AUTRICE

 

GIUSEPPINA CATTANEO

 

 

http://giusicopioni.altervista.org/   

 

POSIZIONE S.I.A.E. N° 193077

 

Codice opera Siae 910490A

 

 

TITOLO

 

I RÖSTèC

 

COMMEDIA IN TRE ATTI

 

 

Personaggi

 

 

CANCIANO, cittadino

FELICE, moglie di Canciano

RICCARDO, Conte

LUNARDO, mercante

MARGARITA, moglie di Lunardo in seconde nozze

LUCIETTA, figliuola di Lunardo del primo letto

SIMON, mercante

MARINA, moglie di Simon

MAURIZIO, cognato di Marina

FILIPPETTO, figliuolo di Maurizio

 

 

TRAMA

 

Traduzione in dialetto Bergamasco e libero adattamento da

“I rusteghi” di Carlo Goldoni

 

 

 

 

ATTO PRIMO

 CASA DI LUNARDO.

SCENA I

Margherita e Lucietta

 

Margherita e Lucietta cuciono. Sono sedute.

LUCIETTA. Ol carneal alè apena finìt. 

MARGARITA. An sé pròpe diertite tant.

LUCIETTA. (Ironica) an sé po’ diertide! A ma gniac est öna strasa de comedia, che ala siès istrasa!   

MARGARITA. E set gnièca pèr chèsto? Alè sedès mis che a so spusada e mia che ol tò padèr al mabe portat, öna olta in vèrghilöc!

LUCIETTA. Aglialsàla ü laur? Edìe mia l’ura che ol me padèr al sa spusès ön’otra olta perché pensae che isse a pödìe indafò cola me matregna. Lü se, al se spusat, ma a quanto par, a ghè negot pèr me ma gniac negot pèr le!

MARGARITA. O spusat ün’orso, cara la me scèta, lü al sa dièrt mia e al völ che an sa dièrte mia gnia notre. Figürèt Lucietta che prima de spusam, ol diertimènt al ma mancaa miagnià’po. La me madèr pò, a ghè sèmpèr piasìt indà a teatèr. Figürèt che inverno a mindaa insèma dò o tre olte e quando al vegnia carneal adiritüra sic o ses volte. Figürèt che invece quando a mi staa in cà, an ghera sèmpèr vergot de cöntasö. Figürèt che ai vegnìa a troaga i parecc, dì amis, anche zuègn. E de pericol annera mia, figürèt!

LUCIETTA. (Al pubblico) figürèt, figürèt, aià dicc sic volte infena adès.   

MARGARITA. Dighe mia che a so öna de chèle che a ga pias a andà in gir sèmpèr … ma ogni tat al ma pias anche a me.    

LUCIETTA. E me poarèta che ando mai fò dè la porta? Gniac söl balcù a pöde mia indà perché l’otèr de, a so indacia apunto söl balcù pèr ciapà ün po de aria e mala mia est chèla petegola dèla lasagnera?! Alè indacia söbèt a röffianaghèl e ardae che al ma bastunès pèr chèsto.   

MARGARITA. E a tal se mia cosa al ma casat indre pèr colpa tò!   

LUCIETTA. Ma cosa a gaavro facc me Signur! 

MARGARITA. Te, cara la me scèta a ta sa spusere, ma me a go de stache finchè scampe! 

LUCIETTA. (Interessata) cos’è? Me a ma sa spuserò? 

MARGARITA. Ah, me crède pròpe de se. 

LUCIETTA. La ma dighe, madèr, quando a ma sa spusero?! 

MARGARITA. A ta sa spusere quando … ol Ciel al völerà. 

LUCIETTA. E quando ol Ciel al völerà … sènza che me al sabe?! 

MARGARITA. Ma cosa cöntèssö! Cèrto che a ta ghe saìl a te! 

LUCIETTA. Intat però a me nigü al ma gniamò de dì negot. 

MARGARITA. Se ai ta gniamò de dì negot, i tal digherà.   

LUCIETTA. A ghè gniamò negot “in de l’aria”? 

MARGARITA. Al ghè e al ghè mia; ol me òm al völ mia che a tal dighe. 

LUCIETTA. Madèr, a mal dighe. 

MARGARITA. Nò, a pöde mia. 

LUCIETTA. Ma dai, ala ma dighe ergot.   

MARGARITA. Se a ta dighe ergot, al ma maiazo la pèl dèl müs.   

LUCIETTA. Se le ala mal dis, ol me padèr aià saavrà mai. 

MARGARITA. Figürèt se a tande mia a dighèl! 

LUCIETTA. Ma no! Figürèt che me ando a dighèl adès. 

MARGARITA. Cosa a ga èntra adès chèl “figürès”?! 

LUCIETTA. (Ironica)  al so mia me, a go chèsta abitudine e al dighe sènsa nincorzès.

MARGARITA. (Al pubblico) pèr me alè indre a töm in gir chèsta balòsa. Piö gnià ü “figürès” al vegnerà fò dela me boca.

LUCIETTA. Ala ma dighe madèr! 

MARGARITA. Dai dai, laurà docà! A te gniamò de finì chèla calza!

LUCIETTA. Ala arde che a ga öl ol so tep! 

MARGARITA. Se al ve a cà isse’nfal e la calsa alè mia finida al digherà che a ta se’stacia töt ol de söl balcù! E dòpo figüras se … maledèt isto ese!

LUCIETTA. Ala arde come cüse ala svèlta. Ala ma dighe ergot de chèl “isposo”.   

MARGARITA. Che sposo?! 

