AUTRICE
GIUSEPPINA
CATTANEO
http://giusicopioni.altervista.org/
POSIZIONE
S.I.A.E. N° 193077
Codice opera
Siae 894598A
TITOLO
CHèL DISGRASIAT
DèL ZIO BENIAMì
(Con la
collaborazione di Camillo Vittici)
COMMEDIA
DIALETTALE
IN DUE ATTI E
SEI QUADRI
Personaggi:
GIUSI - CAMILO
GILDA - TERESA
CAROLì - PIERINA
- PAOL
MAESTRO – MARIA
- GIUSEPPE
LUIGì
CESCO – PINA - TITOLARE
AGENZIA
CAMILA - BEPO
BENIAMì - PREVOSTO
TRAMA
Commedia senza andamento e tema continuo,
dove gli attori possono interpretare più ruoli.
(MINIMO 6 = 3 donne – 3 uomini, MASSIMO
18 = 8 donne – 10 uomini).
Due fratelli devono scrivere una
commedia se vogliono aprire il testamento dello zio Beniamino. La cosa non
sembra gradire molto ai due e, fra ricordi e altro, riusciranno a scriverla?
ATTO PRIMO
La scena si svolge in casa.
SCENA I
Camillo
e Giusi
GIUSI.
(è in scena col fratello Camillo e
stanno scrivendo un copione) ascolta
Camilo, ada che me chèla frase le ala ma pias gnianpo nè? Ada che se a tande
innacc isse, me a piènte che töt.
CAMILO:
Quala de frase? Chèla che so dré a scrif o quando t’ho dic che te se’ buna
apena a romp i scatole? Te, bèla, ada che se al fodès pèr me andarès a
lomaghe piotòst de sta che con te. Te s’è piö malgüstusa de öna suocera. Me
dighe ö laur e te ol contrare. L’è come sta al goèrno; ü l’è mia a tep a fa öna
proposta che chi de l’otra banda i dis che l’è öna stronsada. Va bé dai, indèm
innac a scrif sta comedia. Alura… ol scèt al ghe dis al so pader che al völ
indà pret, ma ol tata al ghe rispond che, quando al vèt pasà öna scèta, al ghe
sberlüs töc dù i öc. Al sarès mèi che al farès l’idraulico che al guadegnerès
de piö. Mia come la me scèta,
GIUSI.
Ma dim te cosa a ganterèsa al nòst publico se la tò scèta alè indacia suora! An
sèi mia che a scrif öna comedia? E alura? E pò dòpo a dilà ciara, la tò Ersilia
alè l’önica in de tò famèa che ala capes vergota. Le e la tò sorèla, (indica se stessa), pèrchè la tò fommla…
Adà lasèm pèrt che alè mèi. In doca an sè riacc? Fam vèt… (Legge) ma saral posebol che te a ta mètèt sèmpèr det precc depertöt?
Ma se atandèsèt almeno in cesa almeno öna quac volte! Ü pret che a ga sberlüs i
öcc quando al vèt öna scèta, al fa mia part de me. Pèrciò, negot de fa. An
pöderès faga fa giösto l’idraulico… (Pensa)
ma dato la fama che i idraulici i ga al de dencö a go pura adoma a pensà chèl
che a ta pöderèsèt iscrizzo de sporcaciade. An pöl mia faga fa ergot d’otèr?
CAMILO:
Me, per esempe, de scèt avrès völit fa ol ereditiero, insoma chèl che al fa la
bèla eta coi solc che al ga lasàt ol tata, ma, prìm… ol me tata al ghe n’ia gna
ü in scarsèla, secont l’era amò if. Pensa te che ol me amis Giacom, per indà
gratis ala spasesada dei orfani cola coriera, l’ha pensat de copa ol so pader.
La spasesada al l’ha facia, ma söl furgù dela polisia fina in presù. Il la
lasat indà dopo du agn perché l’ha prometit de copà piö nisü. Per forsa… al
ghera restat apena la nona de 90 agn che
la ghera apena öna gamba perché chel’otra l’era semò in de büsa. Dopo, sicome
ol Don Palmiro, quando indae al oratore, al me slongàa sempre la pagnutina cola
gasusa, ere pensat de indà frà. Ma i frà i va semper in gir in penüt po’
d’inverno e alura, sicome d’inverno a me i me è semper i selù, ho pensat che
forse l’er mia prope öna buna idea. Ala fì so indac a finì de fa ol magüt. I
m’ha dac l’incarec de fa sö ö mür, ma chèl l’è burlat so ol dé dopo. Me so
stremit issé tat che da alura me so metit in malatia per… cos’al dic ol
dutur?... ah, per tram pissicologico e so restàt in malatia fina al dé dela
pensiù. E a te, Giusi, cosa te saresèl piasit fa quando te seret öna scèta?
GIUSI.
Adès a capese che manera i ta ciama töcc “Lazaroni”! E me disie fra me, ma se
de cognom an fa Burloni! E o anche capìt adès ol pèrche la tò Ersilia alè indacia
in presù… cioè ölie dì in clausüra. Pèr forsa, ma èdèt mia che stöfù che a ta
se! Alè adoma mez’ura che a so che e a te me zamò facc dientà bretina. E chèsto alà facc chèsto, chèlotèr
alà facc chèlla. Ma pientelà pò le pò né de tegnila isse longa. E pò dòpo,
quando a ta serèt zuèn, invece de sighetà a girà ol mont pèr troà l’aria buna
che ala sarès istacia chèla che ala tafaa guarì, a ta staèt che, a tlavrèt saìt
chèl che a ma sarès piasìt fa quando a sere öna scèta. Adà, pèrchè öle dighèl
al nòst pubblico, ma se al födès istacc pèr te, gnià mort a tlavrès dicc. (Ricordando con dolcezza) Quando a sere
öna scèta, la me passiù alera… cantà. A ciapae la scua e a dovrae ol manèc come
asta del microfono. Che cantade in chèl cortil! E töcc che i ma disia che cantae
be. Anche se o mai capìt pèrchè i ma disia anche: intat che a ta cantèt isse
be, gira ün po pèr töt ol cortil e ciapa in di mà anche la palèta. Che bèi tep.
(Ritorna alla realtà). Ada che se an
vannacc isse, a ga öl tri agn a finì la comedia. A talse che ol zio Beniamì la
lasacc iscricc in dèl testamènt che se an völ l’eredità an ga de finila in
d’ünan. E se al nòst atur an ga fès fa ol sotramort?
CAMILLO:
Ol sotramort? Chèsta l’è bela! Ma se in nost pais al mör quase mai nisü? Se l’è
pagat a cotimo li sta fresc! Al g’ha de campà coi redec che al cata sö al
camposanto. Magare i sarà bei gras con töt chèl che al gh’è sota. Te se
ricorderé che quando i ha inaugürato ol nost cimitero sic agn fa, sicome al müria
piò nisù, i era proponit de copà ol sindec per fa ol prim föneral… Però ol zio Beniamì
l’era ön po’ fò de co; per lasam a noter chèla tèra che al g’ha al sul l’ha
pretendit che mi scriìes öna comedia. Chisà po’ perché la gavrà it öna idea issè
strana. Té te he fac la tersa e dopo i t’ha madat a laurà in di cap e me la
quinta, e so pasat a forsa de salam ala maestra. E adès an s’è che a scrif öna
comedia. De cosa an parla po’? Sicome de fantasia sia me che te an s’è in po’ a
tera, me digherès de scrif so di laur che i è capitac ché in del nost pais. Prima
an böta so öna bröta copia, insoma an sirca de trà fò chel che l’è capitat de
curius ché de noter e dopo an fa so ön’opera che gna ol Polastrello… ol
Pipistrello… ölie dì… ol Pirandello al s’è mai sognat de scrif. Cosa dighet
Giusi?
GIUSI.
Negot de chèl che dighe me a taa mai be. Adès alè la olta dèl sotramort. Ma saral
posebol che bisogna fa sèmpèr chèl che a ta dighèt te? Lù, ala facc la quinta!
