AUTRICE
GIUSEPPINA CATTANEO
http://giusicopioni.altervista.org/
POSIZIONE S.I.A.E. N° 193077
Codice opera Siae 893343A
TITOLO
CHèL BENEDèT SIDèL!
COMMEDIA DIALETTALE
IN DUE ATTI
Personaggi
FELICE SIROTTI
ROSA moglie di felice
ADELMO figlio di Rosa e Felice
DON ALFREDO parroco
AGNESE vicina di casa
GEMMA vicina di casa
LEANDRO cugino di felice
AGATA moglie leandro
CALOGERO
ASSUNTA
1° CARABINIERE
2° CARABINIERE DONNA
TRAMA
La
vita tranquilla di una comune famiglia di provincia, viene stravolta da un
ritrovamento misterioso e prezioso “secchio”. Fra pettegolezzi di paese e
divertenti equivoci i protagonisti si troveranno a temere prima per la loro
vita e a desiderare infine di essere coinvolti in questa losca faccenda.
ATTO PRIMO
La
scena si svolge in casa. A sinistra c’è la porta che si apre verso le stanze, a
destra quella che si apre verso la in cucina e in fondo la porta d’entrata di
casa.
SCENA I
Rosa e Felice
ROSA. A set che amò? Cosa spètèt a portà
fò dèl cancèl ol cartù e i latine?
FELICE. Che stöfüna che a ta se né! Ma
perché a go de mètèi fò adès quando i pasa a töisö indomà matina!?
ROSA. Pèrché quando ol camion al paserà
a ritirail, tee, a ta sare in lècc a durmì e a roncà. E alura a ma tocherà amò a
me a corega indre al camion!
FELICE. Indasaì che corse che a ta fare!
A ta ga se mai gniac corida indre al nòst Adelmo per sunagle, figürèt che adès
a ta sanvièt a corica indre al camion dè sporc!
ROSA. In prensepe a ga corie indre delbù
al camion de sporc. (Al pubblico) al
sa fa pèr dì, a ga corie indre. A
telefunae ala me cüsina che al’abita ün po piönnaccc de me e a ga disie de diga
al’autista de turnà indre. Adès invece a o cambiat tattica: quando a ma sa
nincorse che ol camion alè zamò pasat, a ciape i me contenidur e i porte fò la
cà dèl’Agnese pèrchè le, in de sò strada, i pasa piö tarde.
FELICE. Me al so mia cosa a ghè egnìt in
mènt al cümù de tirà in pe ü laurà dèl gènèr! An sa troaa isse be notèr coi
campane! A mindaa a bötavià la nòsta ròba quando anghera òia.
ROSA. Coset dicc?
FELICE. Che alera mèi i campane pèrchè… (viene interrotto).
ROSA. Te a ta preferièt i campane? Ma
cosa cöntèssö pò che a ta se indacc a bötavià mai gnià negot! A ma tocaa sèmpèr
a me!
FELICE. Ma chèsto al völ mia dì che me a
preferìe i campane. Pèrchè, a ta distürbèl ol me penser forse?
ROSA. Al ma distürba ol fato che a so
sèmpèr me che ala sistema l’immondisia diferensiada. Et capit?
FELICE. Maddoname quat a tla fe longa.
Sanvèt ol cartù e i latine che i porte fò me dèl cancèl! Indoei?
ROSA. (Al pubblico) ivvest se a go mia resù forse? Aglialsà gniac in doca
a mi tègn. Aiè in dèl’isgabüsì chèl de sinistra. (Ironica) al set o nò in docalè o sgabüsì de sinistra? Alè ala
sinistra de chèl de destra. A meno che a ta ga sabèt mia in doca a ghè ol
sgabüsì.
FELICE. Fa mia tat la spiritusa né? Andonzo
e lamèntès pò piö però!
ROSA. Se pròpe. Adà che öna rondine ala
fa mia primaera nè.
FELICE. (Al pubblico) cosa centrerale i rondini con me adès! Da quando aià
cominsat chèsta racòlta diferensiada, ala capes piö negot.
ROSA. Set che amò? Pasanzo docà!
FELICE. Subitissimo, Rosa del mio cuore (l'abbraccia).
ROSA. E mia che a töm in giro né!
Pasanzo docà!
FELICE. Ando, Ando. Sta cöèta che ando. (Al pubblico) A ga preme o sporc prima
de me oramai. Otèr a ma si stacc testimone. (Sta
per uscire). Et dicc ol sgabüsì de sinistra né?
ROSA. Adà, pasanzo pèrchè se de nò al so
mia come ala à a finì! (Felice esce di
corsa. Al pubblico) ma ivvest che òm che a ma sa troe? E pensà che öna olta
alera mia issé. I prim agn de matrimòne, alera ün “amore”. Al ma faa mancà
gniac öna atensiù. A mindaa decorde e an pödia parlà de töt. Adès invece al gaà
piö be negot! Al sa lamènta infena dèla racòlta diferensiada che lü aià fa gnià
mai. De chèla me invece, a ma sa lamènte mia, al so che alè ü laur che al’indaa
facc e a so conteta. Anche se a o troàt ergot che al va mia: chile che i pasa a
tösö l’ömèt, i ma rompit ol coèrcc e aià facc finta de negot. Capese che ala
pöl vès öna sbambosada, ma me a ga tègne a töcc i me de laur. Sènsa parlà de
quando i ga de tösö ol vedèr. Lur, i gaavrès de pasà dòpo i òt dèla matina.
Magare! Apena dòpo i sèt… (viene
interrotta).
SCENA II
Rosa e Felice
FELICE. (Rientrando) … quando me a dorme amò, ai pasa e i cominsa a fa ü
rumur vaca che i ma fa saltà innaria.
ROSA. Èco, de chèsto invece me a so
conteta. Isse a tamparèt a leasö prima.
FELICE. Dim te cosa a lèerosö a fa? A
sentit te che a ta-abe mai negot de chèl che fo?
ROSA. Adà, fa sito (Al pubblico) ma al sis mia che al böta vià i giornai in dèl’ömèt?
FELICE. E alura? Che colpa anno me se i
notizie dèl giornal aiè frèsche? Cèrto che te, se a ta pödèrèsèt, a ta
meterèsèt det in dèl cartù infena ala carta igienica dovrada!
ROSA. Cöntale sö piö gròse amò chesse a
ta fare scapà ol nòst pubblico!
FELICE. A ta se te che a ti mi fe tirafò.
(Sta per andare in cucina) A proposèt,
visì al nòst cancèl, söl marciape, èrgü aià metit là ü sidèl con dèla carta.
ROSA. Cos’è? Ergü aià metit ü sidèl con
dèla carta al nòst cancèl?
FELICE. Ma se atlo apena dicc! A ghè là
ü sidèl, de pitüra, che però alè sporc de molta e al segnà fò dèla carta.
ROSA. Cos’è? Ergù aià metìt ü sidèl con
dèla carta in dèl nòst pòst?
FELICE. Ma se attlo apena dicc! Ascolta
Rosa, fala pò mia indasö tat come a t afe al solèt nè. Indomà matina, i paserà e
ai töerà sö la carta e ol sidèl a mal meterà insèma con töcc chèi dèl’Adelmo.
ROSA. A pèrchè annè mia zamò là ase! Fam
mia pensà a töcc chi sidèi che an ga!
FELICE. Ma a talse Rosa che ai ga ocor
al’Adelmo pèr indà a pitürà (Si avvia per
uscire).
ROSA. Indoet adès?
FELICE. (Si ferma) adès per indà in cüsina a mangià ü bucù, a go de
domandat ol permès?
ROSA. Nò, cèrto. (Pensando) però Felice, chèl sidèl zo infonta in dèl nòsto pòst… (viene interrotta).
FELICE.
A set
indre amò? Adà, lasèm indà che alè mèi se
de nò an fenes pèr tecabega amò (esce).
ROSA. (Sola) dèl sigür al ga resù quando al ma dis de pensaga mia (al pubblico) ma me chèsto a gal dighero
mai! A me, al ma dà impas che ergü di me visì, pèrchè a so sigüra che aiè stacc
lur, aiabe metìt ol sò sidèl cola carta in dèl me pòst. Ma me dighe, pèrchè
domandamèl mia? Avrès mia dicc de nò. Ma gnià de se però. Al sarà mèi che a ma
sa mète indre a fà ergot chesse almeno a ga pènse mia. (Inizia a sistemare il divano e poi spolvera qualche mobile. È molto
nervosa) a ga rie mia. Mè che andaghe a controlà chèl sidèl e sircà de capì
dala carta che a ghè det, chi di me visì alè stacc. (Al pubblico) öle fa a me come ai fa in televisiù quando i ga de
scoprì chi i lasa pèr istrada ol sporc. (Esce.
Scena vuota per qualche secondo).
SCENA III
Felice
FELICE. (Entra) te Rosa, arda che in cüsina a te finìt… (si ferma perché non la vede) Rosa! (La chiama dalla porta a sinistra) Rosa in
do set! Ma indosarala indacia! Alera che dü menücc fa! (Pensa) ol sidèl! Dèl sigür ala sarà indacia a controlà ol sidèl. Annà
sarà amò compagn né, ma mia isse. Guai a tocaga la sò cà. Pènsì che pèr le, la
sò proprietà alè anche ol marciape cömünal che al toca ol muradèl dèla sò cà.
SCENA IV
Rosa e Felice
ROSA. (Entra di corsa con in mano il secchio. Sembra spaventata) Felice!
Felice, madonname cosa o troat!
FELICE. (Al pubblico) alè che col sidèl! La edìf? Alà portat det ol sidèl!
Rosa, ma me pènse che ol tò servèl al funsiuna piö!! (Al pubblico) mia che prima al funsiunès nè!
ROSA. Felice, an sé in di guai! Ma gròs!
Arda cosa a ghè det in dèl sidèl! (Toglie
la carta da sopra e la appoggia sul tavolo).
FELICE. (Al pubblico e dando le spalle a Rosa) Al as pöl saì chèl che a ta
set indre a fà? Ma mètèt pò la carta di otèr söl taol! Ma me agglà fo piö con
te! A ghè mia ergù de otèr che aià öl pèr caso?
ROSA. (Toglie dal secchio degli oggetti religiosi: una pisside, una croce, una reliquia, un calice e un piatto. Sembrano
d’oro) arda che!
FELICE. (Sempre di spalle) cosa ölèt che arde, la carta di otèr? Se ala sa
mèt in dèl co ergot, a ghè mia vèrs de fermala.
ROSA. Girèt e pò dim se chèsta alè carta.
FELICE. (Voltandosi) el mai posebol che... (si blocca e rimane senza parole quando vede gli oggetti religiosi)
ma... ma... cosela chèla ròba le?
ROSA. Chèl che a ghera det in dèl sidèl
che notèr an credia pie carta. Felice, che manera chèla ròba che?
FELICE. (Controlla meglio gli oggetti) ma chèsce, aiè laur de cesa, Rosa!
ROSA. Ai ma sömèa anche a me. E pènse
anche che i siès stacc robacc. (Preoccupata)
Felice, ma a sa rèndèt cönt che alè öna refurtiva! Capesèt? Roba che la scòta!
FELICE. (Anche lui preoccupato) se! E notèr ammlà anche tocada! (Appoggia subito l'oggetto che ha in mano).
ROSA. Chi saral istacc chèl istüpèt che
al roba chi laur che sacri e pò dòpo aià lasa söl marciape in dè nòsta proprietà?
FELICE. Rosa, ol marciapiede söla strada
tecat al nòst mürèt alè mia de nòsta proprietà. Al so mia chi al pöl vès chèl istüpèt,
ma se ergù ala lasat che chesta refurtiva al völ dì che ergü d’otèr…
ROSA. (Continuando)... al ghera de töla sö! Madonname! Felice, a capesèt
che an sé in di guai? Adès an gaavrà imbisògn de protesiù pèrchè chi al ghera
de ritiral, adès, aià ciaperà con notèr.