LUCIETTA. Alura le ala dis cha a ma sa spusero? 

MARGARITA. Pöldas. 

LUCIETTA. Beada le se ala ga sa ergot.  

MARGARITA. (Un po arrabbiata) a so negot. 

LUCIETTA. (Risentita) anche me a ga so negot! 

MARGARITA. Arda che a ta set indre a stöfam adès. 

LUCIETTA. (Con rabbia) sciopa a te!   

MARGARITA. Cosele iste parole?! 

LUCIETTA. Me, a go nigü a sto mont che al ma öl be.   

MARGARITA. A ta na öle infena a tròp, cara la me scèta. 

LUCIETTA. (Piano) ü be de matrigna.   

MARGARITA. Cos’et dicc? 

LUCIETTA. Negot. 

MARGARITA. Scoltèm be, cominsa mia a secam né! A so pròpe metida be! A go ön’òm che al ma tormenta töt ol de e ga manca anche adès de dientà gnieca anche cola la me figliastra!  

LUCIETTA. Madèr, ala diènta gnieca ün po tròp ala svèlta!   

MARGARITA. (Al pubblico) ala ga resù. Öna olta a sere mia isse, adès a so dientada öna belva. Alè isse, chi sta col lupo al’impara a ululà!   

 

SCENA II

Margherita, Lucietta e Lunardo

 

LUNARDO.  (Entra piano senza parlare).

MARGARITA. (Al pubblico) al ve de che! Per töcc i diaoi! (Si alza). 

LUCIETTA. (Al pubblico) al al sa mös compagn di gacc! (Si alza) padèr.  

MARGARITA. Lunardo. Al sa saluda piö adès? 

LUNARDO. Laurì, laurì otre. Pèr fam ü complimènt a desmetì de laurà adès? 

LUCIETTA. O laurat infena a dès né?! O apena finìt la calsa.   

MARGARITA. Teamet che adès an sé pagade a giornada!

LUNARDO. Me a so che in pace e invece otre cosa fì? A ma dì de chèle risposte … 

LUCIETTA. Al faghe mia isse padèr. Al ga use po’ mia indre in chèsce öltèm de, de carneal. Va be, a mindarà in dighèlöc, pasiensa, ma stem almeno in pace.   

MARGARITA. O te a ta pödèt mia sta ü de sènsa usà?!   

LUNARDO. Ma cosa dighèt! Cosa soi me? Öna bestia adès!? E pò dòpo, de cosa a sa lamentì?

LUCIETTA. Don docà, al ga porte a maschere.   

LUNARDO. A maschere? A maschere? 

MARGARITA. (Al pubblico) adès al da fò!

LUNARDO. E ghi anche ol coragio de dim de portaf a maschere? Ma me, quate olte a vo domandat de metif söl müs la maschera?! Ma cosela pò sta maschera?! E pèr cosè al sa à in maschera?! E pò dòpo, i scète ai ga mia dendà in maschera.   

MARGARITA. E chèle spusade? 

LUNARDO. Gnià chèle spusade ai pöl mia! Gnià chèle spusade!   

MARGARITA. E che manera i otre invece ai va? Figürèt se al val anche pèr notèr.

LUNARDO. Me pense ala me cà e mia ai otèr. Margherita fa giödese pèr piaser.

MARGARITA. Lunardo, pientela le adès.   

LUCIETTA. Padèr, al faghe mia sèmpèr isse. Andaro mia in maschera, ma al’istaghe bù! 

LUNARDO. Dai egnì che töte do. Diolte anche me a go ergot pèr la crapa, ma incö a so in buna. An sé a carneal e a ga ol ü de de festa.   

LUCIETTA. O magare! 

MARGARITA. Sö, sentèm cosa ta ghe in mènt.

LUNARDO. Scoltì, me a öle che incö an disne in compagnia. 

LUCIETTA. (Felice) indoe! Indoe padèr! 

LUNARDO. In cà!

LUCIETTA. (Delusa) in cà?! 

LUNARDO. Se, pròpe in cà. In doe pensaèt dendà? In ostarea forse?   

LUCIETTA. Nò, al’ostarea pròpe nò. 

LUNARDO. A talse che in cà di otèr ando mia a maiaga adòs. 

MARGARITA. Ma se cèrto. Figürèt però che a ga sabe stacc öna olta che a tabèt invidèt vergù.

LUNARDO. E invece se. O invidat dèla zet a egnì che e a so sigür che ai sa troerà anche be.

MARGARITA. Chi et invidat? 

LUNARDO. Öna compagnia de galantòm: du aiè spusacc e ai vegnerà che coi so fommle.

LUCIETTA. (Felice) e chi el chèl mia spusat?  

LUNARDO. A ta se tròp curiusa. 

MARGARITA. Ma dai, tesoro, an völ adoma saì chi al vegnerà che. 

LUNARDO. Ölis pròpe che a val dighe? Al vegnerà che ol sciur Canzian Tartuffola, ol sciur Maurizio dalle Strope, e ol sciur Simon Maroele.

MARGARITA. Signur ardazo! Tri marsù!   

LUNARDO. Cosa örèsèt dì? Adà che aiè tre persune pèr be. 

MARGARITA. Se, pròpe pèr be. Tri selvadèc come te. 

