosa faral che ol Michelino?
Ma cosa a ga salta in mènt alü… e pròpe in cö che al ria ol (con dolcezza) me Bòbi…
GIACINTA:
ala dicc che al ga de parlaga.
GIANINA:
ma me a go negot de diga. Perciò, diga… diga che a so dientada… möta… e pèrciò
a go negot de diga. Pèr forsa, i möcc i parla mia.
GIACINTA:
ma pöde mia diga ergot dotèr?!
GIANINA:
pèrchè a ta piasela mia la me de rispòsta?
GIACINTA:
ol fato alè che ala ma sömèa ün po tròp gròsa. (Pensa un attimo) Pèrò a pöderès diga che a la ghè mia… pèrchè alè in
dacia… söla lüna! Cosa dighela?
GIANINA:
ma cosa ölèt diga… a son dacia söla lüna… ma… ma se aglialsa töcc che a go mia la
patènte. Come faröi an da infena söla lüna…
MICHELINO:
(da fuori) el permès? Ala ma scüse
sciura Gianina, ma me a öle parlaga ol piö prèst posebol…
GIANINA:
(fra se) ormai alè zamò che, cosa
faröi. Pròpe inco che al ria (con
dolcezza) ol me Bòbi. Avanti. (Entra)
GIACINTA:
(fra se) epör chèla dèla lüna alera
mia mal e a so sigüra che agliavrès biida. Ormai lè che…
GIANINA:
sentem chèl che al ga de dìm… e al sa smoefò pèrchè a spète di clièncc…
MICHELINO:
ala scolte Gianina, me a so che a sircà… la sò mà!
GIANINA:
(guardandosi la mano) e pèrchè al völ
la me mà? (Fra se pensando) ölèt vèt
che me a ga so mai interesada ma la ghè sèmpèr interesat adoma la me mà!? E se
che, ala ma sömèa mia isto gran belesa de mà! Al varde Michelino, me aggla
darès anche olentera la me mà se alè adoma pèr chèla, ma ol fato alè che… ala
ma ocor anche a me.
MICHELINO:
ma alè mia che aiura agglà prometìda a ergù dotèr?
GIANINA:
a li staghe pör sigür che agglo prometida a nigù. (Fra se) te a mèt che adès me ando in gir sènsa öna mà.
GIACINTA:
ma sciura Gianina a capesela mia che al’èndre a sircala come spòsa?!
GIANINA:
(fra se) a görès a chèla! Me a ma sa
spusero adoma col (con dolcezza) me
Bòbi.
MICHELINO:
stala be Gianina?
GIANINA:
otèr che be! Alì scolte Michelino, come a go dicc lotra olta, anche staolta a
so mìa interessa a lü.
MICHELINO:
Gianina, o capìt töt. La ma spuse pör pèr i solcc che a go che a me al
manterèsa mìa. L’amur ala egnerà dòpo. Basta che adès ala ma spuse.
GIANINA:
(fra se) negot al capes. I sò solcc i
manterèsa mia Michelino. E adès se al völ iscusam a go de preparam.
MICHELINO:
ma Gianina, a ga piase pròpe mia?
GIANINA:
ma lè mia pèr chèl, ma ol fato alè che ol me cör al bat mia pèr lü. Al ma
dispias Michelino ma al cuore non c’è capitano. (Verso Giacinta) sa dighèl isse vira?
GIACINTA:
(al pubblico) segont votèr?
MICHELINO:
ma gniac öna speransa ala ma lasa?
GIANINA:
al ma dispias ma lè pròpe isse.
MICHELINO:
(con sconforto) al ma resta mia che
andà alura. Andarò a negà ol me dulur in dèl vì (esce a destra accompagnato da Giacinta).
GIANINA:
pèr me a ta pödèt negà anche in dèl Sère! Dai chè lè tarde…
SCENA
IV
Gianina e Carlino
CARLINO:
(entrando da destra di corsa) comela
sta stòria che la ma dicc la me Ernestina? La sciura Giacoma a la sa spusa?
GIANINA:
(si spaventa) ma ölèt fam ciapà gli
èrèm a te? A ta ghe gnampo de rispètt pèr la tò madèr.
CARLINO:
scusa mama ma la me Ernestina a la ma dicc che la sò madèr a la sa spusa.
Elvira?
GIANINA:
certo che l’è ira! E me a ma sa spuserò insèma a le!
CARLINO:
(molto preoccupato) cos’è? Te e
GIANINA:
coset capit o bordelù! Le la sa spusa col Tomì Carèl e me col Bobi Cipetì.
Perché a ghet vergot de dì?
CARLINO:
te, col Bobi Cipetì?! Ol Cipetì chèl che al canta?
GIANINA:
nò chèl che al sifùla! Ma sènsotèr che alè chèl che al canta!
CARLINO:
ma set pròpe convinta de ölil spusal? Con dü cantante po’?
GIANINA:
convinta al mille per diecimila. Me a farò pèrt ol co al Bobi e lü al ma
spuserà.
CARLINO:
ma mama, ma se a tal conòsèt gniac! E po’ dòpo, a ga pènsèt mia còsa al digherà
ol me pòèr padèr, vale a dì ol tò pöèr òm?
GIANINA:
ma cosa ölèt che al dighe ol me pöèr Gino se alè mort vintagn fa?!
CARLINO:
al so chè lè mort, e se alè pèr chèl a ma sa regorde be che alè mort ol de stès
dèl Nino delà Giacoma.
GIANINA:
cèrto. Ma a ghè de dì che ol me Gino al ga ìt ü tratamènt migliur dèl Nino dela
Giacoma. Regordetèl!
CARLINO: a tammle dicc sènto olte. Ma adès che
a ta ölèt ispusas önotra olta, cosa penseral ol me pòèr padèr?
GIANINA:
al sere mìa che i morcc i pödèss pensà adès?!
CARLINO:
lasem pèrt valà! (Guardandola bene) Ma
po’ dòpo, a set mìa ün po sö de età pèr ispusas?
GIANINA:
te, limbrènu dè ü, come a ta sa pèrmètèt a parlà isse a la tò madèr? Ada che me
a go di qualità nascundide.
CARLINO:
alura al völ di che agliè nascudine pròpe be perché i saèt mia!
GIANINA:
ma saral posèbol che a ta se sèmpèr indre a töm in giro?
CARLINO:
ma mama a talse che a ta öle bé però (le
si avvicina per baciarla).
GIANINA:
(si allontana un pò) Giüda de ün Giüda
ada che a ta ma comprèt mia con i tò moine né!
CARLINO:
agliè mia moine mama i me, a taö le be dèl bu. Ma, set pròpe, pròpe sigüra de
ölìt ispusas? E a me a ga pènsèt mia?
GIANINA:
e te a ga pènsèt a me?
CARLINO:
ma cèrto che me a ta pènse. Sèmpèr. Come adès che a gaavrès… imbisògn dè mela
franc perché a go dè…
GIANINA:
(interrompendolo) al sere. Al sere.