FELICE. Esagera pò mia adès Rosa. (Pensa) Notèr an ga mia de pèrt ol co,
an ga de fermas ü momènt e ragiunà. Chèsce, aiè laur de cesa e perciò aiàvrà
robacc dèl sigür in cesa.
ROSA. Brao! Infena a che a ga sere riada
a me! Ma pèrchè lasal le denacc ala nòsta cà, quando alere mèi per ol complice,
ritiral de önotra banda piö nascündida?
FELICE. Pròpe! E perché pròpe che, alura?
(Pensa) Rosa, ölèt vèt che chèl sidèl
alera per ol… (spaventato, non riesce a
pronunciare il nome).
ROSA. Pèr chi? Parla docà!
FELICE. Rosa, dim chi ca l’era che de
picèn al portaa a cà ol calès dèla cesa pèrchè al völia dì mèsa che a cà?
ROSA. (Si sente mancare) Madonname, a görès a chèla. A ta dighere mia
ol’… Adelmo...?
FELICE. Se ol sidèl alera denacc al nòst
cancèl, al ga sarà stacc ü motivo!
ROSA. Se l’Adelmo alè ol complice al
cope! Nò, al cope mia, al’istròse. Nò, al’iscane. O se de nò… (viene interrotta).
FELICE. Rosa, Rosa, Rosa! Mochela de fa
isse. Adès a mal ciama e an sa fa dì töt (esce
a sinistra).
ROSA. Che ergogna quando töcc in paìs ai
vegnerà a saì che ol me scèt alè ü ladèr. Anche se alè adoma ü complice alè sèmpèr
ü ladèr. Che sacrilegio pò, robà laur de cesa. Con töcc i laur che ai pödìa
robà!
SCENA V
Rosa, Felice, Adelmo e voce Don Alfredo
FELICE. (Rientra con Adelmo) eche, eche a èt. Dim se a te est amò chi laur
che.
ADELMO. Se, in cesa.
ROSA. (Preoccupata e parlando fra sé) alè stacc lü!
ADELMO. Ma cosa fai che?
ROSA. Nò, forse alè mia stacc lü.
FELICE. Ammià troacc in chèsto sidèl söl
marciape denacc al nòst cancèl. Annà set vergot te?
ADELMO. (Guarda il secchio) al sömèerès ü di me.
ROSA. (Preoccupata e parlando fra sé) Alè lü! Alè lü!
ADELMO. (Si accorge che è sporco di malta) a ma, se alè sporc de molta al
pöl mia ès ü di me. I me aiè töcc isporc de pitüra.
ROSA. E sciao!
FELICE. Chèsta alè öna refurtiva. Alè
mia che te a ta sabèt decorde con chi aià robacc? Adelmo, dìm la erità!
ADELMO. La erità? Ardì che me... (viene interrotto).
ROSA. (Arrabbiata) arda che se a ta ghe ergot a che fa con chèsta refurtiva,
me a ta “disidrate” dala nòsta eredità e anche... (viene interrotta).
ADELMO. (Risentito) ma sif indre a basgà? Ardì che me a ga èntre pròpe pèr
negot con chèl sidèl e chi laur le sacri. Ma come ippödìt pensà che a sere
istacc me, ol vòst önèc iscèt!
ROSA. (Capisce che si è sbagliata) èco... alè stacc ol tò padèr!
FELICE. Me? A ta se stacia te che... (viene interrotto).
ROSA. Me, te, al ga mia importansa adès!
An sèndre a pèrt dèl tep presius invece de pensà che an sé in perecol.
ADELMO. Perecol?
ROSA. Cèrto. Chi alà robat chi laur che
sacri, aià meticc in dèl sidèl e pò dòpo aià lasacc söl marciape adoma pèrchè
ol complice al ghès de ritirail.
FELICE. Ma quando ol complice alè riat ol
sidèl al ghera piö pèrchè la tò madèr, crapuna comal’è, aià portat det in cà.
ROSA. Se te a ta mèsès dicc negot, me a
ma sarès gniac nincorsida.
ADELMO. O capit, ma adès cosa an fai?
FELICE. Portài amò de fò, oramai an pöl
piö. I pöderès vediga i nòscc visì o se de nò adiritura ol complice.
ROSA. Spere che ol Signur al varde zo,
pèrchè me a cominse a iga pura.
FELICE. Al ma sömèa che ol Signur alabe
ardat zo infena a tròp!
ADELMO. An ga de iga ol sanc frècc in
chèsta situasiù.
ROSA. Ol me alè zamò zelat!
ADELMO. Mama, sta calma che a mète apòst
töt me. (Pensa) telèfune söbèt al Don Alfredo e a ga dighe de egnì che a
tösö chèsta roba. Dèl sigür i sarà stacc robacc in de nòsta cesa.
ROSA. Dighèt delbù?
ADELMO. Ma cèrto! Me adès al ciame, lü
al ve, al porta vià chi töt e töt alè sistemat.
ROSA. Set sigür che al’indarà töt be? E
i ladèr e ol complice?
ADELMO. I ladèr e ol complice, a so
sigür, che i penserà che a troàil al sabe stacc ol preòst quando ai vèderà chi
laur che sacri in cesa. Adès a va convegnerà calmas ün po pèrchè se al ria ol
preòst e al va troà che isse…
FELICE. Al ga resù l’Adelmo Rosa, dom
che an va de là a rilasas ün po e magare anche a bif vèrgot de colt.
ROSA. Ma recomande Adelmo, cöntaga sö
negot al prèòst pèr telefono, ölerès mia che i ladèr ai gabe metìt det in dè
cornèta öna “cimicia”.
FELICE. Dom “cimicia”! Dom che an va de
là (vanno in cucina).
ADELMO. (Solo) che genitur che a go! Che fidücia i ga de me! I ma credìa
complice di ladèr! Mah! (Prende la
rubrica telefonica per digitare il numero di Don Alfredo).
ADELMO. A parle col Don Alfredo? A so l’Adelmo
Sirotti. (Aspetta) se o caìt, ma al
pödìa respont anche ol cörat! (Aspetta) se, capese che ol cörat al
respont al telefono dèla sò cà e mia in chèla di otèr, ma pensae che dato che a
si du precc in dè stès paìs, a pensae che a fodèsèf… fradèi! (Aspetta) al ga resù. Al ma scüse. Me a
go telefunàt pèr domandaga se al pödìa ègn che ala me cà, söbèt, pèr ü laur
urgente. (Aspetta) al varde, al ma
dispìas che al siès in riuniü coi genitür, ma me a gaavrès imbisogn
urgentemente che lü al vègne che ala me cà. (Aspetta)
se, capese che i genitur e la famèa ai siès importancc pèr lü, ma al sa regorde
che anche la me alè öna famèa. Cèrto, mia zuèna come chi genitur che lü al ga
le in riuniù adès… (Aspetta) pronto?
Don Alfredo? Ghel amò? (Aspetta poco)
ah, alere piö sentìt e a pensae che a ghera burlazzo la linea. (Aspetta) al ma dispias, ma a preferese
diga negot pèr telefono pèrchè alè tròp… periculus! (Aspetta) se periculus. E capesèl alura che a pödi mia dighèl pèr telefono.
(Aspetta) al so che alè mia èdücat pièntale
la riuniù a triquarcc, ma al mai pensat che diolte i genitur ai pöde èss
contecc de finì prima, ma i galdis mia pèr rispèt? (Aspetta) pronto? Don Alfredo? In doel’indacc? (Aspetta) bene! Alura al’ispète. (Aspetta) se, alè ü laur che al val la pena de egnì che. Al’ispète
alura. (Sistema la cornetta) bene! Fra
poc al sarà che. Al ma mia dicc però se ai ga robat in cesa. Al sarà gniac
nincorsìt. Alera ün po pecio de lasà la sò riuniù, ma quando al vederà töta
chèla ròba che, indasaì quace ringrasiamèncc. (Viene interrotto).
SCENA VI
Rosa, Felice e Adelmo
ROSA. (Entrando da destra con Felice correndo) an ga de diga negot al
preòst dèla refurtiva!
FELICE. Adelmo fala ragiunà te pèr
piaser. Ansera là isse cöècc quando ala mia cominsàt a dì che an ghera de diga
negota al preòst?
ROSA. An pöl mia dighèl. An pöl mia, an
pöl mia.
ADELMO. Ma perché an pöl mia dighèl al
Don Alfredo?
ROSA. Ma pensìga sö be! A mera mia dicc
che an sera in perecol?
FELICE. Prima an sera in perecol. Ma adès
ol’Adelmo alà troàt la solusiù nèl dighèl al presòt.
ADELMO. Mama, a ta dighe che a faro in modo
che al sa sabe in giro che chi laur che, ai siès istacc troacc dal Don Alfredo.
ROSA. Notèr an sé sèmpèr in pericol, ma
ölì capila? Ol complice che al ghera de ritirà ol sidèl con chi laur che sacri,
se al ve a saì che ammià ritiracc notèr al pöderès minaciaga o adiritüra…
copaga!
FELICE. Rosa, esagera mia adès! “Minaciaga”
e “copaga” per chi poc laur che? (Li
guarda) che ai ma sömèa gniac de or pò.
ROSA. Se, gniac de or! Ardèi be e mètèt
in del co ol culur, chesse, quando a ta salterà in mènt de regalam ü anèl a ta
sbagliere mia come a tafe sèmpèr. (Al
pubblico) i anèi che a troì in di patatine aiè piö bèi di anèi che al ma
regalàt infena adès. Chèsto (indicando
gli oggetti) alè oro che luccica! An ga de diga negota al preòst. Dim
iscolt docà!
ADELMO. A ta se crapula né mama! E pò
dòpo, spèta amò ün po, al sarà che a momèncc.
FELICE. Ascolta Rosa, quando al ria ol
Don Alfredo an ga darà ol sidèl cola sò ròba e an ga dis de diga a nigü chi aià
troada. Al mia be isse?
ROSA. Ma come farala andà be? Ma al
conoserì mia ol preòst! Aià digherès fò in cesa a töcc zamò in de predica de
stasira e… in töte i prediche per ü mis almeno! Töcc ai vègnerès a saì che an
sé stacc notèr!
ADELMO. (Pensando) A pensaga be… forse la mama alà ga mia töcc i torcc. Ol Don
Adelmo alè ü che al parla öm po tròp e aià farès adoma pèr ringrasiaga. Chèsto
alè sigür.
ROSA. Se, ma intat töcc i vegnerès a saì
chi aià troat ol sidèl! Töcc!
FELICE. Delbù al ga ringrasierès denacc
a töcc? An dienterès famosi!
ROSA. Ma me dighe, cosa ghet la
rasgadüra in chèl co le? Famosi! Se, forse, ma pèr mia tat se ai ve a saìl
anche i ladèr e ol complice.
FELICE. Madonnane, a ghere mia pensat a
chèsto.
ROSA. A chèsto? Ma se a ta pènsèt gnià
mai te! Se a ga födès mia che me… (viene
interrotta).
FELICE. Adès ala sanvia.
ADELMO. Ol preòst al sarà che a momèncc
e lur i sanvia a tecabega. Mochila! Cosa an fai alura?
ROSA. An ga de diga negot!
ADELMO. Metem che a ta gabèt anche resù,
ma come an fai adès? Se al capes che alo ciamàt pèr ol negot, indasaì come al
diventerà gnèc. E al dienterà gnèc con me pèrchè a so stacc me a ciamal e mia
otèr. E a so sempèr istacc me che alo facc egnivià dala sò riuniù coi genitur. Come
minino al ma salüderà piö.