LUNARDO. Èco, i fommle al de dencö ai dis che i òmègn che ai pèr be e aiè giudisius, aiè invece dì selvadèc! E al sis ol perché? Perché otre a si tròp civilizade e al va pias piö l’òm onesto. No, a otre adès a va pias ol’òm ala moda, l’òm simpatèc, l’òm che al va porta de che e de là. Coi otèr a sti be, con notèr invece a va e la malinconia a sta a cà che al va sömèa de ès in presù. Otrè a va fì tö in gir da chi òmègn le e al si gniac. Con chi invece al ga serietà, reputasiù, chèi no! Chèi aiè röstèc e selvadèc. Ela mia isse forse?

MARGARITA. A va do resù in töt. Fa pör vegnì che a disnà la sciura Felice e la sciura Marina.   

LUNARDO. A ta pödèt dì a giuro. Isse töcc ispusacc e dì sporcaciade annè mia. (A Lucietta) cosa ascoltè’te? Adès notèr an ga de parlà di laur che te a ta pödèt mia sentì. 

LUCIETTA. Che manera a pöde mia sentì?!   

LUNARDO. (Piano a Margherita) ède mia l’ura de sistemà töt.

MARGARITA. (Piano a Lunardo) come al, chèl “afare”?

LUNARDO. (Piano a Margherita) a ta dighero. (A Lucietta) va vià de che pèr piaser.

LUCIETTA. Cosa fo de mal a sta che.   

LUNARDO. O dicc dendà vià de che! 

LUCIETTA. Ma Signur! Alè pròpe pie de veleno da insema al co ai dicc di pè! 

LUNARDO. Va vià perché se de nò a ta ria öna papina söl müs.   

LUCIETTA. Madèr, ala sentìt?! 

MARGARITA. (Con tenerezza) Lucietta se ol tò pader al ta dicc dendà, và pèr piaser.   

LUCIETTA. (Al pubblico) a se a ga födès al mont amò la me pòvra madèr! Anche ü spasì a spuserès pör dendà vià de che! (Esce).  

 

SCENA III

Lucietta e Lunardo

 

MARGARITA. Lunardo, a pödie mia daga resù ala Lucietta pèr mia fat fa bròta figüra, però, ada che a ta set tròp dür con chèla scèta. Tròp ròstèc! 

LUNARDO. Èdèt che te a ta a ga se negot? Me a ga öle be e alè pèr chèsto che a ghi do mia töte vinte.   

MARGARITA. Töte vinte? Ma se attla lasèt mai diertì!?   

LUNARDO. I scète ai ga de sta a cà e ai ga mia dendà in gir. 

MARGARITA. Lasela indà a èt almeno öna comedia.   

LUNARDO. O dicc de nò. Se me ala öle dà in spusa, a öle pò mia che ala abe zamò metissö öna maschera e la sabe stacia in dü teatèr. 

MARGARITA. Alura sta storia del matrimonio ala a innacc …

LUNARDO. A ta ghe dicc negot ala Lucietta né?!   

MARGARITA. Me? Negot de negot.   

LUNARDO. Èco, a crede de iddacc la Lucietta in spusa. 

MARGARITA. Con chi? A pöde sail chi el?

LUNARDO. (Si guarda intorno) fa sito che gnià l’aria aialsa. (Piano) col scèt dèl sciur   Maurizio.

MARGARITA. Col Filipetto?

LUNARDO. Se, pròpe. Fa sito però, dì negot. 

MARGARITA. Ma cosa et facc Signur! Pròpe con chèl contrabander?!  

LUNARDO. Margarita fa la braa. Ale isse e basta. 

MARGARITA. Ma … i sa spuserà prèst?   

LUNARDO. Se prèst.

MARGARITA. Ma sènsa domandam a me? 

LUNARDO. A so me ol padrù che. 

MARGARITA. Pota, ma cosa a ga doi de dota? 

LUNARDO. Chèl che öle me.   

MARGARITA. Ada che me a so stöfa né? Figürès se a ta me dicc vergot de töt chèsto!   

LUNARDO. A tloi’mia dicc adès?

MARGARITA. (Poco convinta) se … ma, e la scèta quando ala egnerà a sail? 

LUNARDO. Quando ala sa spuserà. 

MARGARITA. E pödela mia sail prima?

LUNARDO.  No.

MARGARITA. Ma set sigür che al siès chèl che anche le la öl? 

LUNARDO. A so me ol padrù che.   

MARGARITA. Se-se, la scèta alè la tò e me a öle mia impasam. Fa pör chèl che a ta ghe òia. 

LUNARDO. La me scèta ala ga de ès vesta de nigü. Chi ai èt, aià spusa. 

MARGARITA. E se chi aià èt e pò dòpo aia öl mia? 

LUNARDO. Ol so padèr al ma dacc la so parola e a me al ma basta. 

MARGARITA. Oh che bel’ispusalese!

LUNARDO. Cosa a ölerèsèt, che ai fès l’amur prima? 

MARGARITA. A ma sòmèa che ai abe ciamat. Ando a èt chi ghè.   

LUNARDO. Ghela mia la serva? 

MARGARITA. Alèindre a fasö i lècc, ando me a èt chi ghè dal balcù. 

LUNARDO. Fommla no. Öle mia che a tandaghèt söl balcù. 

MARGARITA. Ma che manera a pöde mia indà me?

LUNARDO. O dicc de nò, andaro me. Che a comnde me e perciò, comande me. (Esce). 

MARGARITA. Che òm che a mè tocat! A ghè piö gli òmègn de öna olta. Annà pöde piö!

LUNARDO. (Entra in scena)  ölèt saì chi ca lè?

MARGARITA. Chi el? 

LUNARDO. Ol sciur Maurizio.

MARGARITA. Ol padèr del promesso sposo?

