AUTRICE
GIUSEPPINA CATTANEO
http://giusicopioni.altervista.org/
POSIZIONE
S.I.A.E. N° 193077
Codice opera
Siae 896335A
TITOLO
I LADER NOELì
COMMEDIA IN DUE ATTI
Personaggi
ARSENICO ladro
PRISCILLA ladra
ORESTE sindaco
ADELAIDE moglie sindaco
VENANZIO architetto
GERARDA amica Adelaide
SIBILLA sorella Priscilla
IGNAZIO assessore allo sport
CECILIA
ERNESTO
TRAMA
Due simpatici ladri, all’insaputa l’uno dell’altro, si introducono
nella casa del sindaco della città, dove, fra simpatiche gags, ruberanno, oltre
alla refurtiva anche le chiacchiere “vuote” e ridicole dei padroni di casa con
alcuni cittadini.
ATTO PRIMO
La scena si svolge nello studio del sindaco. Due porte in fondo,
una a destra, una a sinistra e una laterale a destra. Finestra in fondo a
sinistra.
SCENA I
Arsenico, poi sindaco e
Venanzio
ARSENICO. Sta entrando dalla finestra. Indossa un
vestito, un cappello ed una maschera neri. Ha con se un sacco. È un ladro molto
impacciato. Mentre entra dalla finestra, di spalle, fatica a scendere per paura
dell’altezza. Quando sembra abbia preso coraggio, torna indietro. Dopo alcuni
tentativi, finalmente entra. Si sistema gli abiti. Si guarda in giro, inizia a
camminare ma inciampa. Si rialza, si risistema di nuovo e inizia ad ammucchiare
sulla scrivania alcuni oggetti da rubare. Quando sente fuori dalla porta di
destra alcune voci, sistemerà tutti gli oggetti al loro posto originale.
SINDACO. (Voce fuori scena da destra) caro
architet, che piaser!
VENANZIO. (Voce fuori scena da destra) caro sindèc,
ol piaser alè töt ol me.
SINDACO. (Voce fuori scena da destra) ma el mia
de ün po che an sa èt mia notèr, o sbaglie?
VENANZIO. (Voce fuori scena da destra) a se, alè
pròpe isse … talse, ol laurà …
ARSENICO. (Riesce
giusto in tempo a rientrare dalla porta a sinistra sul fondo).
SINDACO. …e i fommle! Dai
cöntelasö giösta, caro ol me Venanzio, adà che a ma sa regorde amò be nè. Dai,
e det in dèl me stöde (entrano da destra).
VENANZIO. Grasie sindèc per
im riceìt isse ala svèlta.
SINDACO. Sindèc! Sindèc! Ciamèm
Oreste, Venanzio.
VENANZIO. Grasie né, ma al
ma sömèerès de mancat de rispèt.
SINDACO. Ma figürèt! Per isse
poc? E po’ dopo, an sèi mia forse amis de quando an sera picèn? Ma cöntèn sö,
cosa a fet de ste bande?
VENANZIO. A so egnìt ad
abità amò che in sità.
SINDACO. Ma, a ta sare mia indre
a dim che a ta set ispusat néte metìt apòst ol co! Ü rübacör compagn de te!
VENANZIO. (Preoccupato) ruba cör? Arda che me …
che me … a o mai facc ol traficant de … orghègn e gnià de cör.
SINDACO. Ma cosa cèntrèl ol
trafèc de orghègn con chèl che a to apena dicc!? A set mia stacc forse ü rübacör?
VENANZIO. Ma no sindèc! Arda
che me a o mai robat in de me eta. Se, magare de zuèn, ma isse pèr ischèrs,
magare ü fürtarelì ogni tat, in compagnia di amis. Ma isse nè, sempèr pèr fasö
öna gregnada, dal bütigher, ma de cör sta po’ sigür che anno mai robacc.
SINDACO. Venanzio, a ta se
ol solèt (al pubblico) ü tonto. Con “rübacör”,
a ölìe adoma dì che a tè sèmpèr piasìt i scète!
VENANZIO. Ah beh, se lè
chèsto alura, alè ira. Ma regordèt che chèl al fa part ormai dèl me pasat,
pèrchè adès, caro ol me sindèc, o töt moer.
SINDACO. Auguroni Venanzio,
a so pròpe contet pèr te. Adès se che alura a ta dèsmètere de fa ol
sciupafemmine.
VENANZIO. Sciupa… che? No,
no sindèc, arda che me i me donè, aio mai sciupade.
SINDACO. A ta crède! Alè
adoma ü modo de dì a te! (Al pubblico)
imbranat. Però Venanzio, öle pò èt, se a ta ghe ol coraggio de negà che, denacc
al nòst publico che te pèr i dòne a ta ghe sèmpèr vit ol “sanc colt”. El mia
ira forse?
VENANZIO. (Preoccupato) delbù? ... e te … pènsèt
che al siès … grave chèsto?
SINDACO. Grave? Cosel che
alè grave?
VENANZIO. A iga come a go me
chèl … sanc … le.
SINDACO. Ol sanc? A capese
mia Venanzio. (Al pubblico) pòvra
fommla!
VENANZIO. Ma a set mia te
che a te me apena dicc che me ago ol sanc colt?
SINDACO. Ma alè sèmpèr ü
modo de dì Venanzio! (Al pubblico alza
gli occhi al cielo) Caro Venanzio, esse, adès a ta se compagn de notèr poèr
martèr de spusacc. Mia che me a ma sa lamènte dèla me fommla né, ma a ta ghe de
saì che diolte … , disemel pör, chèste
fommle i ga fa maiasö ün po de fidèc.
VENANZIO. (Meravigliato) cos’è? La tò fommla … la
tò fommla … al ta maia ol fidèc?
SINDACO. Alè mia le che aia
maia sö, ma a so me che a maie sö ol fidèc pèr colpa sò.
VENANZIO. (Schifato) te … te, a ta sa maièt ol tò
fidèc?
SINDACO. Se cèrto, ma mia
sèmpèr però. Adoma diolte e pèr colpa de öna quac sò caprese, i fommle, dòpo
spusade, ai diènta isse, a ta sa nincorseret.
VENANZIO. Ma … ma … come fet
a maià… ol tò fidèc? (Muove la bocca).
SINDACO. (Al pubblico) ma öna olta alera mia
isse, coi agn alè pegiurat e pènse che ormai a ga siès piö speranse. E adès
cöntèm sö, caro ol me amìs, cosa a pöde fa pèr te.
VENANZIO. A go imbisògn dèl
tò aiuto sindèc. A ga rie mia a iga dal cümü ol permès de alsà sö ü pià la me
cà e de fa sö amò öna stansa al pià tèra.
SINDACO. Posebol che te, de brao architèt che a ta se,
a tabèt facc di disègn isbagliacc?
VENANZIO. I disègn aiè giöst
alè adoma che ol geometra dèl cümü al dis che ai manca i distanse dè lège e che
pèr chèsto a pöde mia iga ol pèrmès.
SINDACO. Töt che? E pèr
chèsta sbambosada, ol geometra Righelli al ta mia dacc ol via pèr i laurà? Ma
mi schèrzèi?
VENANZIO. Se, alè pròpre isse.
SINDACO. Venanzio, adà, sta tranquilo
che a mètero a pòst töt me. Dam öna quac de e a ta gaavre töcc i pèrmès firmacc
e controfirmacc.
VENANZIO. (Molto riconoscente) Grasie sindèc. Al sere
che a pödìe cöntà sö de te.
SINDACO. Arda che a capese
al volo quando ü problema alè ü ”caso umano”. E me a go ol doer moral e mia
moral de ötà chèsce casi che. Dai che adès an va in chèlotra salèta a bis
vergot.
VENANZIO. Grasie amò nè. Ma come
foi me adès a rèndèt ol piaser, sindèc.
SINDACO. Ciamèm Oreste e an sé
pari, Venanzio. (Escono).
VENANZIO. A ta ringrasie amò
Oreste.