ROSA. Figürèt! Arda che i precc aiè discepoli
di Dio e mai i pöderà comportas come al farès mia ol Signor. Lur i ga de
testimonià la sò parola. Lur i ga de ès de esèmpe pèr notèr. Pèrciò preòcupès
mia.
FELICE. Certo. Al so a me che ala
gaavrès de ès isse, ma… (viene
interrotto).
ADELMO. Ma... me la erità aggla dighe
mia. Alè mèi troà öna bèla scüsa. (Suono
di campanello) alè lü!
ROSA. Felice, porta de là de corsa ol
sidèl con töta la ròba (Felice afferra il
secchio e va in cucina) Adelmo, fal vegnì det. A m’inventerà ergot söl
momènt. Pèr forsa. (Adelmo va ad aprire).
SCENA VII
Rosa, Felice, Adelmo e Don Alfredo
ADELMO. Buonasera, Don Alfredo.
DON ALFREDO. Buonasera. A spere che al
siès delbù ü laur importante dato che o lasacc a metà la me riuniù.
ROSA. Ala sarà mia stacia isse
importante, dai, Don Alfredo.
DON ALFREDO. Piö che importante quando
al sa trata de parla dèla famèa. E alè la prima olta che a sospènde öna riuniù.
ROSA. (Fra sé) Signur ötèm, cosa a ga cöntesö adès!
DON ALFREDO. Alura Adelmo? Come a ta
èdèt a so che a sènt chèl laur urgente.
ROSA. Al ga dicc che alera urgente?
DON ALFREDO. Se urgente. E alà dicc
anche che al pödia mia dimèl pèr telefono perché al pödia ès “periculus”.
ROSA. (Preoccupata perché non sa che scusa inventare) adiritüra? (Ad Adelmo, piano) ma cosa set indacc a
diga?
DON ALFREDO. Alura, Adelmo?
ADELMO. (Non sa che dire) èco... Don Alfredo... a go dicc che alera urgente
perché... perché... (chiede aiuto alla
madre).
ROSA. Perché... pèr notèr alè ü laur
urgente. Magare lü invece, aià troerà mia isse urgente. Al dipènt dai punta di
vista.
DON ALFREDO. Bene. Sentem alura chèsto
laur urgente e periculus.
ADELMO. éco... Don Alfredo a go dicc periculus... perché... (chiede aiuto alla madre).
ROSA. Perché... pèr notèr alè ü laur
periculus. Magare lü aià troerà mia isse periculus. Al dipènt dai punti de
vista.
DON ALFREDO. Certo che se otèr a ma
cöntisö negot, pödero mai dif i me punti di vista! Pèr piaser, fim mia pèrt ol
tep che a go frèsa. Alura?
ROSA. Cos’è? Ün apostolo di Dio che al
ga mia tep pèr öna famèa dèla sò comunità?
ADELMO. (A Rosa piano) mama, fa sito docà!
ROSA. Perché, cosa o dicc? O dicc adoma
che... (viene interrotta).
DON ALFREDO. A sondre a pèrt la
pasiènsa. Disìm pèrchè a mi facc vegnì che de corsa. Al sa pöl saì öna olta pèr
töte cosel chèsto laur urgente e periculus?
ROSA. Söbèt, Don Alfredo (ad Adelmo) cosa a ga dighe me adès?
DON ALFREDO. (Arrabbiato) A so che, che spète.
ROSA. Ölèl vergot de bif pèr calmas? Ü
grapì o se de nò ü cognachì?
ADELMO. (A Rosa piano) ma cosa a ga dighèt pò? Chilé, aiè alcolici e mia
calmanti.
ROSA. (Ad Adelmo piano) al so! Ol me piano alera de inciocalsö sènsa fas
nincorsès, chesse al sa regordaa piö ol pèrchè alè stacc ciamat che de notèr.
DON ALFREDO. Öle negot! Öle adoma saì ol
pèrchè a so satcc ciamat che!
ROSA. (Al pubblico) al sömèa infena che al gabe adòs ol diaol!
DON ALFREDO. Alura!!!
ROSA. Éco, Don Alfredo... (al pubblico) me che a ga dighe la erità
oramai. Don Alfredo, alè stacc ciamat da notèr pèrchè... (viene interrotta dall'entrata di Felice dalla cucina).
SCENA VIII
Rosa, Felice, Adelmo e Don Alfredo
FELICE. Buonasera Don Alfredo.
ROSA. Alè stacc ciamat pèrchè… ol me òm…
al völ confesas!
DON ALFREDO-FELICE. Cos’è?
ROSA. Ma se, ol me òm al völ confesas.
El mia forse chèsto ol motivo, Adelmo, che a te ciamato ol Don Alfredo?
ADELMO. (Preso alla sprovvista) se... alè pròpe... isse.
DON ALFREDO. E otèr a mi facc vegnì che
pèr öna confesiù? Otèr a si töcc macc!
FELICE. Al ga resù Don Alfredo. Otèr du,
a si macc!
ROSA. Don Alfredo, al varde che a ghè negot de mal.
DON ALFREDO. (A Felice) e pöde saì che manera chèsta “confesiù” alè isse urgente
e pericolusa?
FELICE. Al varde mia me, ma la me
fommla.
ROSA. Don Alfredo, alè urgente perché...
ol me Felice al ga tace pecacc che oramai i sta piö det de lü. E periculus…
pèrchè… con töcc i pecacc che al ga in dèl corp, lü al capes che… al pöderès
vès contagius. E se lü aià confesa mia söbèt, indasaì quate persune al pöderès
contagià coi sò pecacc. E capesèl che per lü, Don Alfredo, al ga creserès ol
laurà.
DON ALFREDO. Ma’ndo so capitat! Ardì che
me ando a confesà in cà, adoma i malcc.
ROSA. Ma al varde che ol me Felice alè
malat!
FELICE. Me-e malat?
DON ALFREDO. A me al ma sömèa che
alistaghe infena a tròp be!
ROSA. Cèrto che al sömèa che al faghe
bèl vèt. Ma invece lü aialsa mia che al ga… ön’ongia incarnada che alè gniac de
èt.
DON ALFREDO. Al sarà mèi che andaghe,
pèrchè otèr che a pèrt ol tep, a sindre a fam pèrt anche la pasiènsa. Adelmo, notèr
du comunque an sa èderà amò.
ADELMO. (A Rosa) evvest, adès al ma salüderà piö. Ma cèrto Don Alfredo.
DON ALFREDO. E ciamim mai piö! (Esce).
FELICE. (A Rosa) ma me dighe, cosa a tè saltat in mènt? Pròpe chèsta scüsa
a ta gherèt de inventà?
ROSA. Scolta, o dicc ol prim laur che a
mè egnìt in mènt.
ADELMO. A ta se pròpe stacia braa mama!
Adès se, che an sa insògna ü pòst in dèl paradìs!
ROSA. Chèl che al sarà, al sarà. L'importante
alè che ol nòst segreto al siès amò adoma nòst.
FELICE. Intat pèrò la refurtiva anglà che
amò notèr.
ADELMO. E an sé amò a “punto e a capo”.
ROSA. (Pensa) a ghè adoma ü laur de fa, ciamà i carabinier.
ADELMO-FELICE. I carabinier?
ROSA. Se, i carabinier. Se an ciama lur
an pöl restà “omonimi”. E a lur an pöl anche sircaga la protesiù pèr notèr.
FELICE. Giösto!
ADELMO. Braa mamma!
ROSA. A ga telèfune söbèt.
FELICE. Se dai, telèfunega söbèt. Intat
me ando a cambiam
ADELMO. Anche me ando a cambiam pèrchè
dòpo a go dendà fò. (Felice ed Adelmo, escono
a sinistra).
ROSA. (Compone il numero) pronto? Parlo coi voi carabinieri? (Aspetta) Io ci avrei bisogno di essi. Voglio
dirvelo che voi dobbiate venire da me. (Aspetta)
Ah, pöde parlà anche ol dialèt. Ascoltì alura. Quase in dèla me proprietà, visì
al me cancèl, o troat ü sidèl con det dèla ròba sacra. (Aspetta) se, pròpe dèla ròba sacra de cesa! (Aspetta) a ghè det... a dì la erità al so mia come ai sa ciamà,
però al so che a ghè öna crüs, ü calès in doca ai sa mèddet i particole, öna
reliquia de basà e ü tont. (Aspetta)
come foi me a saì se ol tont al fa parte de ü servisio! Comunque ai sömèa de or.
(Aspetta) se, i sa troà in dü sidèl.
Segon me, al sa trata de öna refurtiva. (Aspetta)
nò che alè mia ol me ol sidèl! Agglo zamò dicc che alo troat visì ala me
proprietà. (Al pubblico) teamet che adès
i ma fa pasà pèr chèla che aià robàt! (Aspetta)
oh, benone! Mandì che söbèt öna volante alura. (Aspetta) se, ol volante ma anche töta la machina, però. (Aspetta) pòta cèrto, l'indiris! Via Don
Lavagna n°27. (Aspetta) va be, alura
a va spète. Buonasera. (Al pubblico) fra
poc i sarà che.
SCENA IX
Rosa e Felice
FELICE. (Rientrando da sinistra, con un altra camicia) aiet ciamàcc?
ROSA. Se, töt a pòst. Daga ol tep de rià
e an sarà libèr come l’aria.
FELICE. Sperem al siès isse.
ROSA. Quando i carabinier ai rierà notèr
an ga darà töt ol sidèl al completo e an ga dis de fa mia assolutamente i nòscc
nòm a nigü e dòpo… (Suono di campanello)
Madonname, aiè zamò che! O che adès i machine i gabe i ale? (Va ad aprire).
SCENA X
Rosa, Felice e Agnese
AGNESE. Ciao Rosa. Me ghel söcedìt
vergot?
ROSA. (Fra sé) dim mia che aialsà zamò a le!
AGNESE. Ma che face strane che a ghi
stasira. Alura alè pròpe ira.
FELICE. (Pensando stia parlando degli oggetti sacri) da chi le saìt?
AGNESE. A pöde mia ditèl.
ROSA. Ma pèrchè el mia söcedìt a te chèl
che a ghè söcedìt a notèr? Che sfürtüna.
AGNESE. Isvèt che ol Signur alà ölìt
isse.
ROSA. Te che a ta abitèt visì a notèr, a
ta pödièl mia capità a te?
AGNESE. (Facendo le corna) Scolta Rosa isvèt che alè mia gniamò ol me
momènt.
FELICE. Comunque sèrce problemi al sarès
mia ighèil.
AGNESE. A ta ghe resù, ma in chèl caso
che an pöl mia decidèl notèr. Chi el di dù?
ROSA. A dì la erità, ün po töiddù. Prima
lü e pò dòpo me.
AGNESE. (Preoccupata) A ta dighere mia delbù! A sis malacc töiddù?
ROSA. Malacc notèr? Ma set indre a
basgà?
AGNESE. Ma se a ta me apena dicc che a
sirès isfürtünacc pèrchè alè capitat pròpe a otèr? E dato chèl che ai mera dicc
me credie che a stèsès mal.
ROSA. (Al pubblico) e me che a pensae che alera indre a parlà dèl (lo dice a bassa voce) sidèl coi laur
sacri.
FELICE. Te, arda che notèr a mi stabe de
salüte né? Arda che notèr invece an parlaa… (viene
interrotto).
AGNESE. Se, be! Con chèle facie. E pò
dòpo alo est coi me öcc ol preòst egnì det de corsa e pò dòpo andà vià.
ROSA. Scolta Agnese, che a ghè de nigü
de malat e nigù alà gniamò de ciapà l’öle sant. Ol preòst, alè egnìt che pèr…
pèr di laur persunai. E dato che aiè persunai i ga de restà in chèsta cà che.
AGNESE. (Non convinta) mah! Adì che me a so convinta gniampo de chèl che a
mi dicc.