Te bel’imbusto ada che me o facc la quinta e te la tèrsa! E a tle ripetida dò
olte. Otèr che tram pissicologico. Al ma
sömèa che a tasabe anche egnìt ol tram smemorandum. E come a ta sa pèrmète de
dì che me a so a tèra de fantasia pèr la comedia. Come a ta sa pèrmètèt! (Al pubblico) al ga resù che a so a tèra
de idee. E cosa sape me cosa alè capìtat in paìs. Me, a fo i me de afare, mia
chi di otèr compagn de chèl nastü le. (A
Camillo) Ascolta Camilo, me a so mia decorde pèrò, pèr ol be del zio Beniamì,
öle dat öna possibilità. Invielalà te la bröta còpia e se ala ma pias bene, se
de nò, ala gula fò dala finestra come a te facc gulà fò la tò fommla quando
chèla olta a terèt alsat ol gombèt piò dèl solèt.
CAMILO:
Beh, öna trincada ogni tat la ghe öl; ma chèla ölta lé la me Ginèta la ölia mia
mangià ol minestrù che era preparat me a disnà intat che lé la lauràa
al’impresa de pulisie. G’ho dic… O te manget la minestra o te saltet dala
finestra. Lè l’ha mia ölit mangiala e alura… al l’ho facia saltà dala finestra.
Certo, per trà sö ol moral öna biìda l’è la medesina piö buna. Basta che al söcede
mia come al me amìs Gino, poer balores… Po’ a lü l’indàa a l’osterea per ol
solet bianchì, ma a lü la gh’è capitada strögia. Quando i dòne i se mèt de mès
come minimo gh’è de iga öna gran pura. Fato sta che…
QUADRO
PRIMO
(Gilda e Teresa entrano a braccetto e si siedono. Tutto si svolge mentre i due fratelli rimangono
a lato del palcoscenico)
GILDA: Certo
Teresa che ol tò Gino sel sent fina ché a ronfà. Sentèl, al sömèa ol trumbù
dela banda; pacifico e beato
TERESA: Pacifico e beato fina a ö certo punto…
GILDA: Me,
verament, l’ho semper vest calmo
TERESA: Se,
calmo; per forsa… cola Teresa in banda per forsa che l’è calmo
GILDA: Cosa ölet
dì Teresa?
TERESA: La
conosèt te
GILDA: Cosa
centrala
TERESA: La
centra, la centra…
GILDA: A me la
me sümea öna braa scèta…
TERESA: Braa
sceta? Ma cosa dighet po’ Gilda? Se la g’ha sempre sö mes chilo de rosèt söi
laer? E ol stomec? L’et vest ol stomec?
GILDA: Verament
me ghe arde de piò ai òm. Cosa gal ol stomec?
TERESA: Per me
al l’ha sgiunfat col silicone
GILDA: E cosa
gh’è de mal?
TERESA: De mal
al gh’è che töc chi disgrasiac di òm che i va in dela sò osterea i ghe arda töc
rimbambic e i capes piö negot
GILDA: Ma cosa
centrel ol tò Gino cola Rusina?
TERESA: Perché
tri olte al dé l’indaa lé a bif ol bianchì
GILDA: Gheret
pura che al g’abie fac brüsà ol stomèc?
TERESA: No, ol
stomèc l’è bù, l’era
GILDA: Ma dai,
cosa dighet po’…
TERESA: Me dighe
apena che de colp g’ho fac desmet de fa i rogasciù al’osterea
GILDA: Gh’et
vusat dré?
TERESA: Se,
ciao, come dì che lü al me scoltàa. No, ho fac in d’ön otra manera. Gh’et
present che me töe so i gote per dürmì de noc?
GILDA: Me bie la
camamèla, ma capese mia…
TERESA: Adès te
fo capì. Prima dela colasciù ala matina ghen do so öna entina…
GILDA: Ma ele
mia tròpe Teresa?
TERESA: Per lü i
è mai trope. Prima di quater, quando de solet al va a l’osterea, amò inte e
dopo…
GILDA: Al so a
me che al ronfa töt ol dé…
TERESA: Ma
almeno a va piö a l’osterea. Hoi fac bé Gilda?
GILDA: Me al so
mia se te he fac bé, ma al so mia cosa t’en fé d’ön òm rimbambit töt ol dé in
ca
TERESA: Magare
l’è rimbambit delbù, ma i corègn ala Teresa an na fa piö
GILDA: E töc i
dé a chèla manera ché?
TERESA: No, töc
i dé no
GILDA: Meno mal…
TERESA: Salte fò
ol dé del turno de riposo del bar; t’el sé, ghe tègne ala so salüte
GILDA: Ma el
tant tep che te indé innac con chela storia ché?
TERESA: Őna setimana se e öna no
GILDA: E in dela
setimana no alura al va amò dala Rusina…
TERESA: No
GILDA: Che
manera? Dürel issé tant l’efèt?
TERESA: No,
cambie sistema
GILDA: E alura?
TERESA: E alura,
al post di gote de dùrmì, ghe do ol Gutalass; vinte gote po’ a de chèl
GILDA: Ma cosa
fale chi gote lé?
TERESA: I fa
pasà la stitichèsa. An ne basta sic o ses e te coret in chel post töt ol dé sensa
parlà di turciù ala pansa
GILDA: E alura?
TERESA: Alura al
fa mia a tep a ‘ndà fò de ca che al g’ha de turnà indré de corsa; e avanti e
indré töt ol dé a chela manera che. O dio, gh’è de dì che al me costa ö bordèl
de carta igienica, ma almeno al ghe ria piö a indà fò de cà e
GILDA: Poer
marter a lü…
TERESA: Poer
marter a lü? Fürtünada me!
GILDA: Perché
fürtünada?
TERESA: Perché
adès so me che indo töc i dé al’osterea dela Rusina
GILDA: A fa?
TERESA: A bif ol
bianchì al post del Gino e a festegià la sò guarigiù miraculusa
GILDA: Dighet
delbù?
TERESA: Certo
che dighe delbù
GILDA: Teresa,
al me è ö sospèt…
TERESA: Qual de
sospèt?
GILDA: Al set
che po’ ol me Tone al va töc i dé al’osterea dela Rusina?
TERESA: Po’ a lü
a ardaga al stomec de chela smùrfiusa?
GILDA: Me al so
mia se al va a ardaga ol stomec a chela smùrfiusa, però al so che l’indàa
semper in compagnia del tò Gino
TERESA: E alura?
GILDA: Teresa,
egnereset mia con me in farmacia?
TERESA: A fa?
Gh’et ol mal de co?
GILDA: No, ol
mal de co no, ma te pödreset vötam a comprà di gote
TERESA: Adès ho
capit! Calmant o pörgant?
GILDA: Töc du! A
dagle insèma i farà ol dope efèt.
TERESA: Ma arda
che dopo al la farà in di braghe intat che al dorma
GILDA: Ma almeno
po’ a lü al desmeterà de indà dala Rusina. Anse, sa che an va de fò an pasa po’
al’Iper a comprà öna cinquantina de rotoi de carta igienica, al se sa mai…
TERESA: E
magare, dopo, an pasa dala bela Rusina a tiras sö i òrghègn con d’ö bianchì
GILDA: Al set
che l’è mia öna bröta idea?
TERESA: E po’ an
canterà ol Rigolèto
GILDA: Perché
pròpe ol Rigolèto?
TERESA:
Vendetta! Tremenda vendetta!
GILDA: Indom
Teresa
TERESA: Indom
Gilda (Escono cantando “Vendetta,
tremenda vendetta!”)
CAMILO:
Cosa dighèt, Giusi, de comincià la nosta comedia con chèla storia ché? A meno
che te te ne n’abiet öna piö bela… Dopo töt te se’ te che te e fac la quinta…
GIUSI.
Ala ta spösa né che me a sabe riada in quinta e te adoma in tèrsa? Segon me la
tò alè pròpe ol’inisio de öna comèdia de ü che ala facc pròpe i scöle base e
pasade a sunì, mia adoma a salam. An sa parla gniac de fala cominsà isse. Mèt
söbèt de banda ol penser e ringrasia ol Signur che la mama alè zamò morta se de
nò ala sarès istacia le, a fala gulazo dala finestra. Ma dato che me a so tròp
buna an vèderà de casala det de öna quac bande. Me, al so mia te, ma me a go
öna repötasiù de difènt. Chèla frase che al ma regorde ol me cüsì ol Paol che
zamò prima de spusas alera facc öna eta con chèle dò fommle…
QUADRO
SECONDO
(Entra in scena Paol con la madre
Pierina e la suocera Carolì. Si siedono)
CAROLì. Ma el che che aià dicc de spetà?