SCENA II
Arsenico
ARSENICO. Dopo qualche secondo di scena vuota,
Arsenico spia dalla porta per controllare che non ci sia nessuno. Subito dopo
esce piano, piano. Ardae che aindès piö. (Ironico) L’umanità de chèl sindèc che alè fenomenal. Otèr che caso
umano chèl del’architèt! Ricomincia a
prendere gli oggetti di poco fa e li
riposiziona al centro della scrivania sempre in modo buffo e divertente. Ad un
certo punto si sente un rumore e Arsenico, per la seconda volta sistemerà tutto
come era prima e rientrerà dalla porta del fondo a sinistra.
SCENA III
Priscilla, Adelaide e
Gerarda
PRISCILLA. Vestita di nero come Arsenico. Ha con sé un
sacco. Entra dalla finestra anche lei con un po’ di fatica e lo farà in modo
divertente e strampalato. La
finestra rimarrà un po’ aperta per tutti e due gli atti. Si muoverà nello stesso modo impacciato
nello studio. Si guarda in giro e poi inizia ad accumulare al centro della
scrivania alcuni oggetti da rubare, quando all’improvviso sente delle voci
fuori dalla porta a destra. Sistemerà
la refurtiva.
ADELAIDE. (Voce fuori scena) adà Gerarda, ol me òm
adès alè ocupat. Se a ta ölèt dì a me…
GERARDA. (Voce fuori scena) pròpe, adà. Adelaide,
ölìe pròpe prima parlà con te. (Entrano
da destra).
PRISCILLA. (Ha
giusto il tempo di rientrare dalla porta a destra sul fondo).
ADELAIDE. Prego, sèntèzzo
pòr e dim in cosa pöde ötat. (Si
siedono).
GERARDA. Éco Adelaide … me …
a gavrès inbisògn… de ü laurà. In chi öltèm tep che, ol me òm alla pasa mia tat
be cola sò atività e me a öle mia che al dichiare falimènt. Esse, a pensae de
ötal portando a cà öna paga. Öna paga onèsta chèl siès ciar.
ADELAIDE. Gerarda, a ta sepròpe
öna persuna de amirà. Delbù né. A ta fo i me complimèncc.
GERARDA. Grasie Adelaide.
Però … èco… a so che de te, pèr viga ön aiutino a troà sto laurà pèr me.
ADELAIDE. Ma sta tranquila
Gerarda. Ol me òm, al vöta sèmpèr i persune che i gambisògn. Ma che i gambisògn
delbù pèrò. E come al pöderès mia fal in dèl tò caso che alè isse … isse “umano”!
GERARDA. Grasie amò
Adelaide, al sere che a ta maavrèsèt mia abandunat.
ADELAIDE. Dai, che an vèt de
pensà a ü laurà che al’indaghe be pèr te. Adès che a ma e immènt, a so sigüra
che in cümù aièndre a sircà öna fommla di pulisie. Cosa dighèt?
GERARDA. Pulisie? Ma … ma …
al so mia se alè ü laurà pèr me, Adelaide. (Intanto
si guarda le unghie).
ADELAIDE. Pèrchè a pènsèt
che al faghe mia pèr te?
GERARDA. Ma perché … a so
sigüra che con chèsto laurà … a pöderès rüinam i “ongie”! Arda, arda Adelaide
come aiè bèle! (Gliele mostra).
ADELAIDE. Bellissime, mia
bèle! A o mia vest di ongie isse bèle! A ta ghe resù Gerarda, al sarès pecàt
röinale. Fommla de pulisie al fa mia pèr te, a go de troà ün’otèr laurà. Fam
pensà … (pensa) al ta piaserèr,
sèmpèr in cümù, de catalogà töcc i döcümèncc che i circola in töcc i öfese e
dòpo sistemai in di faldù?
GERARDA. (Poco convinta) i docümèncc di töcc i
öfese?
ADELAIDE. Se, i docümèncc di
öfese de töcc trì i pià. Perlomeno, isse a o sentìt dì dal me öm.
GERARDA. Ma … in cümù a ghè
l’ascensür?
ADELAIDE. Nò, pèr ol momènt
nò, ma so che alè stacc facc ü proget e che de che öna quac mis aià mèt zo.
GERARDA. E nò, alura. Nò
crède che chèsto laurà al faghe pèr me Adelaide. Ma te, a ma èdèt an dà sö e zo
pèr i trì pià de scale con … chèste scarpe? (Indossa
scarpe con tacchi a spillo).
ADELAIDE. (Guarda le scarpe) e nò, a ta ghe resù. Töte
chèle scale le ai va mia be con chèle tö bèle scarpe meravigliuse. A ghè mèzo de ciapà öna storta che ala ta pöl
rüinat pèr töta la eta. E me, da amisa, a pöde mia dèl sigur pèrmètèl. Dai che
an vèt se a ga rie a troat ü laurà piö tranquilo. (Pensa) al so che in biblioteca al manca dèl personal. A tandarès
de laurà in biblioteca? Al sömèèrès ü laurà tranquilo o sbaglie?
GERARDA. In biblioteca?! Arda
i me bras, Adelaide. I ta sömèa forse bune de alsasö e mèt a pòst libèr sö
libèr? I me muscoi, dòpo, col tep indasaì come i sa farès sentì.
ADELAIDE. (Guardando le braccia di Gerarda) adì la
erità i ma sömèa deboi ün po anche a me.
GERARDA. Sènsa pò parlà dèla
polver che ala sa fürma sèmpèr söi libèr. Indasaì quate starnütide e magare
indasaì quate alergie a pöderès ciapà.
ADELAIDE. Ma al set mia come
aiè fastidiüse i alergie? Negot de fa. Chèsto laurà alè mia pèr te. E dòpo a
taègnerès ol nas ros compagn de ü pierù. E me a ga farès chèsto ala me amisa? An
san parla gniac. Dai che an vèt cosa pöde troà de laurà adat a te (Pensa) se a sbaglie mia, a ma sa
regorde che l’otèr de, ol me òm alera indre a dì al telefono che fra tri mis,
ol Messo Comunale alindarà in pensiù. Cosa dighèt de ciapà ol so pòst?
GERARDA. Beh, al sömèerèsü
bèl pòst e al pöderès andà be pèr me…
ADELAIDE. Bene, alura! Menomal
che a ma troàt ü pòst sö misüra pèr te. Alè anche ü bèl laurà e per negot
periculus. (Ride) a meno che, al siès
periculus andà in bici…
GERARDA. Andà in bici?
ADELAIDE. Te a ta ghe mia la
patente nè?
GERARDA. Se, agglo mia la patente e con chèsto?
ADELAIDE. Ma negot Gerarda,
come pènse te a ta sapièt, di olte ol Messo al ga de consegnà a ca dèla zet di
notifiche o dotèr e dato che te a ta ghe mia la machina, a ta ghe de consegnale
cola bici. Comunque negot de periculus, preòcupèt mia.
GERARDA. Adelaide, ardèm be
pèr piaser. Adà che me a pöde mia a sighetà andà in bici né.
ADELAIDE. Ma … perché?
GERARDA. Ma per via di me
chièi a te! Ma èdèt mia come aiè bèi incutunacc? A pöde mia fai andà fò de pòst
cola bici. E se al ghès anche de piöf o al ga födès l’ümidità? Indasaì quace
risulì i ma egnerès!
ADELAIDE. I tò chièi fò de
pòst e risulì? Al sarès öna catastrofe! Adà, al so mia come a mè saltat in mènt
de dit ü laurà dèl gèner. Gerarda, a ta domande scüsa pèr la me insensibilità.
GERARDA. Preocupèt mia,
Adelaide, al pöl söcet a töcc.
ADELAIDE. Adès però Gerarda,
al so piö come ötat però. (Pensa) ma ol
me òm al gaavrà dèl sigür öl laurà pèr te, ta èdere.
GERARDA. Me però adès me a
go dendà pèr öna comisiù. Ada, l’importante Adelaide, che al siès ü laurà adato
a me. A, e pò dòpo a ta sa regotèt né, di problemi che a go?