FELICE. (A Rosa piano) a ta regorde che de che mia tat ai rierà i
carabinier e perciò mè casala vià ala svèlta.
ROSA. (A Felice piano) a ta ghe resù, a ma sa regordae zamò piö. Agnese,
grasie dèla isita. Come a ta èdèt notèr a mi stabe e perciò... (la spinge verso l'uscita) … ciao.
AGNESE. Comunque, la òsta cera alè bèla
gniampo! (Esce).
FELICE. Ardae che al’andaa gnià piö! Che
petegola!
ROSA. Che curiusuna!
SCENA XI
Rosa, Felice e Adelmo
ADELMO. (Rientra cambiato) aiè zamò riacc i carabinier?
FELICE. Nò, al’era l’Agnese. Ala mia est
ol preòst a egnì che e ala mia pensat che an sera malacc?!
ROSA. Ol bèl alè che le ala pensaa che
notèr an fös malacc e notèr invece an pensaa che le ala ga sera töt dèl sidèl e
di laur sacri. A ghè mancat poc che an fès marù.
ADELMO. Fürtüna che alè indacia be. Ma
pensì se l’Agnese ala ghera de egnì a saì dèl sidèl?! Alura se che in sic
menücc töt ol pais aiàvrès saìt. (Suonano
alla porta).
ROSA. (Mentre va ad aprire) sperem che ai siès i carabinier istaolta.
SCENA XII
Rosa, Felice, Adelmo e 1° Carabiniere
1° CARABINIERE. Buongiorno. Siete stati voi
a chiamarci per il ritrovamento di un secchio sacro?
ROSA. Se, an sé stacc notèr. (Pensa ci sia un altro carabiniere) El
depèrsöcönt? Gal mia insèma ol sò compare?
1° CARABINIERE. Il mio compare, come lei
lo ha chiamato, è in auto e sta tenendo il motore acceso.
FELICE. Ol mutur impiat? Che manera aia
smursa mia?
1° CARABINIERE. Spegnerlo? Sta scherzando?
Non sa che poi bisogna riaccenderlo?!
ROSA. (Al pubblico) An sé meticc pròpe be! Adelmo, va in cüsina a tö ol
sidèl sacro. (Adelmo va in cucina. Al carabiniere) ölerès precisaga, sciur
carabinier che alè mia ol sidèl che alè sacro, ma i laur che a ghè det. Al capìt?
1° CARABINIERE. Tranquilla signora che
io capisco perfettamente. (Adelmo torna
con il secchio. Il carabiniere
controlla il contenuto) e dove lo avete trovato?
FELICE. Söl marciape visì al nòst
cancèl.
ROSA. Se, söl marciape tecat ala nòsta
ca. Al capìt?
1° CARABINIERE. Signora, io capisco
perfettamente! Attaccato come? Dentro o fuori la casa?
FELICE. Secont lü adès notèr an ga ü
marciape in de nòsta proprietà?
ROSA. (Al pubblico) per fürtüna al capes töt al perfesiù! Ol marciape al
sa troa fò dèla nòsta ca. Al capìt adès?
1° CARABINIERE. Perfettamente!
ROSA. Sperem! Senta sciur carabinier al
varde che notèr an völ mia che al sa sabe in giro che an sé stacc notèr a troà
ol sidèl.
1° CARABINIERE. Come mai?
FELICE. An ga ün po pura che ai vègne a
saìl i ladèr e ol complice e che magare iggla faghe pagà a notèr.
1° CARABINIERE. Ho capito perfettamente.
State tranquilli nessuno saprà il vostro nome. Il cognome invece lo posso far
sapere?
ROSA. Pèr fürtüna l’otèr alè in machina!
(Alzando la voce) Gniac ol cognòm. Negot
de notèr!
1° CARABINIERE. Non c'è bisogno di
alzare la voce Signora, ho capito perfettamente! (Controlla ancora gli oggetti sacri) ho il sospetto che questi
oggetti, non siano d'oro.
FELICE. Evvest Rosa? La dicc anche lü che
aiè mia d’or.
ROSA. Se, pròpe. Ma ala anche dicc che “al
capes töt ala perfesiù”!
ADELMO. Fì ol vòst laurà ma però a ma
recomande, ma fì mia ü can-can. Al capìt cosa a ma santènde?
1° CARABINIERE. Io porterò ciò che mi
avete consegnato in caserma e poi dipenderà dai miei superiori. Comunque non
temete nulla.
ROSA. Al varde che notèr an ga pura.
1° CARABINIERE. Non deve signora,
vigilerò io personalmente sulla vostra casa
ROSA. (Al pubblico. Ironica) a be, alura a pöde sta tranquila.
1° CARABINIERE. Si fidi signora. Più
volte al giorno passerò io a controllare personalmente la via Don Cavagna al n°
17.
FELICE. Se, però al varde che la me cà
ala sa troa in via Don Lavagna n°27.
ROSA. (Al pubblico. Ironica) e me a gaavrès de sta tranquila.
1° CARABINIERE. Io vado allora.
Buonasera (prende il secchio e si dirige all’uscita).
ADELMO. (Accompagnandolo) ma recomande, sirchì de vigilà piö tate olte che
a pödì.
1° CARABINIERE. Senz'altro!
SCENA XIII
Rosa, Felice, Adelmo, 1° carabiniere e 2° carabiniere
1° CARABINIERE. (Fa per uscire quando entra il 2° carabiniere donna).
ROSA.
An sè apost adès!
2° CARABINIERE. (Ansante e fatica a parlare) Brigadiere!
1° CARABINIERE. Che succede Appuntato!
2° CARABINIERE. Brigadiere!
1° CARABINIERE. Che succede Appuntato!
2° CARABINIERE. Brigadiere!
1° CARABINIERE. Che succede Appuntato!
ROSA. Appuntamento, al ga diga chèl che
al söcet pèr piaser.
FELICE. Se, se de nò, che al ve nòcc
quando notèr an ga de fa amò tace de chi laur!
2° CARABINIERE. Che succede Appuntato!
1° CARABINIERE. Il motore!
2° CARABINIERE. Che è successo al
motore?
1° CARABINIERE. Il motore!
2° CARABINIERE. Che è successo al
motore?
ROSA. Amò turna!
FELICE. Al sa pòl saì chèl che al ghè
söcedìt al mutur? Magare, sail adès? Cosa dighèl Appunto?
1° CARABINIERE. (Di getto) si è spento!
2° CARABINIERE. (Preoccupato) il motore ... si è spento?
1° CARABINIERE. Si Brigadiere, il motore
si è spento.
2° CARABINIERE. (Preoccupato) il motore ... si è spento?
ROSA. El surt sciur Brigadiere?
L’Appuntamento che alà dicc che ol mutur al sè smursat.
ADELMO. E alè po mia la fì del mont cari
otèr. Se al sè smursat, adès otèr du, andì de fò e al’impiì. Semplice no?
1° CARABINIERE. No. Non è semplice. Noi
non sappiamo accendere il motore dell’auto.
ROSA. Come a si mia bù?
FELICE. E come iffacc a ègnì che?
2° CARABINIERE. Con l’auto.
1° CARABINIERE. Si, con l’auto che
l’Appuntato Pasquale in centrale ha avviato.
ROSA. E alura adès de brai, andì a ciamà
söbèt ol’Appuntamento Pasquale ...
FELICE. ... che al vegnerà che e al va
impierà la òsta machina chesse dòpo a pödì indà ala òsta central e in doca ol
Brigadier al pöderà cominsà a pensà al nòst problema. A sa regordèl?
1° CARABINIERE. Ho capito perfettamente.
State tranquilli, che vigilerò io su di voi e mi farò aiutare dal qui presente
Appuntato. Ora, andiamo a chiamare l’Appuntato Pasquale. Arrivederci. (Mentre escono con il secchio) Appuntato,
le chiavi dell’auto?!
2° CARABINIERE. (Cerca nelle tasche ma non le trova) eppure erano qui ... o forse
sono in auto?
ROSA. Ah, an sè po in dì ma sigüre
Felice! Dò mà, anse, quatèr!
FELICE. Fa mia isse, a tèedere che
al’indarà töt be. Turnando al nòs problema, l'importante è che notèr an faghe
finta de negot con töcc. Notèr, an sa negot de negot de chèl che a ghè söcedìt.
Et capìt Adelmo?
ADELMO. O capìt ala perfesiù!
ROSA. Spere che almeno te a tabèt capìt
piö di carabinier!
ADELMO. Ma cèrto mama. Arda che a go
pura poame!
ROSA. An ga de fa finta che al sabe
söcedìt negota e fa la nòsta eta normal come sèmpèr. (Al pubblico) normal, al sa fa pèr dì, con d’ünòm isse.
FELICE. Cosa ölerèsèt dì?
ROSA. Negot.
ADELMO. Prima che a cominsì a tegabega
come al solèt, al sarà mèi che andaghe a troà i me amis. Va salüde. (Esce).
FELICE. Saral posebol che me a gabe
sèmpèr vergot che a te al ta a mia be?
ROSA. Pèr forsa, te, a ta se önèc al
mont.
FELICE. Beh, alura anche te a ta se
önica. E ol bèl alè che a ta se capitada pròpe a me. Adà, al saramèi che
andaghe vià de che. (Suono di campanello).
ROSA. Fermèt! Ölerès mia che al sabe amò
i carabinier e me prefererès che a ta ga födès che anche te. (Ironica) talse, magare alè che pèr
arestat…
SCENA XIV
Rosa, Felice e Agnese
AGNESE. (Entrando velocemente) adès disim che a ghè söcedìt amò negot!
ROSA. Te, ma da quando al sa e det in cà
di otèr sènsa spetà che la padruna ala ègne a dèrf?
AGNESE. Da quando otèr a ma tegnì
nascundìt vèrgot!
FELICE. Notèr an nascont ü bèl negot!
ROSA. Felice, a ta me tirat ivià i
paròle de boca. Agnese, a ghè söcedìt ü bèl negot. (Gentilissima ma solo per distoglierla dal sua proposito) pode dat
vergot de bìf Agnese?
AGNESE. Adì che otèr du, ammlà cöntìsö
mia giösta. Me abite che denacc a otèr e se al söcet ergot de grave, öle ès
avisada. It capit? Al fa part dèla natürale conversasiù fra visì. E ala ga negota
a che fa cola curiosità la me, sia ben chiaro.
FELICE. (Ironico) A mal saavrà mia che te a ta se mia curiosa?!
AGNESE. Bene, l’importante alè ès capicc.
Alura, a pöde pò saì pèrchè a ghè egnìt che i carabinier?
ROSA. El sèmpèr pèr la natürale
comunicasiü fra visì, Agnese? Alè mia pèr curiosità nè?
AGNESE. Édèt che a te capit al volo?
ROSA. Ma cèrto. I carabinier aiè egnicc
che… pèrché... pèrchè ai ghera de portà che öna mölta al’Adelmo.
FELICE. (A Rosa piano) braa!
AGNESE. A se? Adès i mölte aia porta in
dè cà i carabinier? A riale piö pèr posta?
FELICE. Madonname Agnese, alè tat a te!
Agiurnèt!
AGNESE. Metem che ala siès anche isse,
ma che manera ü carabinier alè indacc fò con dü sidèl? (Rosa e Felice si spaventano).
FELICE. èco... a tal dis
AGNESE. Rosa?
ROSA. (Inventa qualcosa) èco... quando alera indre a egnì det, isvèt che
ala est i noscc sidèi zo infonta e al ga domandat se an pödia daghèn ü pèrchè…
perché… al ga ocoria perché al ghera de fa di laurà in cà. L’Adelmo alura, alè’ndacc
a töl e agglà regalat.
FELICE. (A Rosa piano) braa Rosa!
AGNESE. E chesse al va avrà facc anche
sconto söla mölta. A si pròpe balòs votèr! Adès ando (si incammina verso l’uscita mentre Rosa e Felice sono contenti. Agnese
torna indietro). Adès che a ma emmènt, che manera dal sidèl al segnaa fò...