PIERINA.
Adì la erità me ere capìt che che an ghera dendà in chelotra porta in doca a
ghera scricc “PRET-A PORTER”.
CAROLì. Madonname a te Pierina, a tandere mia
a faga proasö ol vestit de sposo al to scèt in döna porta in doca a ghè det ü
pret! Posebol che ta ga sabèt gniampo de frances!
PAOL.
Carolì, ala arde che “PRET-A PORTER” al vòl di “Pronto moda”. Isvèt che de la a
ghè i vesticc zamò proncc, ma dato che notèr an ga de fal fasö sö misura an
pödìa mia anda det là.
CAROLì. Che zèndèr precis che a go. (Al pubblico) sperem che al sabe mia
isse puntiglius anche cola me Marilisa che le alè isse permalusa diolte.
PIERINA.
Chèla signurina de prima ala ma dacc chèsta lista (toglie dalla borsetta un foglio) e ala ma dicc de daga ön’ögiada
ala stòfa e al modèl.
PAOL.
(Cerca di prenderle il foglio) fam
vèt a me mama che al sirche fò me.
PIERINA.
(Scacciandolo) zo i mà, de chèl fòi
che. A to zamò dicc che finchè a ta abitèt in de me cà, a ta ghe de fa chèl che
a dighe me. E al val anche pèr sirca fò ol vstit de sposo.
CAROLì. Braa Pierina. Stèse paròle che a go
sèmpèr dicc ala me Marilisa.
PAOL.
Ma notèr a ma pròat a andà a conviver, ma otre a ghi dìc che se a mal faa a
gaavrèsèt impedìt ol nòst matrimòne!
PIERINA.
Te Carolì, ammlà sircafò pò bèl ol vestit dela tò scèta. Ma o mia capìt in doca
ala ghera dendà dòpo.
CAROLì. Ala ghera dendà a tösö i misüre. Alè
grasa compagn de ü stèc che diolte a go infena pura che se al ve sö ü colp de
ènt aià porte vià.
PIERINA.
Alè mia ol colp de ènt che a tla porta vià Carolì, ma ol me Paol.
CAROLì. Dai che an ga mia de pèrt tat tep, se
de nò a pèrde la me puntada.
PIERINA.
Cos’è? Poa te a ta èdèt “Un posto all’ombra”? Tee, ma evvest chèl’Enrico che faraböt?
Andà insèma cola fommla dèl sò migliur amis!?
CAROLì. Adà dim negot che dòpo chèla puntada le
o mia pödìt vardaga in facia al me òm pèr tri de?
PIERINA.
Al to òm? Che manera?
CAROLì. A talse che al sa ciama Enrico. E pò
dòpo evvest
PAOL.
Ma an sèi che a parlà di telenovelas o a comprà ol vestit de sposo per me?
PIERINA.
A ta ghe resù Paol. Scüsèga. Fam vèt cosa a ghè scricc (guarda il foglio). Alura… Stòfe. Alura… stòfa de Lino.
CAROLì. Dèl Lino? A ta ölere pò mia metiga sö
al futuro òm dèla me scèta ü estit de sposo che aià zamò caassö ergü dotèr nè?
PIERINA.
Ma set mata a te? Ma cèrto! E magare alè chèl de chèl’unciü dèl Lino di Mortèi.
A görès a chèla.
PAOL.
Ma mama, arda che la stòfa de Lino al völ mia dì che alè… (viene interrotto).
PIERINA.
A to zamò dicc che ol vestit al sirche fò me. Mosca, alura.
CAROLì. Lès sö önotra stòfa dai.
PIERINA.
Alura… che a ghè scricc “Acetato” e “Poliestere” e a go de dì che aiè a bu
mercat.
CAROLì. Cosa a ghè scricc? Ol polistirolo e
l’asìt?
PIERINA.
Madonname a ta ghe resù. A so mia entrada sö söbèt. A ga mancherès a chèla che
al gabe sö ol vestit de sposo che al sènte de azit. (Piano a Pierina) a go zamò a cà ol me òm che al ga i pe con
chèl’udur le.
CAROLì. (Piano
a Pierina) pèrchè ol me de òm al’ischèrsa. Anche se l’asìt al pöderès capì
a mò, ma ü estit de polistirolo alo mai gnià est.
PAOL.
Ma ardì che chèle stòfe le ai völ mia dì chèl che otre a sindre a dì… (viene interrotto).
PIERINA.
Ma a ta se dür de comprendonio né. Fa sito docà.
CAROLì. (Sbircia
il foglio di Pierina) che stòfa a ghè scricc che? Alcantara?
PIERINA.
Alcantara? Adès i fasö i esticc de sposo che ai canta?
CAROLì. Indasaì che mal de orègie andà a sira!
Pèrò, a pensaga be, me o mai sentìt che ü estit al pödès cantà.
PIERINA.
Come al sa èt che chèsto alè ü negòse al’avanguardia.
CAROLì. Forse i sarà al’avanguardia pèr i
vesticc de sposo, pèrchè chi de spusa, a ta pö mia dì de nò dai Pierina, aiè
indre sentagn.
PIERINA.
A ma egnìa piö immènt Carolì, ma a ta ghe resù. A ma sa regorde a me che pèr la
tò scèta ai ga dicc se ala ölìa la stòfa de garza.
CAROLì. Ma la èdèt la me scèta estida sö de
garsa?
PAOL.
Ma sis sigüre che alera garza e mia “organza”?
PIERINA.
Sigüra come a so sigüra che la me amisa ala sa ciama Carolì.
CAROLì. Te ada che ol me nòm vero alè
Carolina.
PIERINA.
E don, ardega pö mia al töt. Senzà parlà dèla stòfa facia a Crèpe.
CAROLì. Ma anche lur né, a gai mia de pensà
che an sircherès mai fò ü estit coi crèpe?! Aialsà töcc che apena a ta tochèt i
crèpe i sa dèrfò e i sa strasa söbèt.
PAOL.
Al sarà mia stacc forse “Crèpe”in frances? E al völ dì che … (viene interrotto).
CAROLì. Paol, regorde i parole dèla tò madèr.
Stòpela!
PIERINA.
Adà che bèla chèsta stòfa de campiù che a lisca de pès. Cosa dighèt Carolì?
CAROLì. A lisca de pès Pierina? Ma come fet a
saì mia che ol pès dòpo tri de al’ispösa!?
PIERINA.
Ma cèrto che al so, ma dato che ol me Paol aià caerès sö adoma pèr ü de, a
pensae che al pödiès indà be. Carolì, fa finta che abè gnià bofat.
CAROLì. E chèsta che stòfa ela? Cosa a ghè
scricc? (Legge) PIEDIPUL.
PIERINA.
Piedipul? Preferese di sö negot che alè mèi. Vira Carolì?
CAROLì. Se, alè mèi lasà pèrt se de nò, al so
mia indoca an pöderès rià.
PAOL.
(Cerca di parlare) ma piedipul… (viene interrotto).
PIERINA.
Quate olte a to zamò dicc che finchè a taste… (viene interrotta).
CAROLì. Dai Pierina, dom, fa la braa e lasega
sircafò ergot anche a lü pèr ol sò estìt. O facc isse anche cola me Marilisa se
ata sa regordèt.
PAOL.
Dai mama, lasèm sircafò ol modèl a me.
PIERINA.
(Non molto convinta) te dim ol modèl
e dòpo an vèt (gli passa il foglio).
PAOL.
(Guarda il foglio) a so indöbe sö du
modèi: ol TIGHT o se de nò ol MEZZOTIGHT.
PIERINA.
Ol TIGHT o ol MEZZOTIGHT?
CAROLì. Ma che modèi ei chile? Ai sarà mia scandalus
nè!
PIERINA.
Al so mia che modèl aiè Carolì, ma dèl sigür al caerà sö ü estit intrec e mia a
metà. E capìt be Paol?
PAOL.
Se mama, ma arda che tight al völ dì cola cua e mezzotight sènsa.
PIERINA.
Cos’è? Ü estìt cola cua?
CAROLì. E magare anche pelusa!
PIERINA.
A ga manchèrès ala cua adès. Paol sta le bù pèr carità e faga sircafò a notre
che an ta fa fa mia di figüre dèl sigür. (Entra
una commessa).