ADELAIDE. (Mentre escono a destra) ma cèrto che ai
conòse i tò problemi. Preòcupès de negot che a mal troa ü laurà adato a te.
SCENA IV
Arsenico e Priscilla
ARSENICO. Apre poco la porta e spia all‘interno. Poi apre
un po’ di più.
PRISCILLA. Nello stesso istante apre poco la porta e
spia all’interno. Poi l’apre un po’ di più.
ARSENICO. Ha ormai aperto quasi tutta la porta, sente
lo scricchiolio della porta di Priscilla, si spaventa e rientra subito,
sbattendo la sua.
PRISCILLA. Anche lei ha aperto la porta e al sentire la
porta di Arsenio sbattuta, si spaventa e chiude anche la sua di fretta. Alcuni
secondi di scena vuota.
ARSENICO. Si comporta come prima e questa volta esce e
comincia a rubare gli oggetti che si trovano alla sua destra, dando le spalle
al centro della stanza. Li mette nel sacco.
PRISCILLA. Nello stesso tempo anche Priscilla esce
dalla sua porta e si comporta come Arsenico, lei però ruba gli oggetti che si
trovano alla sua sinistra dando le spalle al centro della stanza. Li mette nel
sacco. Quando sentono voci fuori
della porta a destra, i due risistemeranno di nuovo tutto e rientreranno nelle
rispettive porte.
SCENA V
Adelaide e sindaco
ADELAIDE. (Voce fuori scena a destra) menomal che
a ta se libèr. A ghet ü menüt pèr me Oreste? A go de parlàt de ü laur che al ma
preme.
SINDACO. (Voce fuori scena a destra) ma certo
cara. Scomète … che al sa trata dè … comprà ergot che al ta pias. A o gniamò de
capì se a tal fe pèr hobby o … per laurà. A pènse che al sa trate dè laurà, a
ta set talmente braaa!
ADELAIDE. (Entrano tutti e due) ma pèrchè dighèt
isse maritino mio? A soi mia forse la fommla dèl sindèc, nonché primo
cittadino? E come tale me a ma sa comporte.
SINDACO. Ascolta, a capese
che la me posisiù ala comporte che a ta gabèt de tègnès ün po de piö, ma adès
pènse che a ta setindre a esagerà: parrucchiera töcc i de e ògni de estit nöf!
ADELAIDE. Ma caro, a ta
ölere mia forse che a ma sa mète ü estit pèr ben dò olte e magare in de stès
de?
SINDACO. Cara, e cosa a ga
sarès de mal in chèsto?
ADELAIDE. A spere pròpe che
a ta sabèt indre a schersà. (Al pubblico)
la fommla dèl sindèc col vestit caassö dò olte? An san parla gniac!
SINDACO. (Al pubblico) se la me fommla alaà innacc
isse, a ma tocherà desmetìla de ciamala “cara”, ma “carissima”.
ADELAIDE. Esse te, incö, a
ta pènsèt che me a öle domandat amò ergot.
SINDACO. Perché a söcedèl
mia sèmpèr isse forse?
ADELAIDE. Mia sèmpèr … e mia
incö! Cèrto, a ta öle domandà ü piaser (si
affretta) ma per la me amisa Gerarda e mia pèr me. Ala ga bisògn de troà de
laurà.
SINDACO. Oh! Menomal che
ergü che a ta conòsèt che al gabe òia de laurà! Ma talse né che me a öte adoma
quando al sa trata de veri casi umani di vita.
ADELAIDE. Infati, chèsto alè
adiritüra ü caso pietoso: ol’òm dèla me amisa Gerarda, al ga di problemi söl òo
laurà e alura le ala ol vötàl.
SINDACO. Capese. Beh, in cümü
… an ga giösto inbisògn de öna fommla di pulisie.
ADELAIDE. Se, infati a ma sa
regordae a me, ma … talse … ölerès pèr la me amisa ü laurà ün po piö tranquillo.
SINDACO. Mah, ala pöderès
laurà in biblioteca alura.
ADELAIDE. Se, a ere pensat
anche a chèl, ma a ta ghe de saì, le alè öna me amisa infena de quando an sera
picène e a ölie pèr le ergot de amò piö tranquillo. Me pèr esempe … a ere
pensat che a ta pöderès faga fa la centralinista del cümü.
SINDACO. Come, “la
centralinista”?
ADELAIDE. Ma seh! In cümü, a
ghi mia forse öna segreteria telefonica che la pasa i telefunade in di vari
öfese?
SINDACO. Se, certo.
ADELAIDE. Eco, me a ere
pensat che chèl laurà le, al faa pròpe pèr le.
SINDACO. Èco … a ta ciapèt
ün po isse ala sprovvista … anche perché la segreteria telefonica ala ga costa
pròpe ü bèl negot. (Pensando) ma capese
che a pöde mia tiram indre a causa di dificoltà de chèsta famèa e al ma rèsta
adoma che dit che al va be.
ADELAIDE. Grasie caro, al
sere che a pödìe cöntà söl tò bù cör.
SINDACO. Diga pör de cuminsà
lönede e dendà al’öfese anagrafe ai òt e mèza.
ADELAIDE. Scüsa né caro, ma ala
pöderès mia presentas ün po piö tarde? Pèr esèmpe ai vöndès? Me al so che le
ala lèa mia sö prima di des perché se de nò al pöl capitaga che a ga ègne amò
son c… e a ta capesèt a te che durmì söl laurà …
SINDACO. Se cèrto, a ghere
mia pensat a chèl. Diga alura dendà la a mesde che isse ansè sigür che alè bèla
dèsda.
ADELAIDE. Caro, ada che
mesde a pènse che al’indaghe mia be né. Ta ghe de saì che le ala disna a
chèl’urare le chesse ol sò intestino, che alè ün po pighèr, al pöde funsiunà al
mèi.
SINDACO. Mamma me, che
compassiù chèla fommla. E te, per caso, a talse a che ura ol sò intestino al
funsione be?
ADELAIDE. Adà, de solèt ai
trè al funsiunà che alè öna canunada.
SINDACO. Adà an fa isse, pèr
vès sigür diga de presentas ai quatèr.
ADELAIDE. E nò, ai quatèr al
va mia be. A chèl’ura le ala ga pèr forsa de fa merenda pèrchè ala ga sèmpèr ü
calo de zuccheri in dèl sanc.
SINDACO. Ma che pena che la
fa la tò amisa, Adelaide.
ADELAIDE. Adà, dimèl mia.
Però ala pöderès cominsà ai sic. Ai sic a so sigüra che ala ga mia di problemi.
SINDACO. Benissimo alura. Diga
de presentas pör ai sic che a ga fo èt chèl che ala ga de fa.
ADELAIDE. Ma … quate ure ala
farès de laurà in dü de?
SINDACO. Öna! Ai ses ol cümü
al sera fò!
ADELAIDE. Pròpe l’urare che
al fa pèr le. Ma … e quat a ciaperèsela pèrò de paga? Del sigür ala ölerà sail.
SINDACO. La sà paga ala sarà
stèsa precisa e spacada a chèla di otèr dipendèncc. Regordèt be ü laur, cara la
me Adelaide, che me, a fo mai di diferènse in dèl me cümü.
ADELAIDE. Grasie caro. Al
sere pròpe che a pödie cöntà sö de te. Ando söbèt a dighèl ala Gerarda. Ma
prima ando a cambiam ol vestit pèrchè chèsto
SINDACO. Me a öte tate
persune che i gambisògn né, ma a garie mia a cambiaga ol co ala me fommla... (Esce a destra).
SCENA VI
Arsenico e Priscilla
ARSENICO – PRISCILLA. In contemporanea, aprono poco la porta e spiano. Poi l’aprono un po’ di più. Escono e si posizionano
al centro della scena. Tutti e due
fanno un passo indietro e si toccano con la parte posteriore del corpo. I due
si bloccano all’istante e con le mani inizieranno a toccare l’altro, da dietro.