LUNARDO. Se, pròpe chèl. 

MARGARITA. El che pèr mètès decorde? 

LUNARDO. Scolta, va de la a te pèr piaser. 

MARGARITA. A ma mandèt ivià pò?! 

LUNARDO. Se, a ta mande vià! Va de la pèr piaser. 

MARGARITA. Ölèt mia che sente chèl che a va disì?

LUNARDO. No, öle mia. 

MARGARITA. Andaro, andaro. Ma cosa soi che me? 

LUNARDO. So me che a so ol padrù. 

MARGARITA. E me a soi mia la tò fommla? 

LUNARDO. A to dicc dendà via de che! Ma set surda? 

MARGARITA. Che orso che a ta se! 

LUNARDO. Smöèffò docà! 

MARGARITA. Che marsù! 

LUNARDO. Ela amò longa? 

MARGARITA. Che bestia de òm che a ta se!  (Esce).

 

SCENA IV

Lunardo e Maurizio

 

LUNARDO. Al vègne dè det. (Maurizio entra) la me fommla alè indacia pèr fürtüna. Ala ülia mia indà, a ma tocat vusà pèr fam obedì pèrchè coi bune, ala sa möia mia. Me a ga öle tat be ala me Margarita, ma tat be, ma in de me cà, ol padrù alè adoma ü e chèl a so me.  

MAURIZIO. Sciur Lunardo, al capese. O parlat col me scèt. 

LUNARDO. A gal dicc alura che al völ che al sa spuse?

MAURIZIO. Agglo dicc. 

LUNARDO. E lü cosa al dicc? 

MAURIZIO. Alà dicc che alè contet, ma che però … al völerès vèdela prima.   

LUNARDO. Ma come? Ansera mia decorde isse! 

MAURIZIO. Dom, al’istaghe calmo, al diente pò mia gnèc. Al varde che ol me scèt al farà töt chèl che öle me. 

LUNARDO. E la dote pèr la me scèta alè zamò paregiada. A vo prometit ses mela ducati e ses mela ducati ai sarà. O a preferì in zecchini o magare in ducati d’arzent? Al ma dighe.

MAURIZIO. I spiccioli ai völe mia, preferese che a ma girì öna cambial chesse ai mi investes.

LUNARDO. Va be, a faro chèl che a ölì. 

MAURIZIO. E öle gniac che a spendì solcc in di esticc. 

LUNARDO. Va be, alura a vladaro isse come alè. 

MAURIZIO. Gala ergot de sida? 

LUNARDO. Se, ala ga ergotina. 

MAURIZIO. Al varde che in de me cà annà öle mia de sida. Finchè me a saro if, ala ga dendà in gir cola coi vesticc de lana ma sensa chi cerchi le zo in fonta. E a ölia mia gniac i bigodini in dèl co e gnià di paröche.

LUNARDO. Brao, isse che a ma pias. Ma … a ga darì di gioielli?

MAURIZIO. A ga darò di bracialèt de or, ala festa a ga faro caasö un gioiello che alera dela me fommla e ü per de oregì de perle. 

LUNARDO. Bene, molto bene, e spere che anche lü al ga daghe negot ala moda. 

MAURIZIO. Cosa crèdèl che a sies mat? Cosela pò sta moda?! I gioielli aiè sempre ala moda. Cosa cöntèl de piö, i diamanti o chi laur le finti?! 

LUNARDO. E pör, al de dencö, al sa böta vià tace solcc in di montadüre finte. E anné poc che aia pènsa compagn de notèr.

MAURIZIO. E a ghè né poc che ai gabe i solcc come an ga na notèr.   

LUNARDO. E ai dis che notèr an sé mia contecc! 

MAURIZIO. Poarèc a lur! Cosa capesèrai de notèr? Cosa crèdèi che a ga sabe adoma chèl che ai vèt lur? Amis, alè ü bèl laur dì:” A go töt chèl che al ma ocor, al ma manca negot e a pöde al’ocorènsa pugiasö i mà sö sènto zecchini! 

LUNARDO. Pròpe isse! E maià di bèi fasà, di bèi polastrèi e di bu edèi. 

MAURIZIO. Töt bu e a bu mercat perché al sa paga töte i olte. 

LUNARDO. E a ca so, sensa casòt e sènsa usà. 

MAURIZIO. E sensa nigù che al vègne a romp i scatole. 

LUNARDO. E nigü al sa i nòscc afare. 

MAURIZIO. E i padrù an sé notèr.   

LUNARDO. E la fommla ala comanda mia. 

MAURIZIO. E i scècc ai fa i scècc.

LUNARDO. A, la me scèta alè stacia leada fò pròpe isse.

MAURIZIO. Anche ol me scèt alè öna perla. A ghè mia perecol che al bote al vènt i solcc. 

LUNARDO. La me scèta pò, alè buna de fa de töt in cà. Infena a laaso i toncc. 

MAURIZIO. E ol me scèt? Dato che öle mia che al sa mesce coi serve, a go insegnat a giöstasö i büs dì calsì e mèt i tòpe ai braghe. 

LUNARDO. Brao. 

MAURIZIO. Brao poa lü.

LUNARDO. Dai alura, fem isto spusalese ala svelta.   

MAURIZIO. Come al völ amis. 

LUNARDO. Alura a va spète a disnà de me. A go quatèr animelle gròse isse. 

MAURIZIO. An mangerà be alura. 

LUNARDO. A mi starà be. 

MAURIZIO. An sa dierterà.   

LUNARDO. E pò dòpo ai dis che an sé selvadèc! 