COMMESSA.
Scüsim se a va distürbe, ma la signurina de là, alà cambiat sö töt chèl che i
sciure aiera sircafò pèr le, prima. Ala dis che ala sé nincorzida che ala ga öna
repötasiù de difènt e ala öl sircafò le ol vestìt de spusa che piö al ga pias.
CAROLì. E gala de nincorzès pròpe incö che ala
ga öna repötasiù de difènt? Püdìèla mia dòpo spusada? Adès ala ma sènt!
PIERINA.
Ègne a me, al sa mai che a ta gabèt inbisògn de öna mà. (Escono).
PAOL.
(Alla commessa) sènta signurina la me
murusa ala dicc dèlbù isse e alè indre a sircafò ol vistit chèl che ala öl le?
COMMESSA.
Se pròpe isse.
PAOL.
Alura ala faghe isse, ala ma preparare ü estit compagn de chèl che ala ga in
vedrina.
COMMESSA.
Ol Tight?
PAOL.
Se chèl. E ala ma töe zo la misüra ala svèlta prima che i rie i me dò
“stiliste”.
COMMESSA.
Prego, al vègne de là alura.
PAOL.
Al pöderà burlà zo ol mont da adès indannacc, ma ol vestìt de sposo al sirche
fò me. Anche me a go öna repötasiù de difènt come la me murusa! (Escono).
GIUSI.
Alura Camilo cosa dighèt de cominsala isse invece? Dò classe de piö ai sa fa sènt
come a ta èdèt.
CAMILO:
Certo che te se pegio de ö lampadare dela scensa! Te ölet prope faga saì a töc
che so me chèl che la fac la tersa. Per forsa, ol nost tata dopo al m’ha mandàt
in di prac cola Gineta. No, ardem mia de teèrs, mia
TERZO
QUADRO
(Entrano Giuseppe e Maria. Dall’altro lato
l’insegnante)
MAESTRO: Alura,
anche oter che a ciapà la pagela del vòst scèt. Chi sif voter dù?
MARIA: Me so
GIUSEPPE: E mé
ol Bepo, marengù
MAESTRO: Insoma
ché gh’è mia tat de dì, la pagela del vost scèt l’è pröpe brütina, anse, bröta
MARIA: Bröta o
brütina?
MARIA: Disastrusa!
GIUSEPPE: Chel
lé al range me quando rie a cà! Per penitensa al mète a copèla in de mé bütiga.
Mèi ö bu marengù che ön asen a scöla. Lü al va sempre dai Dottori del Tempio…
Me al so mia cosa l’indaghe a fa dai dotur se l’è sano come ö pès
MARIA: Ada che
ol siur maestro al ghe interèsa mia chel che al fa di dutur, ma chel che al fa
che a scöla
MAESTRO: Che a
scöla, ve sigüre, al trà insema prope puchì, anse negot
GIUSEPPE: Ma a ‘spöl
saì cosa al m’ha ciamat a fa?
MAESTRO: Ve l’ho
dic, per lesif sö la sò pagèla
MARIA: Dai
alura; li scomense…
MAESTRO: Alura…
Matematica. Al sa fa quase negot, l’è apena bù de moltiplicà i pà e i pès
MARIA: Beh, l’è
semò ergota…-
MAESTRO: Se, ma
l’è ö bel casì perché dopo m’el sa piö indo mètei, e dopo i spösa. Pà sura la
catedra, pès sota i banc… Gh’è la bidèla che la sa piö cosa fa
GIUSEPPE: Ma
almeno i se càa töc la fam
MAESTRO: Ma a forsa
de mangià pà e pès a gh’è egnit a töc la nausea. Dai, indem innac… Scrittura.
Al porta mai ol quaderno a scöla; quando li scrif al la fa sempre söla sabia.
Ve parel giöst?
GIUSEPPE: Apena
al vède l’indrese sö me…
MARIA: E sé che
i quaderni ghi ho comprac… ù a righe e ü a quadrèc
MAESTRO: Geografia.
Lü al dis che al mond a gh’è öna strada apena
MARIA: Öna
strada apena?
MAESTRO: Se, öna
strada apena; chèla che la porta al so Pader
GIUSEPPE: Chèla
che la porta al so pader? Ma ghe n’è di strade che i ve de me…
MARIA: Se al dìs
issé al gavrà i so bune resù, no? O ölet che ghe compre po’ ol navigatore? Ghe
n’è mia asé de spese in de nosta cà…
GIUSEPPE: Difendel
semper te e te ederé in do li ìndarà a finì. Per me, prima o dopo, al farà öna
bröta fì…
MAESTRO: Chimica.
Al fa mai i esersese che ghe dighe de fa. Quando me se gire vers la lavagna al
se diert a fa i söc de prestigio; al trasfurma l’aqua in vì e al fa sta alegher
töc i so compagn
GIUSEPPE: Et
capit Maria? Ala nosta cà an bif apena aqua e a scöla ol vì; e magare de chèl
bù
MAESTRO: Educazione
Fisica; sentì chesta… Invece de imparà a nodà come i fa töc al sì cosa al fa lü?
MARIA: Cosa fal?
MAESTRO: Al
camina sö l’aqua!
GIUSEPPE: Ma al
dovra la barca?
MAESTRO: No, al
va a pè! Al camina pròpe sura l’aqua. Cic… ciac… cic… ciac
GIUSEPPE: Te
l’ere dic che gh’era ergot de misterius, insoma, de mia giöst in chèl scèt le.
Chisà po’ de che banda al ve…
MARIA: Te,
Giosep, te gavré mia di döbe neh?
GIUSEPPE: Di döbe
no, ma gh’è ergot che al quadra mia. Al ghe arda semper ai neoi, semper i öc
verso l ciel; chisà cosa al g’ha in de crapa ol nost scèt
MAESTRO: Epressione
Linguistica Orale. Quando al parla al parla mai söl so drec. Al vüsa apena di
parabole
GIUSEPPE: Quale
parabole? Chèle de Sky?
MARIA: Per chèl
gh’è po’ a chèle de Premium…
GIUSEPPE: Ma se
ala nosta cà an gh’ha gna la televisiù!
MAESTRO: Domandighel
a lù se si bù de traga fa ergota de giöst. Indem innac… Condotta. Che an va
pròpe mal… Cinque! Invece de sta coi so compagn de scöla e fa i compiti lü al
va sempre coi forester, coi poarèc, coi galeòc e ve dighe mia po’ a con chi…
MARIA: Con chi
amò?
MAESTRO: La
cognosì oter
GIUSEPPE:
MARIA: Te, bèlo,
come fet a conòs
GIUSEPPE: Pòta,
l’è egnida a fam fa sö ö taol la setimana pasada
MARIA: Spere che
te siet fermat a faga sö apena ol taol…
MARIA: E lü,
siur maestro, al me digherès che ol me scèt al frequenta
MAESTRO: Mia apena
chèla… Ghe gira in gir öna donsena de suègn che l’è mei perdei che troai. Ghe
n’è ü po’ che al ga sö öna ghegna… Al se ciama Giuda; insoma, i so compagnie i
me pias pròpe per negot!
MARIA: Ghe dighe
semper de mia indà coi compagn catif
MAESTRO: Me ho
mia dìc che i è catìf, ma l’è töta öna combriccola che il la lasa mai lü desperlü.
Ghe n’è ergù po’ che i spösa de pès chi renega. Dai che an va innac… Osservazioni.
Quando al vèt ü che li sta mal, insoma, che l’è in malatia, che al sie orbo,
surd o paralisat al la fa leà sö e al la manda söbet a laurà. G’avrèset de
sentìi i sindacati! Ma l’è mia fenida… Al g’ha ol coragio de dì che chei che i
laura apena ön’ura o töt ol dé i g’ha de ciapà la stesa paga. Al sarà mia
ragiunà chesto, neh!
GIUSEPPE: Apena
che al vede al so me cosa g’ho de faga. Comunque per me, e sta atenta Maria a
chèl che te dighe, per me, se al va innac con chèle idee lé, prima o dopo al va
a fa öna bröta fi. Tat per comincià al pöl faga sö öna crus soi vacanse de
Pasqua!
GIUSI.