Ciapà ol tò mela franc e va fò di pe. Adès a go de fas bèla per ol (con dolcezza) me Bobi.
CARLINO:
Bobi… ma al set cha al ma somèa ü nòm de c… (Viene interrotto da Gianina)
GIANINA:
set che amò? Va fò to dicc! Spares.
I SCENA
Giacoma,
Gianina e Giacinta
GIACINTA. (Entra in scena e inizia a sistemare il tavolo).
GIACOMA:
a go öl cör che al bat a dumela alura! Ma cosa dighe dumela, trimela! Signor a
ta preghe, fa che öl Tomì al sa innamure de me stasira.
GIANINA:
e me Giacoma?! Ol me cör al bat a simmela al’ura.
GIACOMA:
Gianina, arda
GIANINA:
ma ela indre a fa?
GIACOMA:
ma èdèt mia che al’èndre a pisà i pom!
GIANINA:
a ta ghe resü! (Verso Giacinta)
Giacinta, dèsdèffò… ammlà paga pèr durmì adès! A sere indre a dit che ma sa
sènte anche me emusciunada…
GIACOMA:
ardèm… (Gianina la guarda in viso) ma
che manera Gianina, a ta se rosa fogheta compagn dü pom!?
GIANINA:
ma set indre amò con chi pom! Alè l’emusciù o nò! E pò perché me a gavrès de ès
rosa fogheta compagn dü pom e mia magare rosa compagn de öna pomata?
GIACOMA:
e chi ta dicc che quando me o dicc che a ta serèt rosa compagn dü pom alera mia
ol diminutivo de pom… ata?
GIANINA:
e da quando adès a ta dovrèt i diminutrivi!?
GIACOMA:
ma arda che adès al va de mòda isse né! A ta sendre sèntagn Gianina! (Verso Giacinta, che ha sentito tutto e che
sta sistemando il tavolo) elvira Giaci!?
GIACINTA:
certo sciura Giac!
GIANINA:
(le guarda incredula) ma a sif indre
a capì negot!? Che banbosèle! Arda che al so nè Giacoma che pör de damla mia
vinta öna olta a ta farèsèt pasà infena… ol mitra dèl papa pèr ön’arma.
GIACINTA:
(spaventata) ön’arma? E in doca
agglavrès ol Papa ön’arma!
GIACOMA:
ma Giacinta, segont te, in doca al pöl vigla ön’arma ol Papa se mia… in dèl
pomo d’Adamo!
GIACINTA:
a la ga resù sciura Giacoma, a ere pensat söbèt a ü füsil e mìa al’armì dèl pom!
GIANINA:
con votre dò a ghe piö speransa.
GIACINTA:
a proposèt de speransa, ol Speransa Michelino, prima de andà vià stamatina, alà
ölìt a töcc i costi saì pèr chi ol so cör al bat, sciura Gianina.
GIANINA:
Giacinta, a spere pròpe che a t’agglabèt mia dicc!
GIACINTA:
(con timore) a ma tocàt dighèl pèr
forsa… (non sa che scusa prendere) al
ma costrensìt cola forsa sciura Gianina!
GIANINA:
e mia che a dim adès che al ta fröstat o al ta minacìat col cortèl o cola
pistola…
GIACINTA:
nò, però…
GIANINA:
però ün bèl negot, a ta gherèt mia de dighèl e basta! A ta gherèt de diga che
al batìa adoma pèr me se de nò… a sarès morta sènsa. Oramai… la fritada alè
facìa. (si sentono dal di fuori urla di
gioia da parte dei fans a indicare l’arrivo dei due cantanti). Giacoma aiè
che! (Le due donne non sanno che fare)
GIACOMA:
Agliè’ndre a rià i nòstri “Amori”. Sènt Gianina, sènt come al ma cominsat amò a
bat fort ol me cör. (E le mette la mano
sul petto a destra)
GIANINA:
ma Giacoma, al bat talmente fort che al ta sé spostat a dèstra?!
GIACOMA:
(spostandole la mano a sinistra)
madonname, de tat che a so emusciunada al so piö gniac cosa fo!
II
SCENA
Giacoma, Gianina,
Giacinta, Tomì e Bobi
Entrano
i due cantanti. Si vedono i flash, si sentono applausi ed urla dei loro fans.
Le due donne sono tanto emozionate. Da qui in avanti i due uomini saranno
attratti dalle due donne ma non come le donne avevano gia deciso e cioè: a Tomì
piacerà Gianina e a Bobi piacerà Giacoma.
GIACOMA:
che piaser ad ospità dò celebrità compagn de otèr…
GIANINA:
(verso il pubblico) ivvest come agliè
bèi?! Ma sa presènte: me a sa ciame Gianina.
TOMÌ: piacere Tomì (Gianina
porge la mano a Bobi, ma gliela presentatomi, che appare folgorato dalla sua
bellezza).
GIACOMA:
piacere Giacoma. Me a so la titolare dèla locanda e le alè la me sòcia. (Vuole dar la mano a Tomì, invece gliela porge
Bobi che appare folgorato anche lui dalla bellezza della donna).
BOBI: piacere signora Giacoma. Che onur.
GIACOMA:
benvenuti, benvenuti, in dè nòsta modèsta locanda “I Sèmpèr Vercc”. (Giacinta si avvicina alle due donne).
GIACINTA:
e me a ma presèntì po’ mia?
GIACOMA:
te? E còsa cèntrèt te?
GIACINTA:
ardì che la cameriera a la ga de ès presentada sèmpèr ai clièncc!
GIANINA:
a se? E in doca al sarès iscricc?
GIACINTA:
alè scricc in dèl copiù che otre dò a scaalchi sèmpèr fò anche in di proe.
GIACOMA:
dai che ammlà presènta se de nò chèsta che a la tosö e a la ma a vià dèl teatèr.
Tomì, Bobi, a va presènte la nòsta sèrva Giacinta.
GIACINTA:
(verso le due) cameriera a ghè scricc
söl copiù nè!
GIACOMA:
o scüsèm, cameriera. (Giacinta stringe la
mano ai due).
GIANINA:
dai egnì che a sentazzo che a sarì stöf me dighe! Giacinta te va a preparà
l’aperitivo. (Giacinta esce dal fondo.
Le due donne si siedono al centro
aspettando che i loro amori e le seguono. Invece i due uomini si mettono vicino
alle loro amate. Cioè in ordine: Tomì Gianina Giacoma Bobi.Le due donne non sono contente e si mettono
d’accordo a gesti per trovare una scusa e alzarsi).
GIACOMA:
Gianina, arda chèl laur le dèndre?
GIANINA:
söbèt! Scüsiga ü momènt (si alzano,
fingono di fare qualcosa e poi vanno a sedersi vicino all’amore desiderato da
tempo. Cioe in ordine: Tomì Giacoma Gianina Bobi. Ora sono i due uomini che non sono molto contenti dello scambio.) alura
an disia che a si stöf.