Poi pensando che siano stati colti in flagrante dal proprietario, alzano tutti
e due le mani in alto. Dopo qualche secondo, capiscono che non succede nulla e
allora piano, piano si girano e quando si vedono, scappano rientrando ognuno
nella loro solita porta. Si spiano di nuovo dalla porta, poi la richiudono di
nuovo. Escono di qualche passo dalla porta e quando si vedono, rientrano di
nuovo. Poi, usciranno, sempre timorosi e questa volta si fermeranno in mezzo la
scena.
ARSENICO. Ma … ma … te chi set?
PRISCILLA. Me? Te … te … chi
a ta set!?
ARSENICO. E no! Alo domandat
prima me!
PRISCILLA. Ma me a so öna
fommla e perciò a so me che a go la precedensa.
ARSENICO. E come fo me a saì
che a ta se öna fommla?
PRISCILLA. A tal dighe me!
ARSENICO. E se invece an ga
domandès al sindèc? (Si avvicina alla
porta di destra e fingendo d aprirla).
PRISCILLA. (Ironica) Benissimo! E perché invece
domandaghèl mia la sciura?
ARSENICO. Se per te al va be.
PRISCILLA. Ma set indre a
dientà mat? Ölèt forse faga scoprì?
ARSENICO. Come … faga scoprì
… perché anche te a ta se… (SUONO DI TELEFONO).
ARSENICO – PRISCILLA. Si spaventano e scappano nelle porte sul
fondo, ma questa volta si sbaglieranno: Priscilla entrerà in quella a sinistra
e Arsenico in quella a destra. Poi ne usciranno subito e rientreranno a gran
velocità nella loro solita: Priscilla a destra e Arsenico a sinistra.
SCENA VII
Adelaide e Sibilla al telefono
ADELAIDE. (Entra da destra con un altro vestito)
pronto, chi parla?
SIBILLA. (Solo voce) buongiorno, a ma sa ciame
Sibilla.
ADELAIDE. Prego, gala in
bisògn de ergot?
SIBILLA. (Solo voce) ma le fala sèmpèr isse tate
domande? Se nò sbaglie a so me che a o telefunat e perciò a so me che a go de
domandaga ergot.
ADELAIDE. Va be. Che domanda
gala de fam?
SIBILLA. (Solo voce) èco ön’otra domanda. Ma
aglialsa che le alè ün po vilanèla con chi al völ parlà con le? E per chèsto me
adès a öle piö parlà con le. Ala ma pase la me sorèla.
ADELAIDE. Con chi ölela
parlà … le?
SIBILLA. (Solo voce e perdendo la pazienza) ma la
sò eta ala facia adoma de domande? Ma ela sèmpèr isse vilanuna con töcc?
ADELAIDE. Ala scolte sciura,
me al so mia chi calè le e a ga pèrmète mia de insultam. E pò dòpo alà sbagliat
nömèr perché che abite adoma me e ol me òm.
SIBILLA. (Solo voce) ala scolte, a ga domande
scüsa e an turna de capo. Buongiorno sciura, a pöderès parlà cola me sorèla?
Ölerès adoma saì se ala sta be.
ADELAIDE. Ala scolte be, che
a ghè né mia de sò sorèle. A ga ripete che, che, an vabita adoma me e ol me òm.
E me adès la lase perché a go dendà.
SIBILLA. (Solo voce) imposebol! Ma la sò ca ela
mia chèla in doca al’abita anche ol sindèc?
ADELAIDE. Se cèrto.
SIBILLA. (Solo voce) e alura la me sorèla ala sa
troa le.
ADELAIDE. A gal dighe amò
öna olta, che a ghè nigù dotèr. (Al
pubblico) chèsta che, alè fò compagn de ü balcù.
SIBILLA. (Solo voce) epör la me madèr la ma apena
dicc che la me sorèla ala sarès vegnida in de sò cà a faga öna visitina e a
chèst’ura ala gaavrès zamò de ès le.
ADELAIDE. Al so mia cosa
diga, al’avrà cambiat idèa. A ga domande scüsa ma me adès la lase pèrchè a go
dendà e … (viene interrotta).
SIBILLA. (Solo voce) in de sò us a ghè ergot che
al ma convince mia. Le, ala ma nascont vergot pèr me. E me a öle parlà cola me
sorèla. Le, ala ga de capì che me a go de saì se al me sorèla alè indre a fa be
chèl che la me madèr ala ga insegnat. Pèr le alè la prima olta.
ADELAIDE. (Adirata) la prima olta … de cosè? Ala
scolte, me anno piene i scatole de pèrt ol tep con le che ala cönta sö adoma di
eresie. E ala ma telefune piö perché a me al manterèsa pèr negot dèla sò
sorella o dèla sò madèr. Ala capit!!! Buongiorno! (Le chiude il telefono nervosa) öna mata! A sere indre a parlà ad
öna mata! (esce a destra).
SCENA VIII
Arsenico e Priscilla
ARSENICO – PRISCILLA. Sbirciano dalla propria porta ed escono
piano, piano. Ognuno di loro pensa che l’altro se ne sia andato. Invece, si
vedono di nuovo.
ARSENICO. Amò che? Ardae pò
che a ta serèt indacc!
PRISCILLA. Indacia! A to zamò dicc che a so öna fommla!
ARSENICO. Chèl che alè, ma
intat a ta se che amò però!
PRISCILLA. Dim mia che …
anche te … a ta se ü ladèr?!
ARSENICO. Cosè? Come a sa
permètèt de dam dèl ladèr?
PRISCILLA. Perché el mia
isse forse? Ol vestit al parla ciar, al set?
ARSENICO. Anche ol tò estit
al parla ciar alura. Ladra?
PRISCILLA. Ladra? Arda che
al de dencö al sa dis piö isse. Al sa diss con döna parola piö fina: rapinatrice.
ARSENICO. Sèmpèr ladra a te
se, cara. Ma set öna profesiunista dèl mester?
PRISCILLA. Em … insoma … mia
pròpe öna profesiunista. Em … alè la prima olta.
ARSENICO. Ah! Ölie ben dì
me! La profesiunalità alè ün’otèr laur.
PRISCILLA. Perchè te … te a
ta se ü rapinadur profesiunista?
ARSENICO. Insoma … anche me
come te … alè la prima volta.
PRISCILLA. Arda che alere
capìt söbèt né.
ARSENICO. Comunque, arda che
du ladèr in dü poler ai pöl mia staga.
PRISCILLA. Ma ol proverbio al
dis mia che aiè du polastrèi che i pöl mia sta in dü poler? E mia du ladèr!
ARSENICO. Du polastrèi, du ladèr,
alè stès. Che, a ghè ergü de tròp!
PRISCILLA. Me de che a ma sa
möe mia!
ARSENICO. Ah, gniame!
PRISCILLA. E nò, che èrgù al
vansa.
ARSENICO. Alè chèl che pènse
a me.
PRISCILLA. E nò, tesoro (al pubblico) tesoro … ma l’ivvest? Me a
so riada prima de te.
ARSENICO. E nò, carina (al pubblico) carina … lasem pèrt. Come pödèt
dì che te a ta se riada prima de me? Adà che quando a ta se riada me a sere
zamò nascondìt indre ala porta.
PRISCILLA. Me a to mia est!
ARSENICO. Alè mia ü problema
me alura se a ta me ... (vengono
interrotti dalle voci fuori scena del sindaco e dall’Assessore allo sport.
Entreranno di corsa tutti e due nella porta in fondo di sinistra. Poi Arsenico
uscirà ed entrerà nella porta di destra.).
SINDACO. (Fuori scena a destra) ve pör Ignazio. Dai
che an va in dèl me stöde chesse a man parla con calma. Adà che a öle saì töcc
i risultacc de töte i nòste squadre.
SIPARIO
ATTO SECONDO
SCENA I
Sindaco e Ignazio
SINDACO. (Fuori scena a destra) ve pör Ignazio. Dai
che an va in dèl me stöde chesse a man parla con calma. Arda che a ta ghe de
dìm töcc i risultacc di nòste squadre né.
IGNAZIO. Grasie Oreste, a ta
se disponibèl come sèmpèr.