(viene interrotta).
FELICE. (Pensando stesse parlando degli oggetti sacri) me a centre mia, alè
stacia
AGNESE. Se, al sa edìa segnà fò dèla
carta.
ROSA. (I due sospirano) ma cèrto, a so stacia me a regalaga dèla carta
pèrchè… al ghera anche de turciasö ü regal pèr i sò genitur che ai abita
deluntà e al ghera de spedighèl pèr posta. Esse, a go regalat la carta che an
ghera in cà.
AGNESE. E chesse alavrà strasassö dèl
töt la mölta che ghirès de pagà. Chi avvlà fa a otèr! (Esce).
ROSA. (Al pubblico) alè öna curiusuna pasadafò come ivvest nè, ma pèr
fürtüna che ala bif töt chèl che al ga sa dis.
SIPARIO
ATTO SECONDO
La
scena si svolge in casa.
SCENA I
Felice
FELICE. A ghè zamò pasaffò du de, de
quando a ma troat ol sidèl coi laur sacri. Ma notèr in cà, a mannà piö parlàt
pèrchè alè öna storia che an völ dementegà ala svèlta. Anche se, a dì la erità,
a prefererès dementegam de öna persuna che al’abita in chèsta cà. Cosa ölì fà,
chèla ala sa pöl mia consegnà ai carabinier. Töt’al piö a pöderès dagla det a
straser. A troan ü però!
SCENA II
Felice e Rosa
ROSA. (Entra da sinistra) cosa a ghè che al sa troa mia?
FELICE. Negot! A disie adoma che al sa
troa piö… ol tep pasat! Me al so mia come al sa fa a turna indre, Rosa.
ROSA. A görès a chèla de turnà indre, me
a preferese demèntega i erur dèla zöentü.
FELICE. Cos’è? Che erur e facc quando a
ta serèt zuena che a ta me dicc mai negot!?
ROSA. Olèt pròpe sail?
FELICE. Cèrto! (Al pubblico) se ala ma facc i corègn, giure che a fo söbèt ol divòrsio
pèr colpa sò de le.
ROSA. Set pròpe sigür de ölìl saì? (Al pubblico) izzamò capit votèr né? (Indica il marito. Suono di campanello).
Felice, va a èt che aià sunàt.
FELICE. (Mentre s'avvicina al fondo) ando, ando, ma arda che chèsto
discors, al fenes mia che però.
SCENA III
Felice, Rosa e Agnese
AGNESE. (Entra) ma issentìt chèl che al sa dis in pais?
ROSA. (Al pubblico) lè che amò! Töte i scüse aiè bune pèr spetegulà. Sö,
sentem chèl che al sa dis in pais.
AGNESE. Ma delbù a ga sis negota? Al sa
dis che l’otra sira, che in chèsta zòna, alè stacc troàt ü sidèl con det di
laur sacri robacc in döna cesa. (Rosa e
Felice sembrano avere un mancamento). Ma cosa al va söcet a otèr du?
ROSA. (Riprendendosi) negot, negot.
AGNESE. Ma sis sigur de sta be otèr du? Poa
l’otèr de a ghirès chèsta bröta cera.
FELICE. Ma cèrto che a mi sta be! Alè
che… sentì cèrte notisie… i fa sta mal.
AGNESE. Delbù? E da quando a ta se
dientat ü nòm de cesa?
ROSA. (Indagando) ma-a… cosa al sa dis de precis in pais?
AGNESE. Chèl che a to apena dicc: in de
nòsta via aià troat öna refurtiva de laur sacri.
ROSA. (Timorosa) E ... aià dicc chi aià troacc?
AGNESE. Nò. Al sa dis adoma che ol sidèl
aiavrès troat i carabinier. (Rosa e
Felice si sentono sollevati). Ma ergù iavrà est vergot me dighe!
FELICE. Che sacrilegio, robà di reliquie
sacre!
AGNESE. E te come fet a saì che a ghera det
di reliquie?
FELICE. Me? Madonname… o dicc isse a
caso. E pò dòpo, cosa ölèt che al pöde robà ü ladèr in cesa?
ROSA. (Cercando di aiutarlo) anche me a ere pensat söbèt a öna reliquia.
Te nò Agnese?
AGNESE. Se certo, anche me alere pensat. (Rosa e Felice traggono un altro sospiro
di sollievo) ma otèr, issentit pròpe negot?
ROSA.
Negot de negot! Notèr an sa pròpe negot!
FELICE. Prope isse. Notèr a ma est pròpe
negot de negot!
ROSA. (Volendo allontanare Agnese) grasie Agnese pèr chèsta notisia, ma se
a ta ga ölèt iscüsà, adès notèr an gaavrès de fa dotèr.
AGNESE. (Scocciata) scüsa né se a to distürbat! Dato che annà parla töt ol
pais, pensae che al ta pödia interesà poac a te.
ROSA. Ma cèrto che a so interesada. Ciao
Agnese. Grasie amò pèr la notisia.
AGNESE. A va salüde. (Esce).
ROSA. (Preoccupata) Felice aialsà töcc! Otèr che, “dighèl a nigü”!
FELICE. Cosa an fai adès?
ROSA. Negot! An ga de fa negot! Te sentìt
anche te l’Agnese dì che in pais al sa fa mia di nòm. (Preoccupata) e sperem che aià sabe mia anche i ladèr e ol complice
invece.
FELICE. (Preoccupato) sperem delbù che al vegne a saìl nigü, se de nò, al
sarà guai pèr notèr. Ma me capese mia come aiavrà facc a saì, in pais, de
chèsta storia.
ROSA. Me a o dervìt boca con nigü. (Lo guarda intensamente) te, a ta sare
mia stacc te né forse?
FELICE. Ma set indre a basgà? Come pöde
ès istacc me che a so gniamò dendà fò cà pèr la pura de incuntrà ol complice!
ROSA. Te a ta se mia stacc, me nò del
sigür, pèrciò al pöl mia che ès istacc… l’Adelmo! Al cope! Alè stacc lü, pèr
forsa.
FELICE. L’Adelmo? Adà che se alè stacc
lü, me al so mia cosa a ga fo. Ma me a dighe che al capes negot! Ma cosa a ga
girèl in chèl servèl!
ROSA. Ma gal mia de pensà ai conseguense!
(Urla) Adelmo! Adelmo, eche söbèt!
SCENA IV
Felice, Rosa e Adelmo
ADELMO. (Entra da sinistra) ma cosa usèt, mamma? Arda che a so mia surt nè!
ROSA. A se? Ma dopo che ol tò padèr al
taavrà ciapàt a pögn, al so mia se ata ga senteret amò!
FELICE. (A Rosa) e perché a gavrès de ciapàl a pögn me e mia te?
ROSA. (A Felice) ma come faroi me a riagà sö! Adelmo, adà che a so gnièca
pasadafò con te.
ADELMO. E che manera? Al sarà mia pèr ol
fato che me… (viene interrotto).
FELICE. Se alè pròpe pèr chèl! Ma cosa a
tè saltat in mènt!
ADELMO. O mia facc apòsta, alè che… (viene interrotto).
ROSA. E se che a ta se ü scèt intèligènt!
A talserèt a cosa mindaa incuntra!
ADELMO. Al so, pèrò, a pensae mia che al
födès mia ü laur isse grave.
ROSA. Isse grave? Adès, pèr colpa tò, an
sé töcc in perecol!
ADELMO. In perecol? Papà, ma la mama,
stala be?
FELICE. Intat cèrto che ala sta be, ma
pèr chèl che a te facc, al so mia pèr quat amò!
ADELMO. Ma al sa pöl saì cosa a ghera
det in chèl cafè? Al sömèa che a ga saghe la fì dèl mont… pèr dò smagie!
ROSA. Dò smagie? E cosa centrale adès i
smagie?
ADELMO. Ma a set mia gnieca con me
pèrchè a te scoprit dò smagie de cafè söl coprilèt?
ROSA. Ol cafè söl coprilet?
FELICE. Te a ta parlaèt dèl cafè söl
coprilèt?
ADELMO. Cèrto! Perché otèr a parlaès mia
de chèsto?
ROSA. Ma nò! A ghè apena stacc che l’Agnese
che ala ga dicc che in pais al sa parla adoma dèl sidèl coi laur sacri che i
carabinier aià troat in chèsta zona.
FELICE. E notèr amà pensat che a ta
födèsèt istacc te a dighèl a ergü. E che chèsto ergù alera sparsìt la us in
pais.
ROSA. Se a ta se stacc te, a ta mase!
ADELMO. Me? Me a go dicc negota a nigü. Come
avrès pödì fa ü laur dèl gènèr a saì ol perecol che a mindarès incuntra!
ROSA. Set sigürAdelmo? Adà che se a ta
ma dighèt mia la erità... (viene interrotta).
ADELMO. Ma come fet a fidas mia dèl tò
scèt? Se a ta dighe che a so mia stacc, al völ dì che a so mia stacc!
ROSA. Va be, va be, a ta crède. Ma come
aiavrà facc a sail, me dighe!
FELICE. A chèsto punto, al ga rèsta
adoma de pregà ol Signur.
ROSA. An gà adoma de sperà inbe… ma
intat, fam controlà chèle smagie de cafè söl coprilèt! Spere pèr te Adelmo che ai
vègne zo a laale, se de nò al so mia (Adelmo
e Rosa escono a sinistra).
FELICE. Ala fa ala svèlta le a
dementegas dèl sidèl! Beada le! (Suonano
alla porta) e chi saral amò! (Va ad
aprire).
SCENA V
Felice, Rosa e Leandro
LEANDRO. (Entra) Ciao cüso. Come an vai?
FELICE. Ciao Leandro. Come amindarà, al
solèt!
AGATA. A tlere dicc che ai staa benone.
Ceto che a pdiès anche avisaga.
FELICE. Avisaf? Ghere de avisaf de
cos’è? Che l’acqua alè bagnada? (Al
pubblico) come ala soporte mia la fommla dèl me cüso!
AGATA. Fa mia tat o spiritus che incöalè
mia giornada.
FELICE. Ölèt la me de giornada?
AGATA. No grasie, anno ase dèla me dato
che ol to cüsì ammlà inpienes.
LEANDRO. Otèr dù, mochila de sinsigaf! Te
Felice, al set che alè pròpe egnida fò be la tò cà?
FELICE. Delbù ala ta pias? Ammlà facia zo
me e ol me Adelmo. Evvest che bèl culurì nè?
LEANDRO. Ma coset capìt? La tò cà e
chèla di tò visì, aià facia èt al telegiornal de Bèrghèm quando aià parlàt dèl
sidèl che al sé troat in chèsta zòna.
FELICE. (Preoccupato) me a ga so negot e a o est negot! (Al
pubblico) infena al telegiornal! Isse se a ghera ergü che aialsera mia,
adès aialsà! (Indagando) e cosa aià
dicc al telegiornal?
LEANDRO. Aià dicc che i carabinier aià
troat in chèsta zòna ü sidèl con det di laur sacri de or.
FELICE. De or! Alè töt de èt se aiè de
or!
AGATA. Ah pròpe, te e l’or a va töi mia
sö. Te a ta se allergico al’or! (Al
pubblico) domandighèl a chèla poerèta dèla sò fommla che ala ga adoma dèla
bigioteria.
FELICE. La me fommla alè mia poerèta
pèrchè me a ga fo mancà mai negot e se a ta... (viene interrotto).
LEANDRO. Felice come fet te a saì se aiè
de or o nò se a te mia est ol telegiornal!
FELICE. (Al pubblico) a pòta cèrto! Ma talse che... adès in cesa, cola
scüsa de töcc chi furti che a ghè, i preòscc… ai dovra piö negot de or.