TOMÌ: an sé posse stöf! A ma facc tace de chi concèrti e
tace de chi chilometri in du mis! E adès an posa ön po dòpo anche dòpo chèsta longa
turné!
GIANINA:
( si gira verso Giacoma) cosal ölèl
dì turnè?
GIACOMA:
al völ dì che agliera che in turèn. I sarà stacc in di bande dèl Tri Ploc, Gorlag,
Trescur. A so sigura. Sta atènta. E in doca ala sarès istacia sta turnè?
BOBI:
ansèn’dacc in turnè in Brasile e piö precisamènt a San Paolo.
GIACOMA:
(verso Gianina) cosa teredicc, inturèn
al Tri Plòc, Gorlag, San Pol…
BOBI:
(verso Giacoma) ma sciura Giacoma come
al ga sta be chèl vestit che ala ga sö.
GIACOMA:
(si gira) ah grasie. (Fra se) ma cosa ölèl chèl Bobi, che al
ga arde ala sò Gianina (poi si rigira a
guardare Tomì).
TOMÌ: (verso Gianina)
ma anche le Gianina col vestit che la ga sö a la sömèa pròpe ü bèl figurì!
GIANINA:
(si gira) ah, grasie. (Fra se) ma cosa ölèl chèl Tomì, che al
ga arde ala sò Giacoma (poi si rigira a
guardare Bobi incantata).
GIACOMA:
Tomì, ma aglialsà che a ma est töcc i òsc concèrti che aià facc vèt in
televisciù?
GIANINA:
(fra se) ma cosa ala a cöntasö a le!
Ü concerto aglià facc vèt! Ü!
BOBI:
e se al sere Giacoma, a gavrès facc la dèdica persunal a le. Avrès dicc:
dedicat ala dòna piö carina dèl mont.
GIANINA:
(fra se) ma perché al mi dis mia a me
chèlè bèlè paroline invece de digle ala Giacoma!
GIACOMA:
(non sa che dire) al ma sömèa che
anche
TOMÌ: otèr che mia mal! Alè la dòna piö sensuale
che me abe mai vèst.
GIACOMA:
(fra se) ma chi du che i völ fam indà
al manicomio!
GIANINA:
me sensuale?
GIACOMA:
infati, dèla Gianina al sa pöl di de töt ma che ala siès sensuale adès pò…
GIANINA:
te, a ghet rabbia pèr caso? (Facendo la
sofisticata) Andasaì quate persune che i ma troa sensuale invece!
GIACOMA:
(fra se) se te a ta se sensuale me a
so
TOMÌ: se grasie!
BOBI:
e a me a ma l’offrì mia Giacomina?
GIACOMA:
ma cèrto! Gianina pèr piaser va a èt se
GIANINA:
ah, cosè? A cèrto, cèrto, ando söbèt. (Si
alza ed esce di scena dal fondo)
TOMÌ: la faghe pör con calma Gianina, ma recomande. La
staghe atènta de fas mia dèl mal (con
gentilezza).
BOBI:
(verso Giacoma) ma che béla usina che
la ga Giacoma. Ala sömèa infena che la dighe poesie quando la parla…
GIACOMA:
(molto frastornata si gira a guardare
Tomì) grasie. Scüsim ma ando a öta
III
SCENA
Bobi, Tomì e
Michelino
MICHELINO:
(entra da destra ubriaco) in do el
chèl disgrasiat…
BOBI:
e chi el chèsto…
TOMÌ: al ga de èsga ciòc intranat a quanto al sömèa.
BOBI:
(a Michelino) sirchèl vergü?
MICHELINO:
cèrto che a sirche èrgü! Ol cà dèla Gianina!
TOMÌ: me che de det, de cà me anno mia est. Al sarà dèl
sigür de fò.
MICHELINO:
nò! Chèl cà che dighe me al sarès vegnìt dè det!
BOBI:
al varde che notèr alè’mpo che an sé che e de cà amna est gniaü.
TOMÌ: (verso Bobi)
al ga sta piö gniac col co! Ma el sigür che al siès ol cà dèla Gianina?
MICHELINO:
ma cèrto… (prende dalla tasca un
biglietto e legge) a sirche ü cèrto… Bòbi.
BOBI:
Bobi? Me a ma sa ciame Bobi!
MICHELINO:
(guardandolo bene) ma come o facc a capìl
mia söbèt con chèla fàcia le!
BOBI:
lü, al sa pèrmète mia de ofèndim né! Me lù al so gniac chi ca lè!
MICHELINO:
se a lè adoma pèr chèl a ma sa presènte söbèt: Michelino Speransa. E po’ me, a
ma sa pèrmète töt chèl che a go òia quando al sa trata dèla Gianina.
BOBI:
a ma, se al sa trata dèla Gianina alura al ga de parlà col me amis.
MICHELINO:
(voltandosi verso Tomì) aliscolte be
chèl che a öle diga sciur Bobi…
TOMÌ: (interrompendolo)
a ma se al völ parlà col Bobi al ga de parlà col me amis alura.
MICHELINO:
(voltandosi verso Bobi) al varde che
BOBI:
a go zamò dicc che dèla Gianina al ga
de parlà con lü!
MICHELINO:
(perdendo la pazienza) ma, a sis
sigür de sta be otèr du? Alè mia pèr caso che i biìt ün po tròp?
BOBI:
pèr ol momènt nò. E lü invece?
MICHELINO:
me? Ü bianchì e basta!
TOMÌ: ma el pròpe sigür che al siès istacc adoma ü bianchì
e basta?
MICHELINO:
(pensando fra se) ma cèrto! E pöde
anche proaghèl. Alura: a son’dacc dal Giödèpì e annò biit ü. E alè ü. Ü alo
biìt dal Cèsèr e pèrciò sèmpèr ü. Ü dal Geremia, ü dal Bartol e ü alo biìt dal
Miglio. E alè sèmpèr ü. (verso i due)
come a vere dicc mia piö de ü bianchì!
TOMÌ: ma sé lè pò brao de fasö i cöncc. Pròpe brao.
IV SCENA
Bobi, Tomì,
Michelino e Giacinta
GIACINTA:
(entrando dal fondo fra se) madonname
a ghè che ol Michelino! (Verso Michelino)
Cosa fal che Michelino?!
MICHELINO:
a tere dicc che a sarès vegnìt pèrchè
GIACINTA:
(cercando di non far capire ai due il
vero motivo per cui Michelino è lì) … ma certo… pèro adès
MICHELINO:
ma Giacinta, ma et biìt a te?
GIACINTA:
(spingendolo verso l’uscita a destra)
a ga mancherès a chèla. (Rientrando) a
ghè sèmpèr vergù che al sircasö! Ansè ün
po in ritardo col’aperitivo pèrchè an sèndre anche a preparà di pastì insèma.
TOMÌ: ma ghi mia de distürbas isse tat…
GIACINTA:
unur, mia distürbo pèr votèr. Scüsim adès (esce
dal fondo).