MAURIZIO. Stèrlöc!

LUNARDO. Tetolòcc! (Escono tutte e due).

 

SCENA V

Marina e Filippetto

 

CASA DI SIMON.

 

MARINA. Te neut che? Che miracol che a ta se ascat a egnì che! 

FILIPPETTO. A so apena egnìt ivià da stöde e invece dendà a cà a so egnic a saludala. 

MARINA. Brao, Filipeto, a te pròpe facc be. Sèntèzzo … olèt fa colasiù?

FILIPPETTO. Grasie zia, a pöde mia fermam perché se ol me padèr al ria a cà e al ma troa mia, a so gniac de ergü.

MARINA. Ma se a ta ga dighèt che a ta se stacc dala tò zia, cosa a ta digheral a te? 

FILIPPETTO. Alè mia isse semplice … al ma lasa mai ü momènt de libertà. 

MARINA. De öna banda al ga mia töcc i torcc. Ma dala tò zia al gaavrès po’ lasat indà.   

FILIPPETTO. Agglo zamò dicc ma lü al völ mia lo stès. 

MARINA. A ma, alè pòpe scörbötèc compagn dèl me òm né! 

FILIPPETTO. Ghel ol zio Simon in cà? 

MARINA. Se, al ghè, ma a pöde mia ciamal.   

FILIPPETTO. Anche lü quando al ma èt al ma usa sèmpèr indre.

MARINA. Lasèl parlà. Te a ta set ol me neut, scèt dèla me sorèla che poarèta alè morta. E me, oltre a te a go piö nigü a sto mont. 

FILIPPETTO. Se zia, ma ölerès mia che a causa me, al ga use indre anche a le. 

MARINA. Preòcupèt mia pèr me. Che al proe a dim vergot, a ta èdèt come a fo a respondega söbèt. Pèr forsa a ma toca fa isse, al bruntula sö töt. A ghe mia di röstèc compagn de lü in töt ol mont.   

FILIPPETTO. Anche piö dèl me padèr? 

MARINA. Ma, al set che al so mia? 

FILIPPETTO. Pènsa zia che da quando a so al mont o mai pödìt diertim öna olta. Laurà e pò söbèt indà a cà. Ala düminica, a fo chèl che a go de fa e pò dòpo söbèt a cà. Mai öna olta che a pöde indà a èt ol Castel, mai öna olta a èt la piasa, che lavro esta adoma trè o quatèr volte. Chèl che al fa lü a ma toca fa a me! Ma saral posèbol? E a aialsa mia che fadiga o facc a convincì ol servo a diga mia che pasae de che.

MARINA. Poèr iscèt! A ta ma fe infena a pena. A so decorde che la zöentù bisogna tegnila a freno, ma isse alè infena a tròp. 

FILIPPETTO. Adès però a so stöf. Da adès an’dannacc al so mia se ala sarà amò isse. 

MARINA. In töcc i agn che a tase stacc brao, al ghera pò de dat ün po de libertà. 

FILIPPETTO. Ma le zia, a ga sala negot? 

MARINA. De cos’è? 

FILIPPETTO. Ma a gal dicc negota ol me padèr? 

MARINA. A ma, alè tat che al vède mia. 

FILIPPETTO. Alura aialsà mia. 

MARINA. A ga so pòpe negot. Ma cosa a ghè de saì de nöf? 

FILIPPETTO. Se me a val dighe però le a gal dis mia al me padèr?!

MARINA. Nò certo, preòcupèt mia. 

FILIPPETTO. Me recomande, la gal dighe mia. 

MARINA. Ma se a ta dighe de no, alè de nò! 

FILIPPETTO. Ala da de saì che lü … al völ fam ispusà. 

MARINA. Delbù? 

FILIPPETTO. Ammlà dicc lü! 

MARINA. Alà troat öna scèta de fat ispusà?  

FILIPPETTO. Se, pròpe isse. 

MARINA. Ma … chi ela?! 

FILIPPETTO. Me a gal dighe adoma se le ala gal dis a nigü. 

MARINA. Ma scolta Filipetto, fam pò mia dientà gnèca adès! Cosa pènsèt che a siès me?

FILIPPETTO. Va be, va be. Alè la scèta del sciur Lunardo Cròzzola.

MARINA. Se, se, la conòse. Ciòè, a conòse mia le, ma la so matregna, la sciura  Margarita Salicola, che alà spusat ol scior Lunardo che alè ü amis dèl me òm. Ü selvadèc compagn de lü. Ai sé pròpe troacc. Scolta neut, ale’pò esta sta scèta?

FILIPPETTO. No zia.

MARINA. Quando al’avrà finit col contratà, avvlà farà èt. 

FILIPPETTO. Me a go pura de nò invece 

MARINA. Ma se cèrto. E se ala va piasès mia? 

FILIPPETTO. Se ala ma pias mia, gnià pèr sògn che ala spuse! 

MARINA. Cèrto che al sarès pròpe mèi che te atla edèsèt.

FILIPPETTO. E come a pödès fa?! 

MARINA. A ta ghe de dighèl al tò padèr. 

FILIPPETTO. Agglo dicc zamò zia, ma al ma usat indre.   

MARINA. Se al savrès come fa, me a ta öterès … 

FILIPPETTO. O magare! 

MARINA. Ma alè mia isse facile, chèl’orso del sciur Lunardo al lasa èst a nigü la so scèta. 

FILIPPETTO. Se magare al sa pödès fa öna festa … 

MARINA. Fa sito, fa sito che a ghe che ol me òm. 