LEANDRO. Chèsta ala mè nöa.
AGATA. Anche per me.
FELICE. Ölì forse mèt in döbe la me
“cültüra” sö chèsto argomènt?
LEANDRO. Nò, nò, a ta crède cüso.
AGATA. Invece me a ta crede mia. Te a
talse gnia c in doca la sta de cà, la cultura.
LEANDRO. Agata, pièntala le per piaser.
Turnando a chèl sidèl, ma te, evvest pròpe negot che in giro ala tò cà?
FELICE. Negot de negot! La me famèa ala
est negot pèr fürtüna.
LEANDRO. Come “pèr fürtüna”? Fürtüna alera
troal chèl sidèl! Adès, a ta sarèsèt famoso!
FELICE. (Al pubblico) se, “famoso”, ma al cimitero però! Ma dato che me a o
troat negot, la fürtüna ala mè stacia ala larga.
AGATA. Chi el chèl che al’itsta mia ala
larga de te?!
LEANDRO. Pensae pròpe che te a ta serèt
vergot de piö.
AGATA. Ma cosa andet a pensà a te! A
talse che ol tò cüsì ala fa öna eta de öda.
FELICE. La me eta otèr che öda alè!
Domandega al pubblico, domandega. E se adès a va fa negot, a go de fa.
AGATA. Posebol! Aal sarès la prima olta.
(Esce senza salutare).
LEANDRO. Otèr! Ciao cüso. An sa èt.
FELICE. Ciao Leandro. (Leandro esce). Infena al telegiornal
aià dicc! (Urlando) Rosa! Rosa eche
söbèt! Alè de là a controlà i smagie söl coprilèt le!
SCENA VI
Felice e Rosa
ROSA. (Entrando da sinistra) cosa ghet de usà?
FELICE. Perché a go öna notisia bröta e
che piö bröta annè mia: aià dicc fò infena al telegiornal de Bèrghèm.
ROSA. Ma cos’è pò?
FELICE. Ol me cüso Leandro e chèla strea
dèla sò fommla, ai ma apena dicc che al telegiornal de Bèrghèm aià diffò che
alè stacc troat ü sidèl in de nòsta zòna. Capesèt? Rosa, a chèsto punto an ga
adoma de pregà che al sa faghe mia ol nòst nòm.
ROSA. Ma cosa a mè saltat in mènt a me
de portà det chèl benedèt sidèl!
FELICE. Attlo sèmpèr dicc che a ta set
tròp curiosa!
ROSA. Te bèlo, ada che la colpa alè
anche la tò né. A ta se te che a ta me dicc che a ghera ü sidèl zo infonta! Dato
che a talse che a so curiusa, pèrchè dimèl!?
FELICE. éco, al sere che ala fì la colpa alè sèmpèr la me. Adà, lasèm
indà a bif che alè mèi. (Va in cucina).
ROSA. Và, và pör, che magare al pöl vès l’öltèm
bicer! (Suono di campanello) ma chi a
ga sarà che amò?
SCENA VII
Rosa e Gemma
GEMMA. (Entra di corsa) Ciao Rosa. Scusèm se a so egnida det söbèt ma edìe
mia l’ura de domandat se te a ta se nincursida de negot!
ROSA. (Al pubblico) amò! Ascolta Gemma, me e la me famèa a ma est negot
de negot!
GEMMA. Delbù evvest negot?
ROSA. Acolta, a go de ditèl… in cines! Negot, negot de
negot.
GEMMA.
(Sconsolata)
gnia te. Ma saral posebol che nigü
alabe esta negot in dè nòsta via!? E se che, ergü aià telefunàt ai carabinier!
ROSA. (Con timore) dèlbù? Érgü aià telefunat ai carbinier? Come fet te a
saìl?
GEMMA. Alè scricc söl l’eco de Bèrghèm.
ROSA. (Preoccupata) cos’è? Alè scricc söl l’eco de Bèrghèm?
GEMMA. Pròpe. Ün’articol che nò a ta
dighe. A ghè sö infena i foto dèla refurtiva.
ROSA. (Sempre preoccupata) infena... ai foto?
GEMMA. Cèrto! A ta gherèt de èt come alè
bèla chèla reliquia. Sensa parlà dèla pisside.
ROSA. (Ricordando) al so che aiera bèle. Ai fotografat anche la crus?
GEMMA. Se cèrto. Però la crus ala sa
edìa poc pèrchè alera ün po nascündida. Scüsa Rosa, ma come fet a saì che a
ghera öna crus se a te mia lesìt ol giornal?
ROSA. (Non sa rispondere) Al so... pèrché... pèrché... alo esta in
televisiù. (Al pubblico) in fal!
GEMMA. A èco. Ma pensà te, riaga mia a
saì chi aià troacc e chi aià ciamat i carabinier!
ROSA. Al sarà dèl sigür ergü che al völ
restà “omonimo”. Gemma, a ta ghe de capì che al sa trata sèmpèr de ü furto!
GEMMA. O zamò parlat con töcc i nòscc
visì. Se ègne a saì che ergü i ma mia cöntassö la erità, me, a öle piö iga
negot a che fa con chèla persüna!
ROSA. Adès esagera mia, Gemma.
GEMMA. Nò, nò. Se ergü di me visì i ma
mia cöntassö la erità, a ga töe vià ol saluto e la parola. Mè che andaghe
dal’Agnese söbèt a èt se alà scoprìt ergot de piö. Ciao Rosa. Se a ta sèntèt vergot, famèl saì,
ma recomande.
ROSA. Al sarà facc. Ciao Gemma (esce). Seè che a tal dighe söbèt!
Infena a söl giornal alè scricc! A chèsto punto, infena ai ladèr e ol complice
aiavrà saìt. An ga piö öna via de scampo. (Urla)
Felice! Adelmo! Egnì che söbèt. Felice! Adelmo!
SCENA VIII
Rosa, Felice e Adelmo
FELICE. (Entra dalla cucina) ma cosa ghè amò? Ala ma sömèa dientada öna cà
de urladur.
ADELMO. (Entra da sinistra) ala ma sömèa öna cà de macc.
FELICE. Cosa a ghè söcedìt amò?
ROSA. A ghè apena stacc che
FELICE. A ga mancaa anche ol giornal
adès! An ga adoma de sperà che ol complice che al ghera de ritirà ol sidèl al
sabe mia bù de lès.
ADELMO. Magare al födès isse. Arda che
al de dencö, töcc aiè bù de lès.
ROSA. E te come fet a saì che töcc aiè
bù de lès, sapientone?
ADELMO. Alè isse mama. Dim te se a ta
conòsèt vergü che alè mia bù de lès.
ROSA. Pèr esèmpe...
FELICE.
ROSA. Al fa negot! Ma le alè mia buna de
lès! Ma cosa a ma fì cöntasö dèla Gigia a otèr, quando pèr colpa de chèl sidèl…!
(Pensa) An ga de lès ol giornal pèr
vèt cosa al sa dìs de precis. Adelmo, pèr piaser va dal giornaler a comprà ol
giornal.
FELICE. Dèl sigür annà fa mia di nòm, se
de nò i nòscc visì i savrès zamò la erità.
ADELMO. Se a ghè mia scricc i nòm, alura
an pöl tirà ol fiàt.
ROSA. Tirà ol fiàt! Ardì che a so me
chèla che alà troat ol sidèl. A so me la prima indisiada. E i complici, a ta
ghe de saì Adelmo, aiè catìf, ma catìf!
ADELMO. Come fet a saì che i complici
aiè catìf? A ma risulta infena adès che a ta gabèt mai vit a che fa con sèrta
zet, o sbaglie?
ROSA. Aio escc in dü cinema.
ADELMO. Ma mama, pèr piaser! In dü
cinema! Ma i cinema aiè mia laur veri! Lasèm indà a tö ol giornal che alè mèi. (Esce).
FELICE. (Mentre Adelmo esce) Al ga resù la tò madèr, alo est anche me chèl
cinema.
ROSA. Al so mia cosa a go de pensà
Felice.
FELICE. Me a so preocupat compagn de te Rosa,
e al so mia cosa fa gniame. A ga pensero… denacc a chèl bèl bicerì che alèndre
che al ma spèta delà. (Felice va in
cucina).
ROSA. E me a ga penserosö intat che pose.
Quase quase, a bie anche me ergot de fort pèr “dementegà”. (Suono di campanello). E qual di me visì al sarà adès! (Va ad aprire).
SCENA IX
Rosa e Calogero
CALOGERO. Buongiorno!
ROSA. (Meravigliata) buongiorno!
CALOGERO. Buongiorno.
ROSA. Buongiorno. (Al pubblico) ma chi el pò?
CALOGERO. Buongiorno.
ROSA. Buongiorno. (Al pubblico) ma che al vègne alade pèrò! Gal bisògn de ergot?
CALOGERO. Se, infati. A go de ritirà
chèl che al ma spèta.
ROSA. (Al pubblico) ma cosa ölèl pò chèsto? Al ma scüse né, sciur…?
CALOGERO. Calogero!
ROSA. Al ma scüse sciur Calogero, ma el
sigür de it mia sbagliàt cà?
CALOGERO. Nò, nò, i ma dicc che alè
chèsta. Ela le che ala ga ol sidèl che a go de ritirà?
ROSA. (Sta per svenire) cosal dicc? (Al
pubblico) issentit? Al völ ol… sidèl! Alè ol… complice!
CALOGERO. Stala be sciura?
ROSA. Stae mèi la setimana pasada. (Al pubblico) al sömèerès infena a gentile
lü. Ma aiè chèsce i piö catìf! Alura lü al sarèss...
CALOGERO. Se, a so me.
ROSA. (Sempre più preoccupata) e i ga dicc che an glà notèr?
CALOGERO. Se, pròpe.
ROSA. (Al pubblico) alè la fì. Al ma scüse signor Calogero, ma se a ga
disès che ol sidèl, pèr ol momènt, ma adoma pèr ol momènt né, al födès mia che,
lü al dienterès gnèc?
CALOGERO. Pèr negot.
ROSA. (Al pubblico) meno mal!
CALOGERO. Però...
ROSA. (Al pubblico) al sere! Signur, ötèm!
CALOGERO. Però, dato che ol sidèl al ma
spèta… (viene interrotto).
ROSA. (Impaurita) se cèrto, cèrto. Al so che al ga spèta. Ma, a pöderès
saì, se a ga do mia tròp distürbo né, chi… ela la sò fonte?
CALOGERO. (Mette la mano in tasca per estrarre un biglietto e Rosa pensa stia
prendendo una pistola).
ROSA. (Ha paura e si spaventa) Madonname, adès al ma copa!
CALOGERO. (Che avrà in mano il biglietto tolto dalla tasca e legge) Adelmo Sirotti.
ROSA. (Sospira ma poi si accorge che il nome è di suo figlio) ol me
Adelmo? (Al pubblico) a ghere de saìl
che alera stacc lü. Quando al ria, agglà fo èt me a chelle. Al’iscolte sciur Calogero,
ol sidèl… pèr ol momènt… alè mia che pèrchè… perché… (viene interrotta).
CALOGERO. Perché agglà l’Adelmo, nè?
ROSA. Se, se, pròpe isse. E dato che l’Adelmo
adès al ghè mia...
CALOGERO. A ghè mia problema, a pase piö
tarde.
ROSA. éco,
brao, al pase piö tarde (lo accompagna
alla porta).
CALOGERO. Ma al sa regorde che al ma
spèta pèrchè… (viene interrotto).
ROSA. Se, se, al so, al so! Al vègne piö
tarde... e aià troerà. (Calogero esce. È
sempre più preoccupata). Signur, Signur, ötèm! Come faroi adès che ol sidèl
an glà piö notèr ma i carabinier? (Urla)
Felice! Felice eche söbèt! Felice!