TOMÌ: man dasaì cosa ülièl chèl ciucù de prima…
BOBI:
Tomì, a ga pènse mia me a chèlle, me a ède mia l’ura che la turne ol me
fiorellino.
TOMÌ: ta ghe resù Bobi. Ma evvest che bèle fiòche!
BOBI:
otèr che bèle, i ma sömèa… divine.
TOMÌ: adès esagera mia dai. A ma so innamurat dèla Gianina
a prima esta e ölie che egnès a sèntazzo in banda a me. Invece alè egnida che
chèla Giacoma.
BOBI:
te, sta atènt a come a ta fe a parlà dèla dòna dèla me eta, la me Giacoma.
TOMÌ: ma evvest come alè bèla la me Gianina?
BOBI:
pèrchè la me Giacoma la schèrza! Sperem chi siès mia zamò spusade!
TOMÌ: a crède pròpe de nò, la me Gianina a la ghera sö gnia
öna fede.
BOBI:
me a go mia ardàt invece ala mà dèla me Giacoma… pèrò o notat ü laur che al mè
mia piasìt tat: la tò Gianina ala sighetaa a ardam. Ma cosa ölèla po’ de me!
TOMÌ: e me o notat che la tò Giacoma ala sighetaa a ardam a
me! Ma, sarale normal?
BOBI:
ada, sperem chi sies mia almeno ghecie pèrchè me a ghere zamò la me madèr che a
la ma faa öna impresciù con chi öcc che nò ta dighe.
TOMÌ: me a so sigür che la me Gianina alè mia ghecia! (Fra se) sperem al siès isse!
BOBI:
gnià la me Giacoma è lè mia ghecia se lè pèr chèl. (Fra se) sperem al siès isse.
V
SCENA
Tomì, Bobi,
Ernestina e Carlino
ERNESTINA:
(entrando da sinistra con Carlino) ma
come ale pödit i nòste madèr à lasà dò celebrità come otèr depèrvòscönt? Ma’ndoele
‘ndace?
TOMÌ: aglièn’dace a preparà l’aperitivo e i pastì.
BOBI:
(con un certo timore) scüsim né, ma
se otèr a si i sò scèc, al völ dì che
CARLINO:
la me madèr Gianina cèrto che e alè stacia spusada.
ERNESTINA:
anche la me madèr,
TOMì-BOBI: stacie spusade?
CARLINO:
stace pèrché adès agliè vedove. Töte dò. (Tomì
e Bobi si girano verso il pubblico e alzano i pugni in segno di vittoria per la
notizia).
TOMÌ: ma pèr caso, isse pèr caso, a portàle gli ögiai?
ERNESTINA:
nò… i porta mia gli ögiai. Pèrlomeno la me madèr nò.
CARLINO:
ma gnià la me madèr a ma sömèa.
BOBI:
(facendo segni incrociati con le dita)
… ma però i gaèt mia… de treèrs…
CARLINO:
de treèrs?!
ERNESTINA:
chèlè dò le otèr che de treèrs i ga èt! (Tomì
e Bobi si dimostrano preoccupati) i vèt töt e ga scapa mai negot. Me al so
mia come i faghe! (Tomì e Bobi si sentono
sollevati).
TOMÌ: meno mal! Ma, se, pèr saì… ele pèr caso söla piasa?
CARLINO:
söla piasa!?
ERNESTINA:
(verso Carlino) ma ele’ndace in piasa
o agliè de là a preparà gli aperitivi?
BOBI:
scüsil, al völìa dì, se pèr caso agliè zamò prometide a ergü dotèr.
ERNESTINA:
o capìt adès! Ma, se, pèr saì… ma pròpe isse pèr saì nè, ma alè mia che a
ghiffacc ü pènserì otèr du?
TOMÌ: a lè inötèl nascündil. Sciur Carlino, a ma so
innamurat dè la sò mama:
BOBI:
invece me signorina Ernestina, a ma so innamurat dè la sò mama:
TOMÌ: còsa a ghè de gregnà adès!
ERNESTINA:
negot, negot… comunque, i gabe mìa pura che i nòstre mame agliè libere de fa
come i crèt pèrchè agliè grande ase. (Nel
frattempo entrano le due donne e chiamano i due perché fuori la locanda li
stanno reclamando).
VI
SCENA
Tomì, Bobi,
Ernestina, Carlino, Giacoma e Gianina
GIACOMA:
Tomì, Bobi, i va ciamà fò la locanda pèr fa di foto…
GIANINA:
i sa sentìa infena in cüsina delà…
I due uomini controllano gli occhi delle
due donne per paura che siano ghecie.
TOMÌ: dai Bobi che an va de fò a fa di autografi. Adoma sic
menücc però! La ma spète Gianina.
BOBI:
se se, an fa ala svelta pèrchè a so ün po stöf (escono di scena a destra). La ma spète Giacoma.
GIACOMA:
dai Gianina che an va là a notre. I diènterà o nò i nòsc òmègn!?
GIANINA:
a ta pöddì a giuro. Dom… (li seguono).
VII SCENA
Carlino
e Ernestina
CARLINO:
Ernestina, ma eglie’ssenticc? Al Tomì a ga pias la me madèr e al Bobi la ga
pias la tò. Tòt olincuntrade de chèl che i öl i nòste madèr! E chi a gal dis a
chèle dò le adès?
ERNESTINA:
che tragedia Carlino quando i vegnerà a sail! I saarderà gnià piö in facia. I
ènderà infena a la locanda. A ède zamò la scricia: vendesi pèr tragedia
familiare…
CARLINO:
ma Ernestina fa mia sto dramma adès! Magare invece aglià ciapa sö be! E se
magare an galdisès notèr? In manera al santènd!
ERNESTINA:
an san parla gnac dè dighèl! E se invece an sirchès de fale innamurà de
chèlotèr! Ciòè de faga cambià innamorato insoma.
CARLINO:
se, la me madèr la cambia söbèt, crapuna comal’è! Ma sa regorde amò quando ala
ölia cambià töcc i taoil dè la locanda. Le aglià ölia mia in nus on ciliegio, nò,
le ala ölia ol tavolo di Pitagora!
ERNESTINA:
a ta ghe resù Ernestina. Adès che a ga pènse la me madèr alè pègio dè la tò. Le
alè convinta che al siès ol sul che al gira inturèn ala tèra. E le a teca bega,
ma la ghera resù sèmpèr le.
CARLINO:
ma set sigüra? Nò perché, me öna olta alo sentida dì che l’era la tèra che la
giraa…
ERNESTINA:
per forsa, chèla olta le, a l’era dientada balurda e ga giraa töot.
CARLINO:
adès cosan’fai alura? Andasaì che delusciù chèle fommle!
ERNESTINA:
an fa negot! Agliè po’ grande ase! Sènt, sènt chi ria. Dom dom che an va notèr!
(Escono di scena a sinistra).
ATTO
SECONDO
VIII SCENA
Gianina,
Giacoma, Tomì e Bobi
GIANINA:
madonname quate foto che aià fac e quace autò… autòdròmi che aià firmat!