SINDACO. A so se sèmpèr isse
con töcc, figürèt se a ma sa tire indre pròpe con dü di me assessur. Sö dai,
dim come ai va i nòste squadre dèl balù.
IGNAZIO. Beh, a go de dì
pròpe be. A so pròpe tat contet de lure. Aiè indre töte a fa bèla figüra col fair
play e chèsto alè ü unur pèr la nòsta sità. (Con
tono minore) anche se come classifica … aiè töte … al’öltèm pòst. (Aggiungendo in fretta) meno che la
nòsta squadra di Pulcini che alè ol nòst fiore all’occhiello.
SINDACO. Menomal öna bèla
notizia. Ela prima in classifica?
IGNAZIO. Nò, pènöltima.
SINDACO. (Sconcertato) ah!
IGNAZIO. Capesèt Oreste? Mia
öltima! Comunque me, a go tata fidücia che anche i otre squadre ai sa pöde
riprènt e anche ala svèlta. Intat a ma sa gode i me bèi Pulcini.
SINDACO. (Al pubblico) se a ghè mia de mèi! E cosa
a ma cöntèssö di scècc del’atletica?
IGNAZIO. Adà, töt ol be dèl
mont. I nòscc sic atleti aiè in pèrfèta furma.
SINDACO. (Stupito) Come … sic … atleti? An ga
adoma sic iscècc che i fa l’atletica?
IGNAZIO. Se, sic atleti alenacc
de sic alenadur. Ada che adoma ü mis fa an ghera adoma adoma tri alenadur.
SINDACO. (Sempre più stupito) angà sic alenadur
pèr sic iscècc?
IGNAZIO. Pròpe isse. An sé
pròpe öna squadra fürtünada a iga a disposisiù ü alenadur pèr ogni atleta.
SINDACO. (Ironico) ah beh, a ta ghe mia töcc i
torcc ... E come an sè metìt col ciclismo?
IGNAZIO. Be, al de la dèl be.
Anga tace de chi teseracc!
SINDACO. O menomal! E indasaì
quace bèi risultacc alura.
IGNAZIO. Eco … mia prope
tace …
SINDACO. Ah! (Al pubblico sconsolato) a ghere de
sail. Öltèm anche lur … iscömète.
IGNAZIO. Alè mia pròpe isse.
A ta ghe de saì Oreste che la nòsta squadra ciclistica ala pöl mia iscriès ai
gare agonistiche perché … i noscc ciclisti ai va mia … sota i sesanta.
SINDACO. (Contento) delbù? I noscc ciclisti i va
isse fort? Pòta ma, se alè isse, alè öna gran bèla ingiustisia! Ma me dighe,
comel posebol ciapà mia iscrisiù pèrchè i ciclisti i cor issi fort! Che bisogna
fa ü bèl reclam!
IGNAZIO. Oreste…
SINDACO. E nò Ignazio. Alè
mia posebol lasà fò öna squadra pèrchè alè chèla che dèl sigür ala ènzerà.
IGNAZIO. Scüsa Oreste … alè
mia pròpe isse.
SINDACO. Come alè mia isse?
Ma a ta me mia apena dicc che i pöl mia iscriès pèrchè i va mia sota i sesanta?
IGNAZIO. Se Oreste, ma me a
ma santendìe che i nòscc ciclisti i va mia sota i sesanta… ma de età!
SINDACO. Come? Come-dicc?
IGNAZIO. Se Oreste, i nòscc
ciclisti i ga töcc piö de sesantagn de età.
SINDACO. Cioè, a ta ölèt dì che
la nosta squadra ciclistica ala ga mia in squadra … ü zuèn? Ü che alè ü?!
IGNAZIO. E’ se … però a go
fidücia che qualche neudì di nòscc ciclisti aia sa faghe innacc… col tep.
SINDACO. Me a crède Ignazio,
che te a ta gabèt tròpa fidücia in dèl nòst ispòrt.
IGNAZIO. Mai pèrt la fidücia
Oreste. E me a so che de te apòsta pèr viga ü ergot pèr gratificà töcc i nòscc
atleti e daga fidücia. Èco Oreste … me a ölerès che te a ta pödèsèt pensà de dà
ü contributo straordinare ai nòscc atleti.
SINDACO. A capese mia in
doca a ta ölèt rià …
IGNAZIO. Éco … me a ere
pensat, sèmpèr pèr daga la fidücia che la ocor per portà in volt ol nòm dèla
nòsta sità, èco, a ere pensat magare … a poderès portai töcc… in crociera!
SINDACO. (Pensieroso) e te pènsèt che a regalàga
öna crociera, dòpo, i risultacc ai sa èt?
IGNAZIO. Ecome sei sa èt!
SINDACO. Be, sircà de dà
fidücia al ma sömèa che al siès pròpe ü di chi casi umani che al’ispèta a ü
sindèc risolvì. (Pensa) i risultacc dòpo
ai ria né?
IGNAZIO. Otèr chè!
SINDACO. Fam viga ol
preèntis e fa come de ès zamò in crociera con töcc i nòscc atleti.
IGNAZIO. Grasie Oreste. Al
sere che a tavrèès capit.
SINDACO. Ignazio, regorda
sèmpèr che me a so ü sindèc atènt ai esigènse de töcc i me citadini che i ga
imbisògn.
IGNAZIO. Grasie, amò Oreste,
a ède mia l’ura de dighèl a töcc (Esce a
destra).
SINDACO. Ma ringrasièm mia. Alè
ü me doer de sindèc, a ta ripete. (Esce a
destra).
SCENA II
Arsenico e Priscilla
ARSENICO – PRISCILLA. Sbirciano dalla propria porta ed escono
piano, piano. Ognuno di loro due pensa che l’altro se ne sia andato. Quando,
invece, si vedono di nuovo.
ARSENICO. A quanto èdè, la me
preghiera alè mia stacia esaüdida.
PRISCILLA. Isvèt che a te
mia pregat se. (Si toglie il cappello e
la maschera) che colt con chèsta ròba.
ARSENICO. Oh! Menomal che a
ta pöde èt in dèl müs.
PRISCILLA. Te, mètètmia in
dèl co di strane idèe né.
ARSENICO. Oh, sta sigüra che
adès che a to est a ta corèt gniaü perecol. (Si
tocca i pantaloni) madonname che colt con chèle braghe che…
PRISCILLA. (Preoccupata) dim mia che … a ti ölèt
caafò nè?
ARSENICO. Nò, preòcupès mia.
Adà che al fo mia pèr te, ma pèr lur (indica
il pubblico). A sere indre a dì che chèste braghe i ma te colt pèrchè i ma
strèns de maledèt. Alè de ün po de tep che ai cae mia sö e a so riat ala
conclusiù che i esticc lasacc in dèl’armade pèr tat tep, ai sa strènse.
PRISCILLA. Pròpe! Anche me a
o sèmpèr pensat isse. Pènse che setimana pasada a ölie caasö ü estit che, de
tace agn a caae sö piö e a ta gherèt de èt come al ma strenzìa.
ARSENICO. Bene, adès che a
so che ol tò estit al taà piö be, ölèt indà fò di pe?
PRISCILLA. A ga pènse gniac
pò. Me de che a ma sa möe mia.
ARSENICO. (Al pubblico) a pöde mia casala vià dèl
sigür. Ala sa meterès indre a usà compagn de öna mata e aia sènterès i padrù
dèla ca.
PRISCILLA. Pròpe isse!
ARSENICO. A tal se che
quando al sa parla col publico a bisogna mia scoltà e bisogna fa d’otèr in scena
intat. (Al pubblico) ala àl negot
come attrice, fighèrèt come ladra. (La
guarda ma Priscilla fa altro) èco, adès che a ölie che la ascoltès…
PRISCILLA. Dato che de che a
ma sa möe mia, a ta convegnerès fà a metà perü.
ARSENICO. (Pensa) ad öna condisiù però: a so me
che a comande.
PRISCILLA. (Ironica e sull’attenti) agli ordini
Grande Capo … al so mia ol so nòm, Grande Capo?!