(Si alza arrabbiata) me con te a öle
iga piö negota a che fa. Ala mè mia piasida la prima frase che a te scricc
figürèt se ala ma pias chèsta dèla pagèla del Signur! Ma pò dòpo a meret mia
dicc che, sicome de fantasia an sera ün po a tera, an ghera de scrif sö di laur
che iè capitac ché in del nòst pais? Ma pènsa che me o mai saìt che ol Signur
alabe abitat che in dèl nòst pais. (Ironica)
magare pròpe in banda ala nòsta cà? E magare ala facc la tèrsa insèma a te? Al
se cosa a ta se te? A ta se ü… trastreno! Ciòè ölie dì ü… cancreno! Nò, com’è
che al sa dìs? A èco che adès al mè egnit immènt: blasfemo! Èco cosa a ta se! Ü
blasfemo! Ü blasfemo che ala facc adoma la tèrsa! (Esce di scena).
SIPARIO
ATTO SECONDO
(In scena c’è Luigino che sta scrivendo. Entrano
Camilo e Giusi)
CAMILO: Cosa set
dré a fa Lüigì?
LÜIGI’: So dre a
faga so la letera al Bambì. T’el sé tata che fra ö mis l’è Nedal e bisogna che
faghe prest se no la ghe ria mia.
CAMILO: Te,
sirca de mia domandaga tace laur né, perché de palanche al ga de ighen mia tace
LÜIGI’: Chi al
l’ha dic? Ada che i g’ha regalat l’or, l’incens e la bira. Ho mai capit perché
i g’ha de daga la bira a ö scetì…
CAMILO: Scolta Lüigì,
lèsem sö cosa te è scric
LÜIGI’: Perché?
L’è ö segreto tra me e lü
CAMILO: Se te
dighe de lesila sö l’è perché… gh’è ö perchè
LÜIGI’: Va be.
Pronti. (Leggendo). “Caro Gesù Bambino, sono il Luigino; ti
scrivo questa lettera per dirti quale regalo vorrei mi portassi. Anche i miei
compagni di scuola ti scrivono, ma tu metti la mia letterina sopra le altre se
no, prima che tu la legga, arriva ferragosto e io rimango a bocca asciutta.
Però, prima, vorrei farti qualche domandina facile su delle cose che ti
riguardano che non ho capito bene. Visto che fra due mesi è Carnevale io vorrei
travestirmi da diavolo; hai niente in contrario? Fammelo sapere se no rischio
che tu non mi porti un fico secco. Un’altra cosa… Tu, che eri così piccolo,
come sapevi di essere Dio? Te lo sei magari sognato? Ma tu, sei davvero
invisibile o è solo un trucco? Quando hai creato la giraffa la volevi proprio
così o è stato un incidente? Poi devo chiederti anche un’altra cosa. Quando tuo
Padre ha fatto tutto l'universo non era meglio se invece che la domenica si
riposava anche gli altri giorni di scuola? Sarai andato anche tu a scuola e
così sei stato fregato anche tu. In previsione dei regali che mi porterai io
ogni sera recito tre Padre Nostro. A proposito del Padre Nostro… Quando l’hai
inventato la prima volta ti è venuto subito o l'hai dovuto fare tante volte? Io
quello che scrivo lo devo rifare un sacco di volte. Non potevi farlo un po’ più
corto? Scusami se ogni tanto faccio qualche peccato. Ma tu i peccati li segni
in rosso come fa la maestra? Ti devo ringraziare per avermi regalato un
fratellino, ma dovevi essere un po’ distratto perchè io veramente avevo pregato
per un cane. A proposito di animali… come mai non hai inventato nessun nuovo
animale negli ultimi tempi? Abbiamo sempre i soliti. Adesso però passo subito alle richieste dei
regali. Non vorrei che ti arrabbiassi a leggere le lettere quando sono lunghe.
Primo: Per piacere mandami un cucciolo. Non ho mai chiesto niente prima, puoi
controllare. Ti ripeto: un cucciolo, non un altro fratellino! Secondo: Per
favore metti un altro po' di vacanza fra Natale e Pasqua. In mezzo adesso non
c'è niente. Terzo: se ce la fai portami un paio di scarpe Timberland; vorrà
dire che, se guardi in chiesa domenica, ti faccio vedere le mie scarpe nuove e
sarai contento. Quarto: Fa in modo che quegli squinternati di mio padre Camillo
e mia zia Giusi la piantino una buona volta di scrivere la loro commedia. Mi
sembrano diventati scemi e il mio papà beve tanti bianchini per avere l’idea e
poi se la prende con noi. Ti saluto caramente e aspetto che tu ti faccia vivo.
Il tuo Luigino che ti vuole tanto bene. Post scritto: Se non mi porti i regali
mi rivolgerò alla Befana”. Ala bé issé?
CAMILO: Arda po’ te…
LÜIGI’: Éco,
ades core a portala in dela casetina dela Cesa e spere di ì scric in bela scritüra
se no l’è bu de ciapà la scüsa de ès mia riat a lesila. (Esce)
CAMILO:
Per me l’è ön po mat ol me Lüigì. Ada Giusi, dìm negota; al so che te pensèt
che al ghe sömèa töt al so pader perché bisogna ès delbù ön po mac per pretend
de scrif öna comedia sensa saì amò come an g’ha de comensala. Te che te se’
vantada de ì fac la quinta, das de fa e comensela te. Nèh te, t’el dighe a te cantante
mancada… Ada che t’ho sentit prima… Cantà te? Ada che quando te se mètèt a trà
fò i tò èrs intat che te fé i mester ol Fufi, lé de fò, al se mèt a usà come
quando i fa i föc a l’öltem de l’an. Öna matina al s’è desligat e l’è curit töt
spaentat de me. M’è tocat metiga du
stopac di butiglie in di orège per faga pasà la pura. Alura; an se da de fa? Se
no la comedia me la fenes mia per Nedal, ma per i morc!
GIUSI. A to mia
interompit pèr creansa pèrchè se a ghere de fal, a tavrès piö lasat indannacc. E
perciò adès bofa mia e lasèm parlà me. Regordèt be che me a cante benissimo né,
e se ol tö Fufi al santènt mia de müsica, alè mia colpa me ma tò che a tle mia
mandat a scòla. (Al pubblico) Chesse
la me pòvra madèr ala gavrès vìt de
tirafò salam pèr lü e bistèche pèr ol Fufi. (Camilo
fa per intervenire) Fa sito a to dicc che o gniamò de finì. Ol tò Luigì al
völ ü cagnì pèr Nedal, ma ol Fufi el mia ü cà forse? A pòta cèrto, adès al sa
üsa portà ol cà a durmì insèma in dèl lècc de nòcc ol Fufi al ga sta mai. E te
comprega ü lècc matrimonial! E a go amò ü laur de dìt! La tò Ersilia, se, che
alè öna braa persuna. Le ala sighetaa a parlà dèl Signur e alè in dacia a
incuntral. Mia compagn de te e ol tò Luigì che a sighetì adoma a tiral in bal con
di stüpidade. Ma al set mia quace impègn che ol Signur al ga? Ol sò impègn
magiur alè a faga fa la pace a chi ai fa la guèra. Chi aià facc fa pace in dè
guèra frègia e colda? Ol Signur. E la guera dèl Vietram? Sèmpèr lü. E la guera
in Criniera? Ol Signur. E chi ala facc finì la guèra dèl Gufo in Irap? Sèmpèr
ol Signur. E spere tat, ma tat che al ga rie a fa finì la guera tra ol Cesco e
la sò fommla. Alè cominsat töt quando aià decidìt de andà in ferie e aiè indacc
in döna agensia de vias:
QUADRO QUARTO
(Entrano in scena Cesco, la moglie Pina e il Titolare
dell’agenzia viaggi. Si siedono).
CESCO. (Piano a Pina) te Pina, ma al sa pöl saì
che manera a te me portat che? Ma an sera mia decorde dendà in vilegiadüra?
PINA. Cèrto. Apunto
pèr chèsto che an sé egnicc che.
CESCO. Scüna né,
ma arda che… Te arda che me a go mia intensiù (al pubblico) pèr ol momènt (A
Pina) de troà mia ün’otra fommla.
PINA. Ma cosa a
set indre a cöntasö po’. A set indre a
basgà? Arda
che se an völ indà vià öna quac de, e an sa mia in doca andà, pèr forsa an ga
de egnì al’agensia de vìas.