TOMÌ: (con molta
gentilezza) autografi Gianina, autografi. (Gianina colpita dalla gentilezza di Tomì, abbassa lo sguardo e si muove
come aria sognante).
GIACOMA:
ogni tat
BOBI:
(con molta gentilezza) fans Giacoma;
fans. Si Giacoma. Sèmpèr isse (Giacoma
colpita dalla gentilezza di Bobi, abbassa lo sguardo e si muove come aria
sognante).
GIANINA:
anche
GIACOMA:
(risentita) quase mai però! Dai che a
sarì stöff, sentizzo! (Le donne siedono
al centro e gli uomini siedono vicino alla rispettiva amata questa volta. Cioè:
Tomì Gianina Giacoma Bobi. Le donne
non si spostano perché cominciano ad apprezzare i complimenti del giusto uomo.
Fra le due donne comincia a nascere imbarazzo).
BOBI:
notèr ansè sèmpèr circundacc de tata zet che ala öl foto e autografi.
TOMÌ: la nòsta a la sömea öna bèla eta, ma diolte alè düra invece:
ansè mai libèr de fa chèl che an ga òia perché se i ga riconòs alè finida la
nòsta libertà.
GIACOMA:
va capese Tomì, alè ol prese de pagà per vès famosi. (Verso Giacinta in cucina) Giacinta dai porta che töt chèl che a ma
preparàt.
GIACINTA:
(arriva e mette in tavola il tutto. Versa
da bere a tutti tranne che a Gianina. Spesso si sofferma a guardare i due divi).
GIANINA:
Alura Bobi alè sèmpèr circündac de zet insoma!
BOBI:
quase sèmpèr isse purtroppo.
TOMÌ: (sporgendosi
verso Gianina) ma Gianina biela mia ol vi insèma a notèr?
GIANINA:
a sö ostemia. Grazie Tomì. (Contenta e
timida)
BOBI:
e le invece Giacoma con che grasia ala lèa so ol bicer (con tanta gentilezza).
GIACOMA:
(con timidezza) Madonname Tomì, alè
sèmpèr istacc ol me modo de fa.
TOMÌ: Gianina, a ède mia lura de scoprì töte i sò qualità
che dèl sigür ala gà.
GIANINA:
(con timidezza) ma cosa ma dighèl
Tomì…
TOMÌ: (con gentilezza)
ma cosala capìt?! Indendìe i sò qualità… de persona pèr be.
GIANINA:
i me qualità i sarà negot dèl sigür in banda ai sò.
BOBI:
(con gentilezza) Giacoma, ma’ndoela
stàcia infèna adès…
GIACOMA:
che, sèmpèr in dè locanda.
BOBI:
(con gentilezza) ü fiur isse bèl che
nascundìt in de locanda anche quando al ghera bisògn de ès innaffiàt de me...
GIACOMA:
(con timidezza) ma cosa dighèl Bobi…
BOBI:
(con gentilezza) ma cosala capìt?! Intèndìe
dì che adès a ma sa ciapero cüra me de lè…
GIACOMA:
(con timidezza) al ma fa diènta ròsa…
GIACINTA:
(al pubblico) me a o gniamò de capì
fò negot de chi quatèr le. Mah! (Alzando
la voce) Dè là a ghè pront anche du panì e salam se al va’nterèsa (esce dal fondo).
GIACOMA:
Gianina dai che an porta che anche ai nòscc òspiti i du pà e salam! (Si alzano tutte e due per prendere i panini.
Rientrano subito, stanno per scambiarsi di posto come la prima volta ma si
fermano. Si legge imbarazzo fra loro. Poi decidono di sedersi come prima, e
cioè: Tomì Gianina Giacoma Bobi.).
GIANINA:
Tomì aià proe…
GIACOMA:
Bobi al mange pör…
TOMÌ: (assaggiando il
panino) scömète che alè stacia le Gianina a’mbutil coi sò manine isse
delicade (le prende la mano).
GIANINA:
(molto contenta, timida e infatuata)
se a so pròpe stàcia me Tomì.
BOBI:
scömète che le Giacoma invece a l’avrà sircaffò ol pa da furner coi sò manine
isse morbide (le prende la mano).
GIACOMA:
(molto contenta, timida e infatuata)
se a so pròpe stacia me Bobi. (C’è un
attimo di silenzio dove le due coppie si compiacciono con gli occhi).
IX
SCENA
Tomì, Bobi,
Giacoma, Gianina e Giacinta
GIACINTA:
(rientra dal fondo e si posiziona dietro
alle due coppie) ma ala Gianina a ga piasìa ol Bobi, öna olta? E ala
Giacoma a ga piasia mia ol Tomì? Alè mèi di telenovelas in televisciù! (Esce di scena dal fondo).
TOMÌ: come alè bèl a sta che insèma ale Gianina! Pèrò forse
alè mèi che notèr du adès a mindaghe in di nòste camere a fa ü bèl bagn. A ma
löcia ol cör lasala Gianina ma a so che che torneghe. Sèntela mia pèr caso?
GIANINA:
(estasiata) Bobi, me a sènte negot
che al tornega… anse!
BOBI: a ama löcia ol cör Giacoma ma alèmèi cha
a’ mindaghe a fas bèi peèr votre dò.
GIACOMA:
(estasiata) piö bèl dè se, cosa ölèl
dientà? Ol sbronzo de Riace?
I
due si alzano piano piano lasciando le mani delle donne lentamente. Anche
mentre si allontanano per uscire hanno solo occhi e sguardi per le due amate.
Le donne rimaste sole si sentono un po’ in imbarazzo, perché sanno di amare
l’altra persona rispetto a quella immaginata. Ed è lo stesso per entrambe. mèi che andaghe de
là. (Esce).
I SCENA
Gianina
GIANINA:
(disperata) madonname cosa al mè
söcedìt! Gino, ötèm te dèll’oltretromba! A ma so innamurada dèl Tomì, ol Tomì
che al ga piàs ala Giacoma! Come faroi a ardaga amò in facia ala me migliur
amisa! (Molto compiaciuta ora) ma
evvest Gino come al ma ardaa ol Tomì? E che paroline dolse? E come a l’era
gentil? (Ritornando disperata) no!
Via chi penser che! Pòvra Giacoma che pögnalada in dè schena che a go dacc! Le
ala pènserà che me a sabe amò innamurada dèl Bòbi, invece…
II SCENA
Gianina
e Carlino
CARLINO:
ciao mama.
GIANINA:
(spaventandosi) a ta se te…
CARLINO:
pèrchè pensaèt al födès chi?
GIANINA:
te vilanù respont mia isse nè! Anche se chèsta alè anche cà tò, a ta ghe mia de
egnì det isse al’improisa!
CARLINO:
scüsèm mama. Ma, ma set sigüra de sta be?
GIANINA:
a sto come al solèt! Come staröi a te! A ta fe de chèle domande diolte Carlino!