SCENA X
Rosa e Felice
FELICE. (Entrando da destra) ma cosa ghet amò? Ma a tandaèt mia a posà?
ROSA. Se, de che üm po, an poserà dèl
töt! Ma al cimitero!
FELICE. (Spazientito) ma cosa cöntèssö pò!
ROSA. Felice, scoltèm be, an ga denda
vià de che e anche ala svèlta. Dom che an va a preparà söbèt la alìs (viene fermata da Felice mentre va nelle
camere).
FELICE. Ma indondaret! Ma me a dighe che
te a ta ragiunèt piö.
ROSA. (Quasi piangendo) Felice, se atalsèsèt! Se atalsèsèt!
FELICE. Basta che a ta parlèt e al so a
me!
ROSA. Felice! A sto mal adoma a pensaga!
FELICE. E te dimèl sènsa pensaga!
ROSA. Felice! Felice!
FELICE. Ascolta Rosa, o a ta ma dighèt
vèrgot o se de nò me ando amò de là!
ROSA. Felice! A ghè apena stacc che ol complice
e al völìa ol so sidèl! Et capìt? Ol sidèl dèla refurtiva!
FELICE. (Quasi svenendo) cos’e dicc? A ghè egnìt che... ol...
ROSA. Se Felice, ol complice! Alè stacc
ol’Adelmo a diga che an glera notèr. Ol nòst Adelmo.
FELICE. Ol nòst Adelmo? Quando al ria
me… me… a ga rire fò i canèi!
ROSA. Felice, an ga dendà vià de che, me
ando söbèt a preparà i alìs (va nelle
stanze).
FELICE. Ma pèrchè alè capitàt pròpe a
notèr! Ma cosa a ghè saltat in mènt al ladèr de lasà ol sidèl che infonta ala me
cà? E cosa a mè saltat in mènt a me de dighèl ala me fommla? Bambo! A so stacc
bambo! Ma ol me Adelmo alè stacc piö bambo amò! Ma cosa a ghè saltat in mènt de
diga al complice che ol sidèl an glera che notèr? Ma se aialsera issi be che al
ghera de fa paròla con nigü che an pödìa ès in perecol! Quando al ria, a ga fo
èt me a chèlle! Lasèm indà a preparà poame söbèt i alìs. In doca m’indarai adès?
(Sta per incamminarsi a sinistra quando
suonano alla porta. Si spaventa) chi saral? Al sarà ol complice… o l’Adelmo?
Cosa a goi de fa adès, dèrfò...o… pregà? (Va
al fondo. Con voce tremolante) chi è?
SCENA XI
Rosa e Assunta
ASSUNTA. (Entra dal fondo) buongiorno.
FELICE. Buongiorno (Al pubblico) e chi ela “chèsta”.
ASSUNTA. A so Assunta.
FELICE. (Meravigliato) Alè imposebol, che ala me cà.
ASSUNTA. Al ma scüse né, ma al savro pò
me, se a so Assunta o nò!
FELICE. E me, al savro pò me che a so ol
padrù, se le alè assunta in dè me cà.
ASSUNTA. Al varde che me a so Assunta in
dè sò cà, in dè me cà e depertöt!
FELICE. Dèlbù? Ela metida isse mal pèr
laurà isse tat?
ASSUNTA. Laurà tat? Ma... cosal capìt? Me
a ma sa ciame "Assunta" de nòm, mia assunta söl laurà.
FELICE. Ah, ölìe ben dì me che alera
imposebol che ala laurès che in de me cà! Ala scolte, ma me a gaavrès ün po
frèsa adès.
ASSUNTA. Ma cèrto, al ma scüse, a o
gniamò de diga ol pèrchè a so che.
FELICE. Se, èco... la ma dighe e pò dòpo...
(al pubblico indica con la mano che poi
se ne deve andare).
ASSUNTA. A so che a ritirà ol sidèl!
FELICE. (Sembra svenire) cos’è? (Al
pubblico) issentit? Önotra! Ü al ma farà fò me e lotra ala farà fò la me
Rosa.
ASSUNTA. Al’indaghe pör a töl che me
al’ispète che.
FELICE. (Con timore) la ma scüse sciura Assunta... ma le, ela insèma a
chèlotèr o a si… dò bande?
ASSUNTA. Ma… al saavrès mia, pèrchè alè
stacc ol me òm a mandam a ritirà ol sidèl intat che lü alera indre a fa ün’otèr
laurèt.
FELICE. (Sempre più preoccupato. Al pubblico) issentit? Ol so òm alè indre
a fa ün’otèr "laurèt" (con le
mani indica che ruba) e intat al manda la fommla a fa ol corriere.
ASSUNTA. Se al völ damèl, pèrchè al ve
tarde.
FELICE. (Al pubblico) come foi a diga che agglo mia e agglà i carabinieri?
Sciura Assunta, me al so mia come dighèl… ma… ma per ol momènt… ol sidèl… alè
mia che. (Affrettandosi) però se le
ala pödès turnà fra ün'urèta...
ASSUNTA. Ma comel posebol? L’Adelmo al
ma dicc che a ghera töt apòst!
FELICE. (Al pubblico) alè sempre sò la colpa! Ma cos’el dientat!
ASSUNTA. Ma recomande, al sa regorde che
al völe anche cola carta!
FELICE. (Accompagnandola all’uscita) se, cèrto, ala sa preòcupe mia.
ASSUNTA. Al salüde alura. A piö tarde (Esce).
FELICE. Se, se. La salude a me. (Solo) ma pèr sempèr! (Urlando) Rosa! Rosa ve che söbèt pèr carità!
SCENA XII
Rosa e Felice
ROSA. (Entra) cosa ghè? E cosa aspètèt a egnì là a fa sö la tò alìs?
FELICE. Rosa, an ga de scapà söbèt. Lasa
stà i alìs! Alè apena indacia vià önotra complice che ala ölia ale ol sidèl! Rosa,
aiè dò i persune che i öl ol sidèl adès!
ROSA. Felice, dim mia che a te biit in dü
momènt dèl gènèr?
FELICE. Mia ase isvèt. A ghè stacc che
öna cèrta Assunta che ala ghera de ritirà ol “sidèl”. E le, aià ölìa anche cola
“carta”! Capesèt?
ROSA. (Sempre più preoccupata) Felice, me a capese det piö negot?
FELICE. Al so mia Rosa. Al so mia pèrchè
al capita pròpe a notèr. Alè töta colpa dèl “tò scèt” che, al so mia ol pèrchè,
ma alè indacc a diga ai complici che ol sidè an glera notèr!
ROSA. Te, arda che alè mia adoma ol “me
scèt” né, et capit? Al ma risulta che alè anche ol tò.
FELICE. Se, ma alè piö tò! Ma me dighe
che al ga ol sèrvèl büs!? Che aiabe corompìt?
ROSA. (Si sente fischiare) Felice, al ria amò ergü. Cosa an fai?
FELICE. An ga de nascundìs! Al pöl vès amò
vergü che al völ ol sidèl! (I due si
nascondono dietro il divano).
SCENA XIII
Rosa, Felice e Adelmo
ADELMO. (Entra) èco ol giornal! (Non
vede nessuno) mando sis?
ROSA. (Uscendo dal nascondiglio) traditur!
FELICE. (Uscendo dal nascondiglio) Giuda!
ADELMO. (Si spaventa) ma... ma...
ROSA. Come et pödìt faga chèsto!?
FELICE. A tal serèt a te come al pödia
ès periculus!
ADELMO. Ma... ma adì che a so stacc
atènt a comprà ol giornal.
ROSA. Ol giornal! Infena la carta a ta
ghe prometìt!
FELICE. Tai almeno pagat be?
ADELMO. A go dacc ol solèt prese, ün
euro e inte.
ROSA. E pò dòpo, prometighèl a dò
persune pò? Ma cosa a tè saltat in mènt!?
FELICE. Adès però notèr angà de scapà
söbèt se an völ mia finì, prima dèl solèt, sota tèra. E töt pèr colpa tò.
ADELMO. Ma... me a so adoma indacc a… (viene interrotto).
ROSA. Me a ga rie mia a capì come, ol “sanc
dèl me sanc” alà facc ol nòm dèla sò poèra madèr e dèl sò poer padèr! Ma pödìèt
mia fa ol nòm… dèl’Agnese? Isse almeno ammlà tiraa fò di pe pèr sèmpèr!?
FELICE. Con töcc i sacrifici che a ma
facc pèr te!
ADELMO. Ma ardì che me... (viene interrotto).
ROSA. Fa sito, almeno! Bofa piö! Dèl
sigür a te i ta farà negot! Pèr forsa a ta se dientat sò complice. Vergognèt!
FELICE. Metem che an gherès amò ol
sidèl, ma come an pödìa daghèl a dò persune? Adà, fas piö èt de notèr!! Rosa, dom
che an va a preparà du laur e pò dòpo a mi scapa de chèl paìs che.
ROSA. Se, se, a ta ghe resù, a ma zamò
perdìt tròp tep (Stanno per andare nelle
stanze).
ADELMO. (Quasi urlando) fermis söbèt! (Rosa
e Felice si fermano subito perché spaventati).
ROSA. Felice, al völerà mia faga fò lü
né adès!
FELICE. Adelmo, “carne dèla me carne”, copèn
mia a ta preghe!
ROSA. Ölerèsèt dì cos’è, che al pöl
copam me alura? Adelmo, se a ghè ergü de sacrificà, chèl alè pròpe ol tò padèr.
Alè lü che ala est ol sidèl pèr prim.
ADELMO. Amò cola storia dèl sidèl? Ma
ardì che nigü in paìs aialsà chi aià troat.
FELICE. Al sarà isse in pais, (ironico) ma ergü alè indacc a riferìl
ai complici.
ADELMO. A se? E chi el istacc? Pòta ma,
se alè isse an pöl vès in perecol adès!
ROSA. Pròpe! Ma pödìèt mia pensaga
prima? (Suono di campanello. Rosa e
Felice si spaventano) Madonna Santissima al sarà ol Calogero!
FELICE. E se invece ala födès l’Assunta?
ADELMO. Calogero e Assunta? Aì conosì
anche otèr?
ROSA. Che coragio che a ta ghe!
FELICE. Töga anche in giro adès!
CALOGERO. (Da fuori) El permès? A ghè nigü? (Adelmo si dirige all’entrata e non si accorge che i genitori si
nascondono).
FELICE. (Spaventato) Rosa alè lü! An ga de nascondès söbèt! (Si nascondono di nuovo dietro il divano).
SCENA XIV
Rosa, Felice, Adelmo, Calogero e Assunta
ADELMO. Avanti, avanti Calogero. Evvest
alura che alera mia dificile troà la me cà?
ASSUNTA. A ga so anche me.
ROSA. (A Felice) ma a gherèt mia de iga in cà öna pistola?
FELICE. Se agglès vida, indasaì quate
olte a l’avrès dovrada con te!
ADELMO. Edet pör, Assunta. Ol tò òm ala
fì, insoma, alà mia troat ol tep de ègn che è!? Dai, pöde daf vergot de bif?
ROSA. Alè pròpe ol colmo èt ol pròpe
scèt daga de bif ai asasìni di pròpe genitur.
ASSUNTA. Nò grasie, a go frèsa.
CALOGERO. Poame a go frèsa Adelmo. A so
zamò stacc che prima quando te a ta ga serèt mia.
ADELMO. A se?
ASSUNTA. Anche me a so stacia che prima,
e i tò genitur i ma dacc negot.
FELICE. Pèr forsa, an ghera piö il sidèl
cola refurtiva!
ROSA. Ma a quanto pare ol’Adelmo invece agglà
amò. Come avral facc?
CALOGERO. Adelmo, a ta fa negot a damèn
du de sidèi?
ROSA. Du? Aiè du adès?
ADELMO. Ma cèrto, a ghè mia problema.