FILIPPETTO. Ölela che andaghe ivià? 

MARINA  Fermèt.

 

SCENA VI

Marina, Filippetto e Simon

 

SIMON. (Alpubblico) cosa fal che chèsto stèrlöc? 

FILIPPETTO. Buongiorno zio. 

SIMON. (Brusco) neut. 

MARINA. Pròpe öna bèla acoglienza a ta gafe al me neut! 

SIMON. Me a to spusat col patto che de parecc annà ölie mia in dè me cà. 

MARINA. I me parècc ai ve forse che a sircà ergot? Iga mia pura che ai ga mia inbisògn de te. Dòpo tat tep che al vegnìa mia che ol me neut a troam e te, cosa a ta fe? A ta brontulèt!? E te a ta sarèsèt ün’òm civile? Te a ta set ü barbaro!   

SIMON. E gnamò de finì? Ada che stamatina a go mia òia de usà.    

MARINA. Ma cosa a tal facc ol me neut pèr pödì mia èdèl!? 

SIMON. Al ma facc negot, a ga öle anche be me se lè pèr chèl, ma però me a öle mia che al vegne che.   

FILIPPETTO. Al sa preòcupe mia che a egnero piö che dèl sigür. 

SIMON. A ta ma fe pò che ü piaser. 

MARINA. E invece me a öle che al vègne che amò. 

SIMON. E me invece a öle mia. 

MARINA. Chèsto a ta pòdèt mia impedimèl. 

SIMON. Töt chèl che a me al ma pias mia, cèrto che a pöde e a öle impeditèl. 

FILIPPETTO. (Fa per uscire) zio. 

MARINA. Fermèt le! Cosa a ghis cuntra isto scèt? 

SIMON. Al völe mia. 

MARINA. E al sa pöl saì ol perché? 

SIMON. Perché o per come, me a öle nigü. 

FILIPPETTO. Zia, la me lase indà. 

MARINA. Va be, va, va pör intat. Egnerò la me, dal vost padèr. 

FILIPPETTO. Zia, zio.

SIMON. Neut.

FILIPPETTO. (Al pubblico) chèsto, alè des volte piö burbero dèl me padèr! (Esce).   

MARINA. Ma arda se al sa pöderà! Cosa digheral adès chèl’iscèt?! 

SIMON. Ormai a ta gaavrèsèt de conosèm. In de me cà me a öle la me libertà. 

MARINA. Ma che fastöde a ta daèl ol me neut? 

SIMON. Al menterèsa mia: me a öle nigü.  

MARINA. Perché a tande mia in de tò camera? 

SIMON. Perché a go oia de sta che! 

MARINA. A ta se pròpe simpatèc! Et’ordinat la spesa? 

SIMON. No fommla. 

MARINA. An disna mia incö? 

SIMON. No fommla. 

MARINA. Al sa disna mia?

SIMON. (Alzando la voce)  no fommla.

MARINA. A ga manca anche che adès a diente gnieca anche pèr ol disnà. Ma perché al sa disna mia incö scüsa?

SIMON. (Scortese)  perché an va a disnà fò de cà.

MARINA. E a ta mal dighèt isse? 

SIMON. Pèr forsa, a ta ma fe dientà gnièc. 

MARINA. Caro ol me òm, porta pasiensa, a ta ghe ü  caratèr che diolte a ma fe ègn bretina! 

SIMON. Al conosièt mia ol me caratèr? Dato che a tal conosièt, perché a ta fe sèmpèr chèste scenade?

MARINA. Che pasiensa che a ga öl con te! Don vai pò a disnà?

SIMON. Te ègn con me.

MARINA. O capìt, ma’ndoe? 

SIMON. In doca a ta portero me. 

MARINA. Ma perché me a go mia de sail prima? 

SIMON. Al ga mia importansa se a talse o a talse mia. Quando a ta se col tò òm, a ta ghe mia de preocupas d’otèr.   

MARINA. A me a ta ma sömèèt mat, me, a go de saì de chi an va, perché isse almeno al so come a go de estiss in base al zet che ghè. A ma pias mia che ai ma critiche. 

SIMON. In doca a ta porte me, nigü ai ta criticherà. 

MARINA. Ma con chi an vai?! 

SIMON. Te ègn con me. 

MARINA. Ma pènsa ün po né! 

SIMON. Ma pènsa pròpe.

MARINA. Insoma a go de egnì sensa saì in doe. 

SIMON. Se cara. 

MARINA. me al so mia se ègne. 

SIMON. Bene, a ta rèsteret a cà sènsa disnà. 

MARINA. E me andro dal me cögnac ol Maurizio.

SIMON. Ol tò cögnat, Maurizio, al va a disnà in doca an va notèr.  

MARINA. Ma’ndoe!? 

SIMON. Ve con me e a tal vèdere. (Esce). 

 

SCENA VII

Marina, Felice, Canciano e il conte Riccardo

 

MARINA. A ta se pròpe edücat! Ai picà in de porta, arda chi a ghè. (Al pubblico) alè forta be né! Andà a disnà fò cà e sènsa sai indoe. Come pöde scoprì in doca an và?! (Guarda dalle quinte) fam vèt chi a gè riat … a ghè la sciura Felice! E insèma a le chèl’isterlöc dèl so òm. E chi el che a ghè insèma che al vède mia … ma! Ol so òm alè stès al me òm ma la Felice ala sa fa mia mèt sota i pe dèl sò òm e ala comanda le. E ol sò òm al ga-andre compagn d’ü cagnì. Indasaì cosa alà avrà dicc ol me òm de töta chèla zet che. Ma che al sa ciae, me a so mia maledücada.  (Entrano).