A ta ma èdere mia che…
CARLINO:
sta calma mama! Ölie adoma saì come a ta staèt pèrchè a ta ma sömèèt ün po tròp
nervusa…
GIANINA:
(mentre si mangia le unghie) nervusa
me? Ma da quando me a so nervosa?! Mai! M’evvest amò nervusa forse?
CARLINO:
dim mia che chèla olta che quando chi dèl’ospedal aià portat a cà ol papà che a
lera mort, a ta serèt mia nervusa né!?
GIANINA:
a se, chèla olta le se. Ma pèr forsa, i mera mandàt a cà in de casa de mort
ön’oter che alera mia ol me Gino!
CARLINO:
se chèla olta le a ta gherèt pròpe resù de ès dientada nervusa. Pèrò a me, a ma
emmènt anche chèla fèsta matina che a ta se egnida a cà de mesalta e che a ta
sa pödia gniac ardàt in facia de tat che ata serèt nervusa…
GIANINA:
parla mia de chèla olta le…
CARLINO:
ma a te me mai dicc cosa ghera söcedìt però!?
GIANINA:
se ga pènse. A sere ‘ndacia a mesalta e a ma sere sentadazo in dì öltèm banc
come a fo sèmpèr. A ma so mia indormentada?! A ma so desdada fò che a ghera
finìt mesa e ghera piö nigü in cesa. Che èrgogna!
CARLINO:
o capìt, ma ès gnèca pèr ü mis intrec pò…
GIANINA:
ma la facènda alè mia finida le. Chèi che i ma incuntraa pèr istrada in chi de
le i ma disia: la pròsima olta a la mète sö ol pigiama a ègn a mèsa; ma pödìèla
mia ciapà töt ol banc che ala sarès istacia piö còmoda!? Cosa a ma fet vegnì in
mènt a te!
CARLINO:
scüsèm mama. Ma ölie adoma saì ol pèrchè in co a ta ède nervosa…
GIANINA:
Carlino, a ta se’ndre a ciapà lömagòcc pèr lömaghe. Me a so mia nervosa.
CARLINO:
(cercando di indagare) el mia pèr
caso, ma se nè, pròpe pèr caso … che al ga èntra ol tò amore ol Bobi?
GIANINA:
(ricordandosi ciò che è successo. Fra se)
pòvra Giacoma! Avral capìt vèrgot dèla situasciù anche ol me Carlino? Ma nò, lu
al vèt adoma la sò Ernestina. (Verso Carlino)
ma cosa cöntèssö po’ a te!
CARLINO:
alè mia pèr caso che al ta’nterèsa piö?
GIANINA:
(fra se) Signor ötèm! (Verso Carlino) ma cönta mia sö di
sbanbosade! E po’ dòpo pèrchè al gavrès de interesam piò ol Bobi!? Sentem! (Fra se) Giacoma perdunèm.
CARLINO:
ma al so mia… magare pèrchè al tanterèsa ön’otra persuna…
GIANINA:
(arrabbiata) ol Bobi al cèntra mia
pèrchè al ma piàs amò! Set contet adès?
CARLINO:
con te al sa pöl mia parlà quando a ta se isse… adà, lasèm indà chè lè mèi (ed esce a èstra).
GIANINA:
al sarà mèi che a tandaghèt! (Fra se)
pòvra la me amisa Giacoma, cosa a go facc! Come faroi adès! Come faroi a diga chèl
che ol me cör al sènt…
III SCENA
Gianina
e Giacinta
GIACINTA:
(entrando dal fondo) ma ela gniamò de
andà a preparas?
GIANINA:
(fra se) èco che annà ria önotra. E a
te cosa al ta’nterèsa se a so gniamò dendà a preparam…
GIACINTA: (non
si trattiene ed esce subito dal fondo) lè mia aria… lasèm in dà dela in
cüsina… (fra se) a ède mia l’ura de
èt come alà annacc la telenovelas…
GIANINA:
cor chè lè mèi …
IV SCENA
Gianina
e Tomì
TOMÌ: (entrando da sinistra)
el
pèrmès… a pöde distürbala Gianina…
GIANINA:
ma cèrto Tomì! Al vègne, al vègne pör innacc. (Verso il pubblico con aria sognante) a lè che pèr me…
TOMÌ: Gianina, al so mìa se a gaavro ol coragio de diga
chèl che a go det in dèl cör…
GIANINA:
(felice verso il pubblico) an ga sé,
an ga sé! (Ricordandosi poi della
Giacoma. Triste) an ga sé, an ga sé. Alè la fì dell’amicisia cola Giacoma.
TOMÌ: (molto
impacciato) Gianina, al so mìa come fa a dighèl… La sò bèlèsa, i sò manere
isse rare i sò orègie…
GIANINA:
(fra se) cosa cèntrerale i me orègie
adès …
TOMÌ: ol so mòdo de estissö isse ala mòda… töt
de le Gianina al ma streàt…
GIANINA:
ölla pèpa…
TOMÌ: Gianina, insoma… ölelà
spusam?
GIANINA:
(Raggiante) Tomì, al ma bat öl cör a simmela…
A la me età öna propòsta de matrimonio…
TOMÌ: le a la sömèa sèmpèr zuena invece…
GIANINA:
(un po’ risentita) sömèe?
TOMÌ: (affrettandosi
a riparare all’errore) nò Gianina, le alè tat zuena che ala sömèa amò a öna
scetina. (Con tenerezza) alüra, cosa
a la ma respont?
GIANINA:
(sognante) ma cèrto Tomì, a so
onurada... (verso il pubblico. Disperata)
pòvra Giacoma, pòvra me!
TOMÌ: stasera a sena an darà l’annuncio. A gaal
be Gianina?
GIANINA:
töt chèl che al völ Tomì.
TOMMI:
ando a finì de cambiam. A dopo Gianninnuccia! (Esce).
GIANNINA.
A dopo! (Fra se) pòvra Giacoma, come
minino ala ma arderà piö e dèl sigür ala ma farà èn la locanda. (Esce).
V SCENA
Giacinta
GIACINTA:
(entra. Al pubblico) a so pròpe curiusa
de èt come l’andarà a finì. A ma sa
sènte infena a me öna protagonista de chèsta telenovelas. Còsa disì otèr? Adès
però al sarà mèi che core in cüsina se öle mia èt anche la fi dèl me bèl polastrèl
(esce dal fondo).
VI SCENA
Giacoma
e Giacinta
GIACOMA:
(rientrando da destra col vers pöigì) a
ga rie mia a fa a meno de pensà a chèl che al mè söcedìt! Cosa al mè capitat!