CESCO. (Meravigliato) chèsta che alè ön’agensia
de vìas? E me che credìe ala födès ön’agensia matrimonial! Adès a capese ol
pèrchè ol me amis quando a go dicc che manera alera egnìt che, lü al mera
respondìt che alera pèr öna sorpresa ala sò fommla. Me bambo, pensando che la
sorpresa alera ön’amante, a go piö ardat e a ganò casat indre poa tate. Cosa
sape che alera mia ön’agensia matrimonial ma de vìas.
TITOLARE.
Alura, a preferì fa öna vacanza in montagna o al mar?
PINA.
Me a sarès piö pèr la montagna pèrchè in dèl mar a ghè det tròp tanta acqua e
me a so alergica al’acqua quando alè tanta.
CESCO.
(Ironico) Ammlà farà svödafò ün po
Pina. Che problemi a ghè? Sperem che in dèl mar a ga sabe mia det ol vì, pèrchè
se nò sbaglie a ta se alèrgica anche a chèl. (Al Titolare) Al pènse che a mera facc rià öna damigiana piena e
strapiena quando a ma scoprìt che le alera alèrgica e a ma tocat biìla fò töta
me.
PINA.
(Ironica) indasaì quata fadiga che a
tavre facc a finila. Lü (al Titolare),
du de e annera piö gniac öna gota in chèla damigiana. Me a digherès de indà in
montagna.
CESCO.
A me la montagna ala ma pias mia. Ma al set mia che là a ghè pie de lepere? (Al pubblico) al so che öna in piö (indica la moglie) e öna in meno a ghè
mia diferènsa… E pò dòpo in montagna al fa tròp frècc.
PINA.
Dì piötòst che a ga sarès mia de löstras i öcc come in spiagia.
CESCO.
Ma Pinina mia, i me öcc aiè adoma pèr te!
PINA.
Ada Giuda, fa sito almeno. Va be, a mindarà al mar, ma in doca de acqua annè mia
tata.
TITOLARE.
Alura, me a va consiglierès dendà, sèmpèr che in Italia, in döna località
rinomada ma che in chèsto periodo che, alè a bu mercat. A Mondello.
PINA-CESCO.
A Montello?
CESCO.
A ta crède che alè a bu mercat, alè che a du pas.
PINA.
Ma el sigür che Montello al siès in Sicila e mia che dòpo
TITOLARE.
Mondello, non Montello. Mondello in provincia de Palermo in Sicila.
PINA.
A èco. Pènse che al pöde indà be. Ma a mindarès con cosè infena a là.
TITOLARE.
A ghè a disposisiù töcc i mèsi che ala ga òia. Pèr esempe, pèr fa piö prèst a
pödì indà col’aereo.
PINA.
(Agitata) col’aereo?
CESCO.
Ma se atlà apena dicc! Dai Pina fa mia isse, cosa ölèt che al siès?
PINA.
Cesco arda che me a sòfre ol’aèreo.
CESCO.
Ma se a tle mai gnià ciapat!
PINA.
Ma a talse che a so sessitiva e che a sènte i laur prima che i söcede.
Al’iscolte, se pèr caso a stès mia tat be söl’aèreo, a pöderès mia indafò a
ciapà ün po de aria?
CESCO.
Adès ol’aèreo al ga öna pensilina in ciel. Ma Pina, a ragiunèt o mia?
TITOLARE.
O se de nò a pöderèsèf ciapà ol treno.
PINA.
Èco, brao. Ol treno al’indarà benone.
CESCO.
Va be, fem pèr ol treno.
TITOLARE.
Pèr fa piö ala svèlta i ferovie aià metìt a diposisiù du treni che in quatèr e
quatròt ai ria in Sicilia.
PINA.
Meno mal.
CESCO.
Adà che forse ol Signur alà ardazo e an ga ria a part.
TITOLARE.
Alura, a va prenòte du pòscc söla Freccia Rossa?
PINA.
Benissimo, al prenòte.
CESCO.
Come a sa ciamèl chèl treno le?
TITOLARE.
Freccia Rossa.
CESCO.
E no. Se al sa ciama isse , me a pöde mia saltasö.
PINA.
Ma Cesco, che manera a taala mia be
CESCO.
Pina, a talse come ala pènse coi “Ros”. Me a so mia de sinistra e perciò me
chèla Frecia le ala ciape mia.
PINA.
Ma Cèco, cosa centrerala la politica col treno adès.
CESCO.
La cèntra, la cèntra. La politica ala cèntra depertöt. Me coi “Ros” öle iga
negota a che fa.
PINA.
Quando al dis isse, nigü al mont al ga fa cambià idea. Ma erèl mia forse dicc
che aiera du i treni che i pasaa in zo?
TITOLARE.
Se, cèrto.
PINA.
Èco, alura al prenòte söbèt chèlotèr.
TITOLARE.
Alura… lasèm controlà se annè amò de pòscc söla Freccia Azzurra…
PINA.
Cos’al dicc?
TITOLARE.
Se, annè amò quatèr di pòscc sòla Freccia Azzurra e perciò… (viene interrotto).
PINA.
E nò. Söla Freccia Azzurra, nò.
CESCO.
Cosa a ghè che al va mia be söla Frecia Azzurra adès?
PINA.
Cèsco, se ate a ta pias mia i “Ros” a me a ma pias mia i “Azzurri”. O a ta sa
regordèt zamò piö?
CESCO.
(Spazientito) cèrto che a ma sa
regorde. Te a ta se mia de centro-destra e perciò a ta òdièt ol colur azzurro. Ma
a serèt mia te ü momènt fa che a ta disièt che la politica ala cèntra mia coi
treni?
PINA.
E a serèt mia te che a ta me respondìt söbèt che la politica ala cèntra
depertöt? E perciò
CESCO.
Ada Pina, ol’aèreo al va mia be,
PINA.
Te, ada cha
CESCO.
Se, pèrò aiè du laur che a te al ta indaa mia be. Me adoma ü.
TITOLARE.
Sti calmi sö, a ghè amò öna solusiù se ölì.
CESCO.
Sperem che ala me fommla ala gandaghe be staolta.
PINA.
Dèl sigür.
TITOLARE.
L’öltèm mèzo che l’agensia ala ga a disposisiù pèr indà in Sicila alè ol pullman
PINA.
Al va benone! Al prenòte söbèt du pòscc prima de troai piö. El mia ira Cesco? (Cesco non risponde). Alura, a dormet
coi iöcc deèrcc?
CESCO.
(Serio) ol pullman al va mia be.
TITOLARE-
PINA. Che manera al va mia be?
CESCO.
Al va mia be pèrchè dòpo ün po che a so sö a ma e l’orticaria.
TITOLARE.
L’orticaria söl pullman?
CESCO.
Se pròpe. A sa regordèt chèla olta che an sera turnacc indre dal Sant’Antone de
Padova?
PINA.
(Ricordandosi) madonname, a ghè pasat
fò poa tat tep che a ma sa regordae gnià piö. E apena che ol guidatur dèl
pullman al sé nincorsitdèla tò orticaria al ga lasacc zo söbèt pèrchè al ghera
pura de ön’epidemia. Ol fato alè che ansera söl’autostrada. E la colpa come a
tere dicc alura e a ta dighe adès alè stacc ü castigo dèl Sant’Antone pèrchè a
tere mia ölìt confesat chèl de le.
CESCO.
(Si alza) te a ta parlèt adoma pèrchè
a ta ölèt da fiat ala boca. E dato che alè isse se a ta ölèt indà a Mondello a
tande depèrtòcönt pèrchè me con d’öna compagn de te me a ègne mia. Me andaro…
depèrmecönt a… Montello! (Esce).
PINA.
(Lo rincorre) te ata ègnèt mia con
me?! A so me che a ègne mia con te a Mondello! E a Montello parlemèn gniac!
TITOLARE.
(Rincorre i due) ma ardì che se al va
mia be ol pullman ammlà troa amò öna solusiù pèr indà in Sicilia! (Esce).
GIUSI.
E capìt Camilo quat alè impegnàt ol Signur? Al ma sa ma, pèr la nòsta comedia
an ga de rangias notèr.