FELICE. Ciao Marina.

MARINA.  Felice. Benvenuta che ala me cà.

CANCIANO. (Mesto) sciura Marina.

RICCARDO. (A Marina) buongiorno sciura. 

MARINA. Buongiorno a lü. (Piano a Felice) ma chi el? 

FELICE. (Alzando la voce) Marina a ta presènte il Conte cavalier nonché amis dèl me òm. El mia ira Canciano.  

CANCIANO. Me a ga so negot.

RICCARDO. Brao amis de töcc. 

MARINA. Se alè ü amis dèl sciur Canciano al pöl mia che èsga öna braa persüna. 

CANCIANO. A va dighe che me a ga so negot. 

MARINA. Come a ga sì negot se al ve con lü in de me cà!   

CANCIANO. Con me? 

FELICE. E con chi se nò! Caro sciur Conte, aià compatese, an sé a carneal e al völ diertìs. E al völ faga ciapà pura ala sciura Marina. El mia ira Canciano?

CANCIANO. (Al pubblico) a ma toca casazo.   

MARINA. (Al pubblico) come alè fürba la Felice! Ölèt sentazzo Felice?   

FELICE. Se dai, sentem’zo ü po (Si siede). Al sa sènte zo che sciur Conte. (Vicino a lei). 

RICCARDO. A so pròpe fürtünat. 

CANCIANO. E me indoe a ma sa sènte zo?   

FELICE. Sentèzo visì ala Marina. 

MARINA. (Piano a Felice) a pöde mia … se al ve ol me òm, a so gniac de ergü. 

FELICE. Canciano, arda che la a ghè di scagne … sentezzo pör le. 

CANCIANO. (Sedendosi lontano) sissignora … la ringrasie.  

RICCARDO. Amico, se a ta ölèt sentazzo che pèr me al va be. A pöde benissimo indà a sentazo in banda ala sciura Marina. 

MARINA. Ma no sciur Conte, al sa spòste mia. 

FELICE. Sciur Conte, perché al sa spòsta? Pensèl forse che ol me òm al siès gelus? Al varde che ol me òm alè pèr negot gelus e se anche aià födès, a fo ala svèlta me a fagla pasà. Adès öna fommla ispusada ala pöl mia parlà o sentazo in banda a ün’òm che al ve che a Venesia pèr quatèr de e che alè amis dèl me fradèl che al’istà a Milà?! Te Marina cosa dighèt, a go mia resù? Ol me òm alè contet invece se al vèt la so fommla che ala parla e che ala sa dièrt. El mia ira Canciano? 

CANCIANO. Se fommla. 

RICCARDO. Èco, a dì la erità a ghere ün po pura de chèsto, ma dato che alè mia isse e che ol sciur Canciano al ga fa negot, a sto be che in doca sö, in banda a le, sciura Felice. 

CANCIANO. (Al pubblico) alè colpa me che alo mia casat’ivià la prima olta che alè egnìt ala me cà. 

MARINA. Staràl che tat a Venesia sciur Conte? 

RICCARDO. A ghere intensiù de stache poc, ma alè talmente bele sta sità che a staro che de piö. 

CANCIANO. (Al pubblico) sperem invece che ol diaol aià porte vià!  

FELICE. E incò Marina, an disnerà insèma. 

MARINA. In doe? 

FELICE. In doe? Ma al set mia in doe? 

MARINA. Ol me òm al ma dicc vergot de sto disnà, ma mia in doe. 

FELICE. Ma dala sciura Margarita.

MARINA. Dal sciur Lunardo?

FELICE. Se certo. 

MARINA. Adès a capese! Ai völ combinà o spusalese! 

FELICE.  Che spusalese?

MARINA. A gal set mia te? 

FELICE. Me no. Contensö docà. 

MARINA. Roba grosa.   

FELICE. De chi? De Lucietta?

MARINA. Se, pròpe le, ma fa sito.

FELICE. (Tira vicino Marina) te, cöntasö docà! 

MARINA. (Accennando a Riccardo e Canciano) Ai sent anche lur …

FELICE. Sciur Riccardo, al faghe ün po de conversasiu col me òm … al’indaghe pör a sentazzo in banda a lü. Ol me òm al ga piaser che a parlì con me, ma al völ mia pèr chèsto ès metit dala banda. El mia ira sciur Canciano? 

CANCIANO. Che al faghe coma al ga òia che a me al manteresa mia. 

RICCARDO. (Si accosta a Canciano) a go pròpe piaser de ciciarà col siu Canciano e de domandaga di laur.

CANCIANO. (Al pubblico) an san parla gniac. 

FELICE. Alura? 

MARINA. A ta se pròpe öna curiusuna dèla festa né? 

FELICE. Dai, cöntènsö docà! Cosa a set dela Lucetta?

MARINA. (Piano) a ta dighe töt ma nigü al ga de sentiga. 

RICCARDO. (A Canciano) al ma sömèa che a ma ardì mia. 

CANCIANO. Al ma scüse, ma a go tace de chi problemi che a öle mia a chi di otèr. 

RICCARDO. Va be, al völerà dì che a va distürbero piö. Ma chèle do sciure ai parla piano fra de lure … dai che alura an parla anche notèr fra de notèr. Cosa disì?

CANCIANO. Cosa ölèl che a ga dighe? Me a so ün òm de poche paròle e i novità ai ma pias mia. 