Come faroi a ardaga amò in facia ala me migliur amisa Gianina! Nino, ötèm te la
‘ndoca ta se (nel frattempo guarda in
alto e poi in basso alludendo di non sapere se si trovi in paradiso o
all’inferno) Avrès mai pensat che ü laur dèl gènèr al pödiès capitàm pròpe
a me! (Molto compiaciuta ora) ma
evvest Nino come al ma ardaa ol Bobi? E che paroline dolse? E come a l’era
gentil? (Tornando disperata) nò! Via
chi penser che! Pòvra Gianina che pögnalada in dè schena che a go dacc! Le ala
pènserà che me sabe amò innamurada dèl Tomì, invece…
GIACINTA:
(uscendo dal fondo) ela gniamò dendà
a cambias?
GIACOMA:
te bèla, arda che a so me la padrunà che! E fo chèl che a go òia in de me cà!
GIACINTA:
grazie pèr la “bela”. (Fra se) öna
bèlèsa compagn de la me alè rara in chèste zòne. (al pubblico) ivvest come alè malpalpeta? Alè colpa dèl suo nuovo
amore.
GIACOMA:
cose’dicc in italiano? Fa mia la balòsa con me né.
GIACINTA:
ho solo detto che… è di cattivo umore. La ga domande al publico se ala ma crèt
mia.
GIACOMA:
dai, va in cüsina pèr piaser. A so zamò nèrvusa pèrchè a ma sömeaa che a ghe
födès vergù che al ma apiaa dala finèstra…
GIACINTA:
cosè? Ergù aià spiaa? Ma la ma faghe mia ègn de gregnà! (Al pubblico) ali’ssentìda, èrgù aia spiaa… pèr me al ga edìa mia…
GIACOMA:
te, ada che a so po’ mia de bötavià gniamò né! Adà, fa sito e va o a ta licènse
söl colpo.
GIACINTA:
ando, ando. (Al pubblico) se de nò al sarà stacc ciòcc intranat dèl sigür…
(mentre esce dal fondo).
GIACOMA:
a ga mancaa ai batüde dèla Giacinta adès… zamò a so preocüpada pèr chèl che a
go facc ala Gianina. Perdunèm Gianina!
VII SCENA
Giacoma
e Bobi
BOBI:
(entrando all’improvviso da destra)
Giacoma a go de parlaga.
GIACOMA:
(spaventandosi) a, alè lü Bobi! Al ma
facc istremì!
BOBI:
Giacomina mia dagli occhi meravigliosi e stupèndi…
GIACOMA:
(rammollita) ma Bobi, cosa al ma dis…
BOBI:
a öle diga töt chèl che sènte pèr le Giacoma, le ala ma colpìt ol me cör cola
sò belesa e col sò portamènt de regina...
GIACOMA:
(rammollita) ma Bobi, alè tròp pèr me
chèl che al ma dis.
BOBI:
alè mai tròp pèr le… Giacoma. Giacoma, ölelà spusam?
GIACOMA:
(al settimo cielo di felicità) ma
Bobi, al ma fa dientà ròsa. Ala me età, öna proposta de matrimonio… ammlà
spetae mìa…
BOBI:
le a la ga mìa età Giacoma… la ma dighe de se…
GIACOMA:
(un po’ rammolita) ma certo Bobi, a
so onürada. (Verso il pubblico. Disperata)
pòvra Gianina, pòvra me!
BOBI:
(felice) grasie Giacoma ala ma facc o
l’òm piö contet dèl mont… (mentre esce a
destra) e stasira an farà l’annuncio!
GIACOMA:
(fra se) e stasira a ga sarà anche
öna fì…
VIII SCENA
Giacoma,
Ernestina e Giacinta
Giacinta
sta per uscire dalla cucina quando vede che arriva Ernestina. Si ferma sulla
porta per spiare tutto.
ERNESTINA:
(entrando da sinistra. Cercherà di carpire
informazioni nei confronti dei cantanti) ma evvest come alèra contet ol
Bobi? Ma ghè söcedìt vergot de bèl?
GIACOMA:
cosa ölèt che al siès söcedìt!? E po’ dòpo a ta pödièt domandaghèl a lü!
ERNESTINA:
ma mama, a disie isse pèr di! Alura, a ma dighèt mia come alè ‘ndacia coi vòsti
spasimanti? È?!
GIACOMA:
(fra se) fam gnià egnì in mènt! Come
ölèt che ala siès indacia… Be!
ERNESTINA:
(avvicinandosi) te mama, ma al set
che ol tò Tomì alè pròpe bèl?!
GIACOMA:
(con aria insofferente) cèrto che alè
bèl! (Con dolcezza) ma anche ol Bobi
alè bèl o sbaglie?!
ERNESTINA:
insoma… ma ölèt mèt la belèsa mediterranea dèl Tomì? A so pròpe conteta che a
ta sabèt innamurada de lü.
GIACOMA:
(fra se) cosa a ganterèsera di me
afare che ai ghè gnià mai interesacc! Se cèrto, ma anche se avrès sircaffò col
Bobi scömète a ta sarèsèt istacia conteta stès vira?
ERNESTINA:
gniampo po’. Ma a èdèt mia la diversità ghe i ga? Ma cèrto, cosa ölèt vèt te
che a ta èdèt adoma ol tò Tomì! (Ha
capito che la madre preferisce Bobi e si motra furba).
GIACOMA:
(fra se) gniac öna a man va be! Ma
scüsa Ernestina, ma se me födès istàcia innamurada invece, isse pèr caso né,
dèl Bobi, avrèsèt facc cosè?
ERNESTINA:
al so mia mama, ma sarès istacia conteta pèr negot.
GIACOMA:
(fra se)
IX SCENA
Giacoma,
Ernestina e Giacinta
GIACINTA:
(è sulla porta della cucina, ha visto e
sentito tutto. Entra in scena) sciura Giacoma, al be lostès se ol vers
pöigì alè ün po brüsadì?
GIACOMA:
(voltandosi di scatto arrabbiata) lönica
che a saro conteta de èt piö a ta se te el tò ers pöigì! Ada, lasìm indà se de
nò… (esce a sinistra).
GIACINTA:
(a Ernestina) a ma sömeaa mia ol caso
de iga öna reasciù se! Alè po’ mia brüsat dèl töt!
ERNESTINA:
la ga faghe mia caso Giacinta. Alè in dü periodo ün po particolar…
GIACINTA:
otèr che particolar! (Fra se) ol
Dallas? Alè negot a chèl che al söcet che! (Va
in cucina dal fondo).
ERNESTINA:
(sola in scena) a ma esö ol fiat.
Anche ala me madèr da come o püdìt capì a ga pias ol Bobi adès pèr fürtüna. A
lü al ga pias le e pèrciò pèr ol momènt an sé in döna bòta de fèr. E ala
Gianina ghi al ga piaserà? Sperem che a labe cambiàt ale e adès al ga piase ol
Tomì! Sperem se de nò al so mia cosa vegnerà fò! Otèr che quarantòt! Mèi che a
ga domande al Carlino (si incammina per
uscire a sinistra).
X SCENA
Ernestina
e Carlino
CARLINO: (entrando da sinistra).
ERNESTINA:
giösto te sircae. Ma et iscoprìt vergot dèla tò madèr? Pèrchè de la me o capit
che anche le adès al ga pias ol Bobi e piö ol Tomì. E perciò an sé a pòst.