ARSENICO. A ma sa ciame
Arsenico.
PRISCILLA. (Ride) come?
ARSENICO. Arsenico. Pèrchè,
a ghè ergot che al va mia in dèl me nòm?
PRISCILLA. Negot.
ARSENICO. E alura pèrchè a
ta gregnèt?
PRISCILLA. Adès al sa piö
piö gregnà in dì luoghi pubblici?
ARSENICO. No, certo. Ma gregnà
del me nòm al sa pöl mia però. E pò dòpo, chèsto, al ma sömèa mia ü luogo
pubblico.
PRISCILLA. (Al pubblico) a me al ma sömèa de se, ardì
otèr in quace ansè che!
ARSENICO. E me … a pöde saì
quael ol tò nòm?
PRISCILLA. Ma certo. Me, a
ma sa ciame Priscilla.
ARSENICO. (Al
pubblico) e le ala ga ol coraggio de gregnà dèl me nòm? Scolta “Priscilla”
adès te a ta fare ala lèttera chel che a ta ghe de fa.
PRISCILLA. (Ironica) signor si, Grande Capo! (Segue Arsenico che cammina. Lui inciamperà
e lei farà lo stesso). Te, a et sentit Arsenico come ol nòst sindèc al
dovra “i nòscc solcc”?
ARSENICO. Certo. (Ironico) aià dovra pèr vötà i “casi
umani più disperati”. Alè pròpe ü òm de gran cör.
PRISCILLA. Alura, al gaavrà
negot de dì se du otèr “casi umani2, come i nòssc, ai ga svöda la ca.
ARSENICO. Dipent. Chèlle, al
vèt adoma chèl che al völ vèt. Dai docà, che an sa smoffò ... (Apre un cassetto) dai, arda chèl
portafòi.
PRISCILLA. (Lo guarda intensamente).
ARSENICO. (Si sposta un passo avanti e si accorge che
Priscilla non prende il portafoglio) alura?
PRISCILLA. Alura cos’è? Ma …
a go de ardaga amò pèr tat?
ARSENICO. Ma cosa a set
indre a fa?
PRISCILLA. Te a ta me dicc:
arda chèl portafòi. E me a so indre a ardal.
ARSENICO. (Adirato) se, ma ardà “det” al portafòi!
A ta ghe de controlà se a ghè det di solcc! (Fra
se) ma pròpe con d’öna noèla a ghere de troam che?
PRISCILLA. Te bèlo, arda che
anche te a ta se ü noèl dèl mester nè (Guarda
nel portafoglio e non c’è nulla).
ARSENICO. Se, ü noèl ma piò
in gamba de te però. Dai, adès contròla chèlotèr casèt.
PRISCILLA. (Guarda e trova un orologio) o troàt ün
orolòi!
ARSENICO. Contròlèl be.
PRISCILLA. (Controlla l’orario e data dell’orologio se
coincide col suo. Al pubblico) chèst’orolòi che al ga la data sbagliada. (Ricorda. Sempre al pubblico) pèr forsa, ol
mis pasat alera adoma de trènta de! (Sistema
l’orologio e lo rimette nel cassetto e poi lo chiude).
ARSENICO. (Di spalle) et controlat ol’orolòi?
PRISCILLA. Perfettamente!
ARSENICO. Erèl d’or?
PRISCILLA. Al so mia me.
ARSENICO. Come a talse mia? Ma
a tere mia dicc che controlla? (Si gira
verso Priscilla).
PRISCILLA. Infati, alo
controlat be e a o est che la data alera sbagliada e alo metit a pòst.
ARSENICO. (Al pubblico) disim votèr chèl che a go
da fa con döna isse! Ma el mai poseböl che te … (Voci fuori scena a destra e i due rientrano subito nella loro porta sul
fondo).
SCENA III
Adelaide e Cecilia
ADELAIDE. (Solo voce fuori scena a destra) Cecilia,
dim mia che ü di me apuntamèncc cola tò madèr, al mè stacc anulat né?
CECILIA. (Sta per parlare ma viene subito interrotta)
èco…
ADELAIDE. Regorda che me a
pöde mia fa a meno sia del prim dim che dèl segont apuntamènt (entrano in scena): a mèsde a go la
riuniü cola Croce Gialla e a pöde mia mancà. Ala sira, a go la sena de
beneficensa con l’associasiù “Salviamo il limone” e a pöde mia indà col co
petenat come a mèsde.
CECILIA. A ga do töte i resù
sciura Adelaide. Ma me a so mia che pèr la me madèr e perciò ala gabe mia pura
che i so apuntamèncc aiè salvi.
ADELAIDE. Ah, benone alura. A
ta merèt facc istremì ün po né però Cecilia.
CECILIA. Me, a so che de le
… pèrchè a go inbisògn de ü piaser.
ADELAIDE. Ma dim, dim pòr de
cosa a ta ghet imbisògn.
CECILIA. Èco … ölerès
domandà al so òm … se al pöderès faga iga al me gruppo culturale… ü piccolo
contributo. Zamò, al ma dacc, a gratis, ol pòst in doca troas.
ADELAIDE. Töt che? Ma certo
cara. A ta ghe de saì che alè mia isse facile troà öna parrucchiera libera ol
sabat che iga ü contributo dal me òm.
CECILIA. Delbù? A ma e sö ol
fiat alura. Però, ala ga de saì che … ol me alè ü gruppo ün po … particolar.
ADELAIDE. Ogni gruppo
culturale al ga öna sò particularità. E quaela chèla dèl tò?
CECILIA. Èco, ol me gruppo
al sa interesa de … carte
ADELAIDE. De … carte?
CECILIA. Se sciura Adelaide,
me a ga insègne al me gruppo culturale a giögà a carte.
ADELAIDE. Ma alè ü bèl laur!
CECILIA. Grasie sciura
Adelaide, diolte i persune i garia mia a capì l’esistensa de ü gruppo del gener.
Ma ala arde che me a insègne zöc de carte tradisionai come: briscola, scala 40,
scopa, briscoline, robamasècc. Ma anche zöc che oramai ai sa giöga piö, come:
perlina, busche e mambasa.
ADELAIDE. Te, ma pènsa che
bèl, Cecilia.
CECILIA. E la capes che come
in töcc i laur, a ghè di costi.
ADELAIDE. Ma cèrto che
capese. I carte… (pensa)… i carte (pensa)…
i carte. No, no, che a ga öl pèr forsa ü contributo.
SCENA IV
Adelaide, Cecilia e il sindaco
ADELAIDE. (Entra il sindaco da destra). Èco che a
ghè ol me òm chesse an gal domanda söbèt.
SINDACO. Domandà … cos’è?
CECILIA. Cecilia, (indicandogliela) la scèta dèla me insostituibile
parrucchiera, alè la presidente de ü gruppo culturale.
SINDACO. Se, al so. E se a
ma sa recorde mia mal, ala ga ol permès de troas pèr la sò atività in biblioteca.
Ma però a, ma sa regorde mia de che atività ala sa trata.
ADELAIDE. Cecilia ala insegna
a giögà a carte e ala ga tace de chi iscritti!
SINDACO. Delbù? A ma sa
regordae pèr negot.
ADELAIDE. E l’Adelaide ala
gaavrès imbisògn de ü contributo pèr indannacc in dèla sò atività. A ta gal de
o no?!
SINDACO. E come pöde refüdà?
Indasaì quace per de carte i ta ocorerà! In dèla prosima delibera, a ga sarà ü
contributo pèr ol tò gruppo. Sta pör tranquila.
CECILIA. Grasie sciur sindèco,
al sere che al ghera ü cör d’or.
SINDACO. Oh, “cör
d’or”… adès, esagerem mia. Me,
a capese al volo quando a ghè ergü che al fa ergot de bèl e de stimolante per
la comunità e alà ga imbisògned de ès sostegnìt da parte di autorità locai.
CECILIA. Grasie amò sciur
sindèc. Adès però mè che andaghe de corsa e al ma dispias pèrchè se de nò a
gaavrès dicc töcc i tipi de zöc che a ga so.