ASSUNTA. Poame ölie domandatèn du, se
alera posebol né.
ROSA. Du lü e du le. Quatèr sidèi? Felice!
FELICE. Cosa ölèt che a ta dighe… isvèt
che… a ga sarà stacc la moltiplicasiù di… sidèi!
ADELMO. Ma cèrto. Spetì che che ando
söbèt a töi (esce).
CALOGERO. (Ad Assunta) alè pròpe öna braa persuna ol’Adelmo, nè?
ROSA. Pròpe öna braa persuna!
ASSUNTA. Otèr che brao. E al völ gniac
ès pagat a fussura.
ROSA. Cos’è? Al ga consègna la refurtiva
gratis?
FELICE. Alè bambo, mia brao! Ma a gherèt
mia de insegnaga te come al sa fa a fa gli afare!
ROSA. Me? Te a ta gherèt de insegnaghèl!
Felice, quando al ve det ol’Adelmo, me al ferme. Al manterèsa negot, ma pöde
mia èt ol me scèt isse!
FELICE. Rosa fa mia la stüpida! Lasà che
al ga daghe i sò sidèi cola refurtiva e quando i sarà indacc a mal meterà a
pòst notèr.
ADELMO. (Entra con quattro secchi da pittura vuoti dove da uno di questi esce
della carta da pacchi) èco che i vòscc quatèr sidèi e la carta pèr l’Assunta.
ROSA. (Che non avrà visto i secchi. Esce dal nascondiglio) Adelmo, fermèt!
FELICE. (Idem sopra) daga scolt ala tò madèr, fermèt söbèt! (I due si accorgono che Adelmo sta
consegnando i secchi, ma vuoti).
ROSA. Ma... ma... chile aiè i sidèi che…
ADELMO. Aiè i sidèi che a ghere prometìt
al sò òm del’Assunta e al Calogero pèrchè ai ghera de pitürà la sò cà e a ga
ocoria di contenidur pèr islongà sö la pitüra.
FELICE. Alura... aiè sidèi öcc...
CALOGERO. Grasie Adelmo. Set sigür de
ölì pròpe negot?
ADELMO. Ma negot, preocupis mia. Assunta,
in chèsto sidèl a to metit det la carta che a ta gherèt inbisògn.
ASSUNTA. Grasie Adelmo. Con chèsta carta,
a spere che ol me òm, al’isporche mia tat ol me paimènt.
ROSA. (Rincuorata) e la carta giöstament ala ga ocor pèr isporcà mia ol
paimènt…
FELICE. (Rincuorato)... intat che ol sò òm alèindre a pitürà! (A Rosa) Rosa, aiè "sidèi", di
normai "sidèi". (Verso i due,
contento) se annà ölì amò, fì mia complimèncc né!
ASSUNTA. Grasie ma pènse che du i sabe
pròpe ase. Ciao Adelmo. Grasie amò nè (esce).
ROSA. E lü sciur Calogero ölèl di otèr
sidèi?
CALOGERO. La ringrasie ma anche per me du
aiè ase. Ciao Adelmo e grasie. (Esce).
ADELMO. Ma al sa pöl saì che manera a
sirès indacc a nascundìs indre ol divano?
ROSA. (Molto impacciata) èco…a tal dis ol tò padèr.
FELICE. (Al pubblico) alè le che ala sa invènta töt e pò dòpo a ma toca me
a salvala!
ROSA. Dai, dai che anche te a ta serèt
indre a fala sota quase.
ADELMO. Al pöl saì de cosa sindre a
parlà?
FELICE. La tò madèr, chèla le, ala
pensaa che te a ta serèt ol complice di ladèr dèl sidèl di laur sacri e che,
fürbo, a ta gherèt prometìt la refurtiva a du complici: al Calogero e al’Assunta.
ADELMO. Cos’è? Ma come i pödì pensà
sèmpèr a ü laur dèl gènèr de me?
ROSA. Ölie èt te, cosa a taavrès pensat,
se dò persune i vegnìa che in cà e i ta sircaa ol “sidèl” a saì la pura che an
ghera zamò adòs!
ADELMO. Adoma otèr pödiès pensà ü laur
isse! Ol Calogero e ol sò òm dèl’Assunta aiè di me amis e töte i olte che i ga
inbisògn de contenidur, me, a ga regale i me sidèi. Al sis pò be quace che anno
zo infonta.
FELICE. Infati quando a ma est de quai
sidèi al sa trataa, a ma capìt.
ROSA. Ma ü momènt prima, an pensaa che
pèr notèr ala födès la fì.
FELICE. Rosa, parla pèr te pèr piaser.
ROSA. Adès al fa finta de negot, ma a ma
sa regorde amò come a ta batìèt i decc dala pura. (Adelmo per non sentire le loro chiacchiere, si mette a leggere il
giornale).
FELICE. Certo che a batìe i decc e alera
mia pèr la pura, alera pèrchè ölie dat öna pìada chesse forse a ta faèt sito
pèr öna olta!
ADELMO. Invece de tegabega, ardì cosa a
ghè scricc söl giornal: "Carabinieri arrestano autori e complici del furto
degli oggetti sacri ritrovati giovedì sera, ecc… ecc.. . I carabinieri
ringraziano la famiglia, che vuole rimanere anonima e che ha consegnato loro la
refurtiva. Grazie al loro aiuto è stato possibile velocizzare le
ricerche".
ROSA. Delbù a ghè scricc chèsto? Alura
an ga piò de iga pura. E i ringrasia notèr?
FELICE. Notèr! I gavrès de ringrasià
adoma me! Se a ga födès mia stacc me che a ta disie dèl sidèl, te a ta
insognaèt gniac.
ROSA. Ma chèla che aià portat det in cà
a so stàcia me e perciò… (viene
interrotta).
ADELMO. Ma sif indre amò? Chèl sidèl le
al paserà ala stòria se ala finì mia.
ROSA. Nò che ala fenese mia! Me a so
ön’eroina!
FELICE. Le alè ön’eroina! A so me che
alo est pèr prima!
ROSA. Te atle est ma atle lasacc in doca
lera. A so me che alo portat det in cà! Me e adoma me! E adès a öle che
aglialsabe anche töcc i nòscc visì. Adelmo va a ciamai pèr piaser.
ADELMO. A go pròpe?
FELICE. Cèrto che a ta ghe dendà a
ciamai. Va e portèi che chesse i saavrà la erità, ma la vera erità: a so stacc
me che alo est pèr prima! (Adelmo esce).
ROSA. A to zamò dicc che al cönta mia
chi aià est ma chi aià tössö!
FELICE. A ta se pròpe öna crapa düra né!
Ada che la lège ala dìs che la proprietà alè de chi aià èt pèr prim.
ROSA. A se? E da quando a tasantèndèt de
lège che a ta se bù gniac de lès quase!
FELICE. Sèn chi al parla! Le, che i ögiai
i ga basta piö e che a ga toca dovrà la lente d'ingrandimento!
SCENA XV
Rosa, Felice, Adelmo, Agnese, Gemma, Leandro e Agata
AGNESE. (Entrando con Gemma, Leandro e Agata) Ma cosa a ghè de isse urgente,
Rosa! Ol tò Adelmo al ma facc egnì fò de cà isse come a sere! (Agnese indossa una ciabatta e una scarpa).
GEMMA. Cos’è? A ta ölere mia dì che in
cà a ta se là isse?
AGNESE. Ma set balenga? A sere indre
adoma a proasö i scarpe nöe!
LEANDRO. Alura cüso, as pöl saì cosa a
ghè de diga?
AGATA. A ghet per caso regalat ala tò
fommla èergot de or?
FELICE. Dè piö, dè piö. Ha go öna notisia
che töcc votèr e töcc in paìs i völerès saì.
ROSA. (Contenta) a so stacia me!
FELICE. A so stacc me!
AGNESE. Otèr a ghi facc vegnì che adoma
pèr diga che a si stacc votèr a faga egnì che?
ROSA. Se, Agnese, anche chèl, ma a so
stacia me a ...
ROSA-LEANDRO. Troà ol sidèl!
LEANDRO. Ol sidèl? E otèr mi facc ciamà
pèrchè i troàt ü sidèl? E cosa a ghere de fa me alura quando a ere troat öna
cariola? Ciamà in de me cà töt ol paìs?
AGATA. (Al pubblico) ma a va rendì cönt che me a sondre a pèrt la
quindicimila e trecentesima puntata de “Un pasto al sole” per chi du che?
FELICE. Scoltim docà ...
GEMMA. A sindre a faga pèrt ü muntù de
tep che, quando invece indasaì cosa al söcet in paìs! Me ando.
ROSA. Fermèt Gemma! La notisia ale gròsa!
AGNESE. Desciulìf alura!
FELICE. Ol sidèl che me a o tràt… (viene interrotto).
LEANDRO. Amò turna!?
FELICE. Leandro, fa sito e scoltèm be…
ROSA. A ga crederì mia ai òste orègie
pèr chèl che me a va dighero adès.
FELICE. A so stacc me a troà ol sidèl
con i laur sacri che alè stacc troat in chèsta zòna gioede (silenzio assoluto).
ROSA. A so stacia me invece a troal e al
sa trata dèla refurtiva che aià dicc al telegiornal de Berghèm e de chèla che a
ghè scricc söl l’Eco de Bèrghèm! (Silenzio
assoluto).
FELICE. It capìt?!
AGNESE. (Offesa) ma cöntèn piö sö, Rosa!
LEANDRO. (Offeso) a ghis pròpe piö negot dendà a inventà?
AGATA. Ma a sif indre a töga in gir? Te
Felice, ada che a fo ala svelt a cancelat dall’albero ginnalogico dèl me òm!
GEMMA. (Offesa) prima disì che otèr a ga sì negot, anse, negot de negot e
adès, pèrchè in pais al sa parla adoma che de chèsto, a ga disì che alì troat
votèr? Ma fim mia ègn de gregnà!
ROSA. (Preoccupata) a val giüre.
FELICE. Alè la erità, me alo est e
AGNESE. Ma mochila! Me ando. A sto che
gniac ü momènt in piö a sentì chi sproposècc che.
GEMMA. Agnese spètèm! Égne poame. Dè
otèr a ma sarès mai ispetada ü comportamènt dèl gènèr. Cöntaga sö di bale!
ROSA. Alera prima che a mera cöntassö
öna bala, adès invece alè la erità.
FELICE. Alè isse, crediga!
LEANDRO. Spetìm che a rie a me. Cüso, a
ta salüde. La prosima olta, invèntèn öna piö bèla.
AGATA. Se, ma che la siès vira però. (Agnese, Gemma, Leandro ed Agata, escono).
(Agnese, Gemma e Leandro escono).
ROSA. (Inseguendoli) alè delbù la erità!
FELICE. Rosa, fermèt. Lasèi indà.
ROSA. Felice, ai ga crèt mia!
FELICE. Arda che a o est a me nè! An
ghera de diga söbèt la erità! Adès alè stacc tròp tarde.
ROSA. Ma alè chèsta la erità!
FELICE. Ormai am pöl piò faga negota,
alè in dacia isse. E alè töta colpa nòsta.
ROSA. Nòsta? Tò, a ta ölere dì.
FELICE. Cominsela mia né! Arda che a ta
se stacia te a portà in cà chèl benedèt sidèl!
ROSA. Se, ma a ta se stacc te che atle
est pèr prima.
ADELMO. (Al pubblico) Me a sto mia che ü menüt de piö con chèsce. Se a ghi
imbisògn de me a ma troì a met apòst i me sidèi de pitüra.
ROSA. Per l'amur di Dio, parlèm piö de
sidèi nè!
FELICE. Adelmo, per piaser böta vià töcc
chi sidèi zo infonta. Et capit? In chèsta cà, a öle piö sentì parlà de sidèi
fin quando a campe.
SIPARIO