CARLINO:
a görès a chèla Ernestina. Arda che ala me madèr a ga piàs amò ol Bobi.
ERNESTINA:
ma set sigür? Sigür sigür?
CARLINO:
sigür… alera nervosa se, ma da chèl che ala ma dicc al ga piàs amò.
ERNESTINA:
Carlino, se alè isse, ala ède mal! Sito che ai ria.
XI SCENA
Ernestina,
Carlino, Giacoma, Gianina
GIANINA:
(entrando con Giacoma da sinistra. Le due
donne sono molto a disagio fra loro. Si siedono una distante dall’altra. Fra sè)
ardìla la me amisa Giacoma, amò pèr mia tat amisa. Ardila come alè inocènte…
invece me che traditura che so stacia in di sò confroncc!
GIACOMA:
(fra se) ardìla la me amisa Gianina
amò pèr mia tat amisa. Ardila come alè inocènte… invece me che traditura che so
stacia in di sò confroncc!
GIANINA:
(si volta anche lei, per non incrociare
il suo sguardo. Fra se) a go gniàc ol coragio de ardala in facia! Adès pò
che al rierà ol me Tomì e al farà l’annuncio…
GIACOMA:
(si gira anche dall’altra parte per non
incrociare il suo sguardo. Fra se) a go gniac ol coragio de ardala in
facia! Adès pò che al rierà ol me Bobi e al farà l’annuncio…
ERNESTINA:
(verso Carlino) arda la me madèr
Carlino come ala sa troa a disagio con la tò madèr pèr chèl che al’èndre a
faga… (guardando poi Gianina) pòta ma,
ma che manera anche la tò madèr ala sömèa che ala sa troe a disagio cola me
madèr?!
CARLINO:
ölèt vèt che ala scoprìt la trèsca dèla tò mader col Bobi?
ERNESTINA:
tresca! Adès esagera po’ mia dai! Comunque pèr me ala scoprìt ü bèl negot! Ala
avrès facc föc e fiame pèr ü laur dèl gènèr. O sbaglie?
CARLINO:
nò nò, a tle dicia giösta.
XII SCENA
Ernestina,
Carlino, Giacoma, Gianina, Giacinta, Tomì e Bobi
BOBI:
(entrando da sinistra con Tomì) a go
de fa un annuncio molto importante.
TOMÌ: bene, a so contet che an ga sé töcc pèrchè anche me a
go de fa un annuncio molto importante.
GIACINTA:
(rientrando di corsa dalla cucina) aspetì
che a ga so anche! (e va a sedersi vicino
l’inizio del palco).
GIACOMA:
e te cosa a ga cèntrèt col’anuncio!
GIACINTA:
cèrto, adès che a o est töte i puntade a sarö isse stüpida de pèr l’öltima!
XIII SCENA
Ernestina,
Carlino, Giacoma, Gianina, Giacinta, Tomì, Bobi e Michelino
MICHELINO:
(entra da destra) el pèrmès…
GIACINTA:
(al pubblico) ol Michelino? Che colpo
di scena! Ala sa fa sèmpèr piö interessante! (Ricordandosi della cena) madonna la sena! (Sta per alzarsi) Ma che a la sa ciae! (Rimane seduta).
GIANINA:
Michelino arda che alè mia ol momènt chèsto.
MICHELINO: alè sèmpèr ol momènt quando al sa
trata de… (viene interrotto da Tomì)
TOMÌ: …sircasö! (Verso
Bobi) alè amò chèl dèla beneficiènsa…
MICHELINO:
beneficiènsa? Che beneficiènsa…
GIACINTA:
ma negot! Annacc docà...
MICHELINO:
me a so che pèr
ERNESTINA:
a liscolte Michelino, chèsto alè mia ol momènt pèr… (viene interrotta)
GIACINTA:
Ernestina, almeno te, fa la braa e lasèl indannacc. (Verso il pubblico) a ghè ü colpo de scena in dèl final e lur aglia
lasa mia parla! Michelino al parle pör.
MICHELINO:
a so che pèr
TOMÌ: cosè? (Anche
verso il pubblico) Ma a la ghera mia de spusam me?
GIACOMA:
ol Tomì? (Anche verso il pubblico) ma
ala gherèt mia de spusà ol me Bobi?
BOBI:
(anche verso il pubblico) me?
GIACINTA:
(verso il pubblico) ò-ò adès se che
al ve ol bèl!
MICHELINO:
comela sta stòria? An sèn che in tri che an völ ispusat? A ta se po’ öna bèla
giöstrèla Gianina. Ma me, a va salüde töcc! A va lase che in du adès, pèrchè me
a ga sto mia a fa ol tèrs incòmòt! Ol triangolo po’ alo mai considerat (esce).
GIACINTA:
(verso il pubblico) e ü alè’ndacc!
TOMÌ: Gianina, comela sta stòria dèl Bobi che o mia capìt?!
Ma notèr…
GIANINA:
Tomì, ol fato alè che… che…
GIACINTA:
che?
GIANINA:
che…
GIACOMA:
Gianina, prima che a min’andaghe innacc a go de dìt ü laur… ma a ga rie mia…
GIANINA:
nò Giacoma, a so me che a go de dìt ü laur ma a ga rie mia…
GIACINTA:
ma iperdìt töte la paròla pròpe adèss söl piö bèl?
TOMÌ: alura a parlero me.
GIACINTA:
e meno mal!
BOBI:
e me a go de fa amò chèl’annuncio: Ernestina, Carlino, Tomì, Gianina, a go… (viene interrotto da Giacinta).
GIACINTA:
e me che söi!
BOBI:
Ernestina, Carlino, Tomì, Gianina e Giacinta, a go de annuncià che… me e
TOMÌ: anche me e
GIACOMA:
(disperata) Gianina, pèrdunèm, alè mia
stacia colpa me.
GIANINA:
(disperata) pèrdunèm Giacoma… alè mia
stacia colpa me… (si accorgono dei due
annunci).
GIANINA
- GIACOMA: cos’è? Cosa al dicc ol… (una
dice Tomì e l’altra Bobi) … che al ta spuserà? Madonname che grasia Signur
(alzando gli occhi e le mani al cielo)!
GIACOMA:
a so conteta pèr te Gianina.
GIANINA:
poame a so conteta pèr te Gaicoma.
TOMì - BOBI:
e notèr an sé contecc con votre!
GIACINTA:
(applaude. Poi piangente verso il
pubblico) ma ivvest che final… disim indoe al’ivvest amò ü final isse se mia
adoma che al nòst teatèr… (piangendo)
come a so conteta che a la sabe finida be!
CARLINO:
ma notèr ansè contet piö de töcc votèr meticc insèma!
ERNESTINA:
(verso il pubblico) la nòsta pura
alera invece, conoscèndo i nòste madèr, che al vegniès la tèrsa guèra
mondial!!! Ammlà scampada in fal!!!
SIPARIO