CAMILO:
De rangias noter… Bela pretesa! Però, se an völ eredità la tera che al g’ha al
sul ol zio Beniamì, bisogna che me la scrie so. Stanòc g’ho ìt ön’idea… So leat
sö, ho fac pasà in di leber del me Lüigì se magare avrès troat ergot de copià
so tat per comincià la nosta comedia e, te te ghe crederé mia, ma ho troat
delbù. Öna comedia in piena regola. O Dio, l’è mia de dì che g’ho capìt tàt, ma
per te che t’è fac la quinta al sarà piö ciar. Ho copiat i prime righe in bela
scritüra e digherès de comincià con cheste. Te resteré imbesüida dala me troada
e dala me inteligensa. E, se la te pias, an pödrà copiala töta e issé an frega
ol zio Beniamì. Ti lèse sö… Sta béa tenta che dopo te gavré de continuà te (Declama)
Nel
mezzo del cammin di nostra vita
mi ritrovai per una selva oscura
ché la diritta via era smarrita
Cosa dighet Giusi? Te piasel come
incomincià issé la nosta comedia?
GIUSI.
Pöde capì ol zio Beniam al völ che mi scrie öna comedia, ma chèl l’era ön po
mat! Ma gai ciap pèr chi töcc? Pèr ol Carlo Soldoni de turno o pèr ol’Ettore
Pedriöl? Be, pèr ciapà di eredità al sa fa otèr che chèsto a sto mont. Ada che
te a ta se fürbo, cosa pènsèt che me al sabe mia che chèle trè righe che te
copìat aiè dèl gran poeta Alighieri Noschese? Ma adès lasem pèrt i nòste
discusiù e indem innacc che forse a te scricc ergot de giöst. Alura, come a
pöde indannacc… Cèrto che però a ta se sèmpèr chèl né, nonostante a taghèt vit ü
briciol de inteligenza, pròpe dal’inferno an ga de part? An pöl mia part dal
paradis? Scolta be:
La
gloria di colui che tutto move
per
l’universo penetra, e risplende
in
una parte più o meno altrove
Cosa dighèt Camilo? Cosa an fai pèr
mètès decorde? Me digherès de tirafò a böschèta. A meno che te a ta gabèt di
idee piö brilanti delà dè la tò tèrsa.
CAMILO:
Osti! Ma te te ghe la se a memoria! Cosa al völ dì i fac la quinta… Sa ricordet
come l’era ö tegnù ol zio Beniamì? Per forsa che dopo gh’è restat i palanche
per comprà töta la tèra che al g’ha al sul e che noter al gavres de eredità. Quando
al s’è spusat cola povra Pierina i fiur i ha mia ordinac al fiurista, no, i ha
portac lü; l’era indac al cimitero a strapà so i röse dai curune fresche de ö
föneral. Ala Pierina al g’ha racomandat de caà sö ol vestit dela so sorela
perché al disia che l’era inötel compran ü nöf perché de solet sel càa sö öna
ölta apena. Pensa che, permia pagà ol pret, al g’ha domandat al segrestà se al
pödia spusal lü a metà prese. Ma ol colmo l’è quando ghè tocat comprà ol
frigorifero al post dela moscaröla. Al dürmia piö de nòc perché al ghe riàa mai
a controlà se la lücina che gh’è de det la se smorsàa o la restàa impiada
quando al la seràa fò. E d’inverno? Pensa che per scoldà la cà al völia tègn du
o tri cavre in cüsina. Certo che in de nosta famea ghe n’era dela set mia
apost… Me sa che i piö giöst an s’è amò noter dù.
GIUSI.
A ta na cöntèt sö de eresie né Camilo. Te giöst, compagn de me? Fa la quinta e
po dòpo a manparla. A proposèt dèl zio Beniamì, a sa regordèt quando alè indacc
al mar la prima olta? Al tera tössö te e la sò fommla. Forse te a ta sa regordèt
mia pèrchè a ta serèt picinì, ma de tat che alera tegnù, ol zio Beniamì al
völia portà a cà infena l’acqua dèl mar pèrchè alera salada chesse quando a cà
öl völia fa la pasta al’avrès ischiat de metiga det ol sal. E sènsa la sabia
che alà portat a cà. Alera tat tegnù che töte i ocasiù aiera bune de fa sö i
solcc che, con chèla sabia, alera metissö che ala sò ca, öna atività de
sabiadüre. Come aiera ciamada? Se a ma sa regorde mia mal…”Sabbiature per tutti
i gusti da Beniamino”. Fürtüna che dòpo du de aià serassö. Sa recordèt almeno
chèsto? Che te a tandaèt a troal in presù e me che a ta disìe de stalà a faga
compagnia anche de nòcc? Ma te a ate me mai dacc iscolt. E nò , te a ta pödìèt
mia , a ta serèt tròp impegnat a sircà de stödià pèr pasa la tèrsa!
CAMILO:
Ada che me la tersa al l’ho pasada quase söbet; se, insoma, ala tersa ölta per
sfiniment, ma mia per ol me de sfinimet, ma per chel dela maestra. La me disia
sempre che l’era stöfa de èdem a scoldà ol banc, anse, l’era pensat po’ de metì
sota öna quac öf come la fa la clòsa issé i sarès nasic po’ di pùlsì. Ma ada
che ol zio Beniamì l’era mia bambo se al gh’era chèle idee lé e te fo present
che lü l’era fac apena la prima. Sicome l’era ön po’ che li staa mia bé ol
dutur al gh’era urdinat de indà a Casì Boer per pasà i aque per via dela cirosa
pallida o… come a ‘sdighel? Ah, no, l’epatite virile che al gh’era al fidec o
ala corada, adès me ricorde mia bé... L’ha fac la carta, se, insoma,
l’ipergnativa, l’ha ciapat la coriera e l’è partit per Casì Boer e per 15 dé me
l’ha piö est. Quando l’è robatit indré, però, al gh’era delbù egnit öna bela
cera. La povra Pierina, che dopo töt l’era la so fomna, alura la g’ha domandat
come l’era l’aqua de Boer e lü, chel lömagòt, al ghe respont: “Quala de aqua?
Ada che me so stac töc i dé a l’osterea”. Mia bambo l’òm neh? Scolta Giusi, an
vai innac o no? Se no i tère al sul del zio i va a finì ala parochia e per
noter adio eredità. Ada, per dat öna spinta e ön’idea, te dighe mé chèl che ti
gh’è de comensà a scrif. Dai, ciapa la pena, sentet so al taol e inviet a
scrif. Pronti? Scrif so… Atto primo. Et scric? Braa. Adès che ho incomensat mé
va innac ö tochèl te.
GIUSI.
Töt che? Set bu adoma a fam iscrizo “Atto primo”? Dai, lasèm indannacc me che o
facc i scöle olte. Alura. Atto primo… pòta ma Camilo, ma prima de invias
angaavrès mia de scrizo öna trama? Se a ga födès mia me che a ma santènde de comedie,
a ta pöderèsèt metiga sö öna preda al’eredità dèl zio Beniamì. Alura… idea!
Come trama an pöderès iscrizo öna comedia in doca a ghè du fradèi, fradèl e
sorèla, che ai ga de scöt ön’eredità dè ü zio. Cosa dighèt? Ma coma a ma fa a ègn
i ste idee brilanti! Fermèt, dì negot
che a go ön’aspirasiù. Alura… an pöderès part isse…
QUADRO QUINTO
(Entrano in scena Bèpo, poi Camila)
CAMILA.
(Entra di corsa agitatissimae fatica a aparlare)
Bèpo, ol zio… ol zio…
BEPO.
E mia che a fam pèrt ol tep né. Ma pèrchè a ta se isse agitada? Lasèl pèrt ol
zio se al ta usa indre quando al valsa ol gombèt. Attlo dicc tate olte de
lasaga fa chèl che al ga òia. Tanto chel le al crapa mia gniac cön döna
sciopetada.
CAMILA.
(Sempre agitata) nò, ol zio…
BEPO.
Alè mia ol zio Beniamì? Ma sta calma e dim cosa al ga ol zio Mario alura. A
scömète che al ta mandat a töga i sigarète e te a ta se refüdada e lü al ta na
casat indre ü muntù? Se almeno al saltès innaria a lü insèma ai sò bionde. Mè
che andaghe.
CAMILA.
(Sempre agitata) nò, no, ol zio alè…
BEPO.