ADELAIDE. (Mentre escono) a ta mal dighere ön’otra
olta Cecilia. Magare, ü de o l’otèr me e ol me an sa iscris anche notèr. Cosa
dighèt Oreste?
SINDACO. (Mentre escono) perché no? A me al mè
sèmpèr piasit giögà a carte e a go de dì che a so anche bro.
SCENA V
Priscilla e Arsenico
PRISCILLA. (Rientrando in scena) alè pròpe ü bèl
sincèc ol nòst! Al dà contributi a töcc, lü!
ARSENICO. (Rientrando in scena) scolta, al ma
sömèa mia ol caso de parlaga indre al sindèc quando anche notèr an völ vergot
da lü.
PRISCILLA. Me, a öle negot
de lü!
ARSENICO. Ma set mia forse
che a robaga in de so cà?! (Inizia a
mettere qualcosa nel suo sacco).
PRISCILLA. Ah, beh … certo. A
ta ghe resù. (Pensa) se ma, a ghè mia
de preocupas, tèdere come al farà ala svèlta a das ü contributo o se de nò ad
aumentas ol stipendio e pèr recüperà töt.
ARSENICO. Dai docà, mèt det
vergota in chèl sacc chesse an va po’ vià ala svèlta a con vergot. (Si allontana per prendere qualcosa e lascia
incustodito il suo sacco).
PRISCILLA. (Guarda nel sacco di Arsenico e poi toglie
ciò che c’è dentro e lo metto nel suo di sacco).
ARSENICO. (Ritorna e vede tutto) ma cosa set indre
a fa?!
PRISCILLA. A sondre a röbà,
a èdèt mia?
ARSENICO. Ma alè la me
refurtiva! (Al pubblico) se ai ma
bèca mia, al giure che a robe piò.
ARSENICO – PRISCILLA. (Voci fuori scena a destra e i due rientrano
subito nella loro porta sul fondo).
SCENA VI
Sindaco ed Ernesto
SINDACO. (Fuori scena a destra) al ma dicc che al
sa ciama … ?
ERNESTO. (Fuori scena a destra) Ernesto , sciur
sindèc. A ma sa ciame Ernesto.
SINDACO. (Entrando da destra) prego, sciur Ernesto
al sa còmode pör e al ma dighe come pöde ötal.
ERNESTO. Èco … me a so ü
semplice operare. A so spusat con tri scècc e nel me tep libèr, con di otèr
amis, a porte innacc ü progèt de volontariato pèr i persune dèla tèrsa età e
per i scètì.
SINDACO. Bene.
ERNESTO. Ol nòst volontariato
al consiste a acompagnà gli anziani e i scètì, a fa di visite specialistiche in
di ospedai in doca i ga imbisògn. E töt chèsto a nòste spese e perciò a ga
domandae se lü magare …
SINDACO. Mal! Molto male a
fai mia partecipà ai spese!
ERNESTO. Al ga de saì che
chi al ga imbisògn de notèr aiè töte persune che aiè in gravi difficoltà de
solcc. E an pöl mia faga pagà a lur.
SINDACO. (Ironico) se, capese, ma sö ergü i
gaavrà de pisà iste spese al ma sömèa.
ERNESTO. Al pènse sciur
sindèc che notèr an böta det töt ol nòst tep libèr in chèsto volontariato e
diolte an sacrifica infena la nòsta famèa pèr vöta chèste persune bisugnuse.
SINDACO. (Dopo qualche secondo) alura? Töt che?
ERNESTO. A me al ma sömèa
mia poc sciur sindèc, calcolando che alè anche l’önèc volontariato dèl gènèr in
sità e alè anche pèr chèsto che me a ga domande, anche a nòm di me amis, ü
picol contributo pèr indannacc in dèl nòst progetto che alà zamò ötat tate de
chèle pèrsune!
SINDACO. Sciur Ernesto, al
ma dispias, ma al cönte mia sö ü contributo dal’aministrasiù cömünal pèr chèsto
sò progetto (ride) “de volontariato”.
A ghè piö i solcc. Aiè finicc!
ERNESTO. Ma come sciur
sindèc? I ma dicc che lü alè öna persuna isse buna con chi al ga di progetti
umanitari vèrso l’otra zet.
SINDACO. Infati, alè pròpe
isse. Se alè pèr chèl a go mai negat ün aiuto a chi annera verament imbisògn.
ERNESTO. Ma al varde che
notèr an ganà veramènt imbisògn e se nigü al ga öta an ga de rinüncià pèrchè an
pöl piö pagà i spese amò pèr tat, de nòsta scarsèla.
SINDACO. Me, come a go zamò
dicc, a pöde mia ötaf. E se adès al ga dispias, a gaavrès ü muntù de laurà de
fa (gli indica l’uscita a destra).
ERNESTO. (Risentito) adès me ando, ma al sa
regode che ala fenes mia che! (Esce a
destra).
SINDACO. Ma arda chèste
persune isse … “limitade”. I sanvènterès de töt pör de ciapà solcc dal cümü. A
ma, me a ga ède e a ma sa lase mia fregà! (Esce
a destra).
SCENA VII
Arsenico e Priscilla
ARSENICO. (Uscendo dal fondo) a pensae che aindès
piö vià. Dai che an fa ala svèlta pèrchè ala ède bröta.
PRISCILLA. (Uscendo dal fondo) ma essentìt chèl
sindèc che?
ARSENICO. Dai, pèrdèt mia
vià e roba piö tata ròba che a ta ga rièt.
PRISCILLA. Ma alet sentìt?
L’önica persuna che ala ghera de ès vötada, cosa fal ol sindèc? Al ga dà negot
de negot!
ARSENICO. Scolta Priscilla, lasa
i afare dèl sindèc al sindèc che notèr an pènsa ai nòscc. Ciapa chèl sac docà e
mèt det vèrgot.
PRISCILLA. Me … aggla fo
mia! A ga rie mia a soporta chèste ingiustisie! Come ölerès fagla pagà a chèsto
sindèc!
ARSENICO. (Ironico) delbù? Delbù a ta ölèt fagla
pagà a chèsto sindèc … “bruto”?
PRISCILLA. Certo!
ARSENICO. E alura robega i
sò laur che, in dèl sò uficio!
PRISCILLA. (Si guarda in giro) alè ira! E a ga
portero vià töt!
ARSENICO. Menomal!
ADELAIDE. (Voce fuori scena a destra) ala ma dighe
mia che le alè chèla mata de prima al telefono né?!
SIBILLA. (Alzando la voce e sempre fuori scena a
destra) alascolte, me a so mia mata pèr negot e se ala ma dis mia in doca
ala serassö la me sorèla me … (viene interrotta).
ADELAIDE. (Voce fuori scena a destra) ala sbase zo
la us pèr piaser che ol me òm alèndre che al pösa!
PRISCILLA. (Al pubblico) e per fürtuna che al ghera
dicc a chèl poèr de Ernesto che al gherà “ü muntù de laurà de fa”.
ARSENICO. Ma chèsta alè mia
öna cà, ma, ma alè … ü manicomino! Dai che an sa nascont Priscilla! (Entra nella porta di sinistra sul fondo).
PRISCILLA. (Attonita) ma chèla us … al ma sömèa de
conòsela …
ARSENICO. (Esce dalla sua porta e la trascina nella
porta a destra sul fondo. Poi lui entra di nuovo in quella di sinistra).
SCENA VIII
Adelaide e Sibilla
ADELAIDE. (Entrando da
destra) me a o gniamò de capì cosa le ala öl dè me.
SIBILLA. Alura? Ala ma dighe
adoma in doca lè!
ADELAIDE. Ala scolte
signurina, me al so mia de còsa le alè indre a parlà. Ala capìt?
SIBILLA. Le aglialsà be,
invece de cosa a sondre a parlà. (Al
pubblico) alè balòsa, ala öl dim che ala sa negot … (al pubblico, preoccupata) che aiabe becada?! (Ad Adelaide) ala zamò ciamat i carabinier?
ADELAIDE. I carabinier? (Scocciata) ala scolte, se le, ala a mia
vià söbèt dèla me cà, alura se che a ciamero i carabinier!
SIBILLA. (Al pubblico) se ala gniamò de ciamà i
carabinier, al völ dì che aià mia becada.
ADELAIDE. Alura? Ölela andà
vià de che o a go de ciamà i rinfòrsi?!
SIBILLA. (Al pubblico) e se la me sorèla lès isbagliat
cà?
ADELAIDE. (Prende il telefono) a go de ciamai
alura ste carabinier?
SIBILLA. Va be. Va be, ando
vià. (Al pubblico) pèr ol mompnt. (Esce a destra).
ADELAIDE. E ala sa faghe piö
èt! Öna mata! Öna mata dè serasö! (Esce
anche lei a destra).
SCENA IX
Arsenico e Priscilla
ARSENICO. (Uscendo) an ga de smöès fò. Al sömèa de
stà al mercat in chèla cà che!
PRISCILLA. (Uscendo sbalordita) chèla … chèla alera
… la me sorèla!
ARSENICO. (Si ferma) come? Chèla mata che la
sircaa la sò sorela … alè la tò sorèla?
PRISCILLA. Se.
ARSENICO. E perciò la sorèla
… a ta sarès te?
PRISCILLA. Se.
ARSENICO. E la tò sorèla aialsera che te a ta ègnièt a
robà … che.
PRISCILLA. Se.
ARSENICO. La tò sorèla aglialsera
che te ata ègnièt che a robà e alè egnida che a sircat?
PRISCILLA. Se.
ARSENICO. Ma a ta sa rèndèt
cönt che ala pödia faga scoprì adoma se la fommla dèl sindèc ala födès mia
stacia isse scema?!
PRISCILLA. Al so e a ta
domande scüsa, ma me al so mia ol perché aia facc.
ARSENICO. Scolta Priscilla,
scüsa nè, ma me a öle piö a iga a che fa con te … e cola tò famèa. Me a porte
vià ergot pèr mia it bötat ivià la giornada se de nò, dòpo, chi aià sènt la me madèr.
(Sta per prendere il sacco quando si sentono
dei rumori dalla finestra. Arsenico e Priscilla si nascondono in fretta sotto
la scrivania).
SCENA X
Arsenico,
Priscilla e Sibilla
SIBILLA. (Entra dalla finestra e lo farà in modo
buffo) madonname, chèsta finestra! (Piano)
Priscilla … Priscilla … set che?
PRISCILLA. (Al pubblico) ma chèsta… ma chèsta… alè
la la us dèla me sorèla. (Si alza)
Sibilla! Ma cosa a ga fet che!
SIBILLA. (Felice) Priscilla! Meno mal che a ta
ste be! (L’abbraccia) al sere che a ta
serèt che e che la padruna ala ma cöntaa sö adoma di bale.
ARSENICO. (Si alza) pròpe dò sorèle! Ma come al sa
fa a andà a troà la sorèla che alèndre a robà in cà di otèr?!
SIBILLA. Lü, al varde che la
me sorèla alè indre a “laurà” in cà di otèr. (A Priscilla) te, ma chèsto chi el?
PRISCILLA. Chèsto al sa
ciama Arsenico e pèr caso an sé troacc che a “laurà” in chèsto pòst e in dès
stès urare.
SIBILLA. (Ad Arsenico) ma lü, come come al sa pèrmèt de laurà in döna cà
zamò ocupada dala me sorèla?!
ARSENICO. Ma me al sere mia
che la che prèsènt sò sorèla alès facc ol me stès penser.
SIBILLA. Anche chèsto alè
ira. (A Priscilla) Priscilla, la
prossima olta al ta convegnerà mèffò ü cartèl con scricc “casa ocupada”!
ARSENICO. (Al pubblico, nervoso) adà, al so mia se
alè pègio la prima o la segonda de sorèla.
PRISCILLA. Sibilla, ma al sa
pöl saì che manera a ta se egnida a sircam?
SIBILLA. Alè stacia la mama
che ala ma mandat a èt come a ta staèt, dato che alera ol tò prim de de laurà e
che a ta set anche un bèl po in ritardo.
ARSENICO. (Al pubblico) Madèr, figlie, töte dèla
stèsa stòfa. Ma ala sa rènt cöt che cola sò presènsa alaavrès pödì faga scoprì?
E pèr cosè po’?! Pèrchè alè la prima olta e pèr un pö di ritardo?
PRISCILLA. Ma … a te me mia
dicc che anche chèsta alè la prim olta anche pèr te?
ARSENICO. Se … e con chèsto?
SIBILLA. E con chèsto me se
a fösès lü, a cominserès procupas. Gal ü fradèl?
ARSENICO. Se … e con chèsto?
SIBILLA. E anche öna mama
tat ansiusa scömète!?
ARSENICO. Beh … se … la me
mama alè ün po tat ansiusa.
PRISCILLA. E perciò, se du
piö du al fa quatèr, èrgot al ma dis che …
ARSENICO. (Preoccupato) … che se la me mama alè ü
tipo ansius come la òsta … a ghè mèso che la mande … ol me fradèl a sircam!
Dome, dom, via al svèlta. A ga manca che al rie anche ol me fradèl adès.
SIBILLA. Ma … comel chèsto sò
fradèl? Bèl? Quase, quase, al’ispèterès.
ARSENICO. Me ando vià de che
(mette qualcosa nel sacco).
PRISCILLA. Dai Sibilla che
an va vià de che ala svèlta (mette nel
sacco qualcosa).
SIBILLA. E … andì vià … isse?
Ma a va scambì mia ol’ indiris … al so mia … ol nömèr de telefono …
ARSENICO. (Mentre si avvicina alla finestra) a
görès a chèla!
PRISCILLA. (Mentre anche lei si reca alla finestra per
uscire) ma per carità!
SIBILLA. Ma come? Dòpo isse
öna bèla esperiènsa che a ghi it insema?!
ARSENICO. (Mentre sta uscire) al giure che se a i
ma ciapa mia, a cambie laurà pèr la pura de incuntraf amò. Addio!
PRISCILLA. (Dietro Arsenico) addio! A spere pròpe
de cör de edit piö. (A Sibilla) dai
Sibilla, smöèffò doca a egnì fò. E pò dòpo sera fò la finèstra. Me a ta spète
in machina (è uscita).
SIBILLA. (Sola, al pubblico) epör me a sere
convinta che ai födès facc ü pèr l’otèr. Dai, forse alè mèr che andaghe me. A
ölerès mia che la me madèr ala ga ède mia a rià a cà e che magare a ga salte in
mènt de egnìga a sircaga. (è fuori dalla finestra e la sta
chiudendo quando arriva Adelaide).
SCENA XI
Sibilla e Adelaide
ADELAIDE. (Entrando da destra, vede Sibilla fuori dalla
finestra) ma cosa alèndre a fa amò inturèn ala me ca?! A ghere mia dicc de
fas piö èt?
SIBILLA. Infati. Ma quando a
sere indre a pasò pèr istrada, a ma so nincorzida che chèsta finèstra alera pèr
metà dervida e a ma so söbèt fermada pèr serala fò. Ma le ala mai pensat a
quace ladèr che a ghè in giro?
ADELAIDE. A ta ghe resù, a
go de sta piö atènta. Grasie né pèr ol gèsto isse gentile.
SIBILLA. Dovere, sciura.
Dovere de onesta citadina (va via).
ADELAIDE. Adà, avrès mai
pensat che öna mata dèl gènèr al födès buna de öna gentilèsa isse. (Sospirando) chi al ga capes det vergot
in chèl mont che! (Si accorge che mancano
degli oggetti nello studio) ma … ma … ma che … aghè sparit tata ròba
presiusa dèl me òm! (Urla) aiuto!
Madonname ai ga robat! La finestra! Chèl scèta de prima! Alè colpa de chèla
scèta! Se, alè colpa sò! Se adoma alès seraffò prima la finestra!
SIPARIO