Scolta Camila, olèt dim cosa a ghè e alà svèlta? Sarà mia ol zio Felice che aià
troat amò a fal ol bagn in de fontana in piasà né? Al sarà mia stacc biot
istaolta! Ma che al ga ègne öna bronco-dinamite chesse a ga turne piö i solcc
che a al ma imprestat.
CAMILA.
(Sempre agitata) ma nò… Bèpo… Bèpo!
BEPO.
Ma Camila, ölèt capì che a ta se indre a fam pèr ü muntù de tep? A ölèt parlà?
CAMILA.
(Sempre agitata) ol zio… ol zio…
Beniamì alè’ndacc…
BEPO.
E te a ta ègnèt che a fa chèla sceneggiata che, adoma pèr dim che ol zio
Beniamì alè indacc? Ma capeseret vèrgot? Alè pò grant ase de fa chèl che al ga
òia. Cön töcc i laur che a go de fa, a pèrde ol tep a stache a scoltà öna
bambosèla. (Fa per uscire).
CAMILA.
(Con tutte le forze rimaste) Bèpo, ol
zio Beniamì… ol zio Beniamì… alè mort!
BEPO.
(Ritorna di corsa) cos’è ol zio
Beniamì alè mort? Ma ol zio al ghera nigü al’infò de notèr, vira?
CAMILA.
(Annuisce).
BEPO.
(Si siede e gentile) Camila, sta
calma, fa mia isse. Dai cöntènsö come alè söcedìt. Ciapa töt ol tep che a ta
ocor. Ölèt ü bicer de acqua? Alera isse öna braa persuna ol zio Beniamì.
GIUSI.
Cosa dighèt? Come partènsa alè mia mal a?
CAMILO:
Verament la partensa l’ho facia me a fat scrif so Atto Primo. Te, Giusi, te se
indacia innac con d’öna disgrasia; la mort del zio Beniamì. Va bé, tegnemela
buna. Alura… me digherès de continuà… anse, de turnà indré de ö pas. Ol zio l’è
söl lèc de mort, insoma, a l’è dré che li stinca fò. L’è lé söla pultruna; l’è
piö de là che de sà. Ergü i ha ciamat ol preost per l’estrema unsiù. Anse,
prima a völ confesas…
QUADRO
SESTO
BENIAMI’:
Siur preost, meno mal che l’è riat. Prima de indà al cospèto del Creatore…
PREVOSTO:
Calma Beniamì; bisogna èt se tè te pödet indà al cospèto del Creatore o a chèl
del diaol. Se te fé mia öna buna confesiù, magare, invece che in paradis te pödrèset
treecà so a l’inferno
BENIAMI’:
Ma me a l’inferno öle mia indaga! Al fa tròp cold per me de chi bande lé. Adès
capese perché so lé i è töt nüc; cola temperadüra issè olta öle bé èt se sghe
ria a sta estic sö de chi bande lé. Lü al me daghe öna bela asulüscià e me
rampero sö drec fra i angei, i rubini e i serafini
PREVOSTO:
Dai alura, vöda fò ol sachèl di tò pecac
BENIAMI’:
Ma me di pecac an n’ho mai fac, almeno de chi gròs
PREVOSTO:
Ada Beniamì che i sanc in ne fàa sèt al dé come minimo
BENIAMI’:
A ‘svèt che mé so piö sant de lur
PREVOSTO:
Sta atent adès che tè te penset de ès semò sant
BENIAMI’:
Magare sant no, ma martire sé
PREVOSTO:
Dai, desmetela con cheste stronsade e comensa a cöntà sö i tö pecac
BENIAMI’:
Ol me pecat piö grave l’ho fav vers de lü siur Preòst
PREVOSTO:
Vers de me?
BENIAMI’:
Pròpe, vers de lü e se lü al me perduna mia indaro so drec al’inferno compagn
d’öna liturina, anse, come la frècia rosa che la à a
PREVOSTO:
Dai alura, invies là
BENIAMI’:
Sere amò ö scetorlèt e so egnit a confesàs de lü e, intàt che ga cöntae sö i me
pecàc, a ède mia lè, söl pià dèl sportèl dèl confesiunare, ol so rosare d'or?
Bèl, löster, li sbèrlüsia come ol sùl. Ho sircàt mé dè resistì a la tentasiù,
ma al sömeàa che ol rosare coi so gré töc dor al me disiès: töm sö, töm sö
Beniamì. Sènsa che me al völiès, ol bràs al s'è slongàt, la mà all'ha ciapada e
l'è indacia a finì de onda in de la me scarsèla. Però, in dèl stès momènt, ho
sentìt che la me cosciènsa la büligàa töta come ö nì dè fürmighe: s'ét fàc
Beniamì, la me disia, pròpe al tò Preòst? Al sie pròpe mia come gnì fò de chèla
sitüasciù lé. Alura ghe dighe pròpe a lü che l'era lé pèr dam l'asolüsiù: al sa
fèrme siur preòst, al m'è gnìt in mènt ön'otèr pecàt. Cöntèm sö, Beniamì. Ho
robàt ö rosare töt d'or. E lü, te ghé de daghel söbèt al sò padrù se nò pöde
mia dàt l'asolüsiù, lü, siur preòst, al m’ha dic. E me alura ghe dighe: al la
ölèl lü siur preòst? S'el völ ghel
consègne a lü, al ga apena de dìm de sé. Me nò che al völe mia Beniamì, t'ho
dìc che te ghe dè consegnaghel al sò padrù. Ma, siur Preòst, ol sò padrù al
m'ha dìc che al la öl mia! Alura tègnel té, ö bambo. E l’è a chèla manera ché
che ol rosare coi gré töc d’or l’è restat in di me scarsèle.
PREVOSTO:
Disgrasiat; ades capese in do l’è indac a fin’ ol me rosare dor! Ma te perdune
Beniamì, issè ol tò pecat l’è desmentegat. Va pör sö in paradis e mör contet
CAMILO:
Te piasela Giusi come continuasciù dela comedia? Verament , adès che ghe pense,
ol zio al m’ha mia dìc come la comedia la gh’ies de ès longa. Magare la pödia
ès de poche batüde. Cosa dighet se me la fenes ché? Adès l’è facia. Al me resta
apena de derf fò ol testamét e de lès sö chèl che la m’ha lasat ol sio. M’el
fai Giusi?
GIUSI.
Se, a ga convè fenila che, la comedia se de nò te a ta se bu dendà a tirà ala
de anche ol Papa. Quando al sa dèrf ol testamènt
al sa leserà sö chèl che ol zio al “ga” lasat. A spere che al mabe lasat ergot
anche a me né! (Lo grada di traverso)
A meno che, te, guando ol zio alera amò in veta, a tlabèt unciassö ben benone. A
ga sarès mia di dì dò olte. Ma… indo el ol testamènt?
CAMILO:
L’è sempre stac lé in chèl casèt in d’öna bösta serada e con tàt de ceralaca
sura. (La toglie dal cassetto).
Ciapa, contròla che la sia amò serada issè te sé sigura che me ho intortat sö
nisü. Töt a post? Dai alura, dervela. Pasem a me ol fòi; la lese sö me pechè
te, per l’emusiù de dientà proprietaria de chisà quate tère al sul, örès mia
che te treèchèt per tera. Alura… “Cari i miei nipoti Camilo e Giusi. Adesso vi
spiego perché ho voluto che, prima di ereditare le mie terre, scriveste una
commedia. L’ho fatto per far lavorare i vostri cervelli che, a mio parere, sono
sempre stati arrugginiti se non pieni di marmellata anziché del cervello.
Adesso che avete terminato l’opera finalmente verrete in possesso dei miei
beni. Le piantagioni qui di seguito riportate ve le dividerete fra di voi a
vostro insindacabile giudizio. Per cui vi lascio in eredità i due vasi di
gerani che troverete sulla finestra della mia stanza del ricovero. Teneteli
d’acconto come ricordo del vostro zio Beniamino. Un’ultima cosa; ogni sera dite
una preghiera per me”. Et capìt chèl disgrasiat! E noter m’ha pasat de e nòc a
dientà mac a scrif so öna comedia per lü! Et capìt Giusi cosa l’era la tera al
sul che al gh’era de lasam? Du vas de gerani! Öna preghiera per lü? Certo che
la dighe; ma perché l’indaghe a l’inferno!
SIPARIO