RICCARDO. (Al pubblico) alè pò bèl ista insèma a chèsto! 

FELICE. (A Marina) aià mia esta?!

MARINA. Nò. E ai völ che aia ède mia. 

FELICE. Aiè mia laur de fa!

MARINA. Se a ta sèsès cosa pagherès pèrchè aia edès prima de spusala!   

FELICE. Ma scüsa né, a pödèl mia indàga in cà? 

MARINA. Gnia pèr sògn. 

FELICE. Ma, al sa pöderès mia ciapà la scüsa di maschere, dato che an sé a carneal? 

MARINA. Parla piano perché ai ta pöl sènt. 

FELICE. (A Riccardo) a ma recomande, al pense ai so fati e al ga spie mia pèr piaser. Lü al parle col Canciano che me a parle cola Marina. (A Marina piano) scolta cosa a mè egnìt in mènt.   

RICCARDO. An va indoe stasira?! 

CANCIANO. A cà. 

RICCARDO. E la so fommla? 

CANCIANO. A cà.    

RICCARDO. Ma … otèr, a parlì a cà? 

CANCIANO. Certo. In dèl lècc. 

RICCARDO. In dèl lècc? A che ura po’? 

CANCIANO. Ai do de nòcc. 

RICCARDO. Ma lü alè indre a töm in giro. 

CANCIANO. (Stanco) come nò! 

FELICE. (A Marina) alura cosa dighèt? El mia ü bèl laur?   

MARINA. Otèr che bèl laur! Però me al so mia come a fo a dighèl al me neut. Se al mande a ciamà, indasaì come al sa infiama ol me òm. 

FELICE. Ma perché a mal mandèt mia ala me cà? 

MARINA. E ol so padèr? 

FELICE. Ma al mia anche lü a disnà del sciur Lunardo? Ol tò neut al vegnerà de me quando lü al sarà zamò indacc. Marina, lasa cha a ga pènse me. 

MARINA. E dòpo? 

FELICE. E dopo, e dopo! Lasà a fa a me e pò dòpo a ta edere. 

MARINA. De che ün po al mande a ciamà alura. 

FELICE. (A Canciano e Riccardo) ma a si möcc otèr du? 

RICCARDO. Ol sciur Canciano al völ mia parlà. 

FELICE. Poarèt! Al völerà dì alura che al ga ergot pèr la crapa. Al varde che lü alè ü nòm rafinat e pie de interès. 

RICCARDO. Invece me a pènse che al’istaghe mia tat be. 

FELICE. Delbù? Madona come al ma nincreserès. Cosa a ghet Canciano?

CANCIANO. Negot. 

FELICE. (A Riccardo) ma perché al ma dicc che alistaa mia be alura? 

RICCARDO. Perchè alà dicc che al völ indà a durmì ai do de nòcc. 

FELICE. (A Canciano) delbù? Fa come a ta ghe òia. 

CANCIANO. Ada che te a ta egnere con me. 

FELICE. A proposèt, a ta sa regordèt piö che an ga dendà a teatèr. 

CANCIANO. A teatèr me a ègne mia. 

FELICE. Ma come? A ta me zamò compracc i bigliecc! 

CANCIANO. Pèr forse, a ta me comprat coi tò moine! Ma me a teatèr a öle mia indà e tandare gnià te. 

FELICE. Dai, mochela de schersà … evvest Marina come al’ischèrsa ol me òm? Ol me òm al ma öl talmente be che al ma comprat ol biglièt e al vegnerà a teatèr con me. El mia ira caro maritino mio? (Piano a Canciano) scolta, mochela de dì chi sbambossade le, se de nò, a ta mète apòst me te.

MARINA. (Al pubblico) che balòsa che lè!

FELICE. (A Riccardo) ölèl vègn con me a teatèr? A ghè pòst in dèl nòst palco, vero Canciano?

CANCIANO. (Al pubblico) che nervus che ala ma fa ègn adòs! Ala ma fa fa töt chèl che le ala ga òia.    

 

SCENA VIII

Marina, Felice, Canciano, il conte Riccardo e Simon

 

SIMON. (Bruscamente) Marina.

MARINA. Simon.   

SIMON. (Al pubblico) ma cosel isto casòt?! Cosa fai che? (Vedendo Riccardo) e chi el chèlle?   

FELICE. Sciur Simon, piacere de edila.

SIMON. Sciura. (A Marina) alura?   

FELICE. Ansè egnìcc che a troaf. 

SIMON. A troà chi?

FELICE. A troà lü. El mia ira Canciano?

CANCIANO. (Piano e poco convinto) se fommla. 

SIMON. Marina, va vià de che pèr piaser.  

MARINA. Ma alè mia creansa indà vià. 

SIMON. Te preòcupèt mia, a ga pènse me. Va vià pèr piaser.   

FELICE. Marina, ada che a ta ghe de obedì al tò òm né?! Anche me a fo isse col me Canciano quando al ma dif de fa ergot. 

MARINA. Se certo, o capit. Sciur Rccardo. 

RICCARDO. (A Marina) umilisima.

SIMON. (Ironico al Conte) umilissimo.

MARINA. Lietissima.  (Fa la riverenza al Conte)

SIMON. Lietissima.   (Fa la riverenza per prenderla in giro)

MARINA. (Al pubblico) a fo sito perché se a do fò guai! (Esce).

SIMON. (A Felice) chi el sto sciòr? 

FELICE. A gal domande al me òm. 

RICCARDO. Se a ölì saì chi a so a val dighe me sènsa che a gal domandighès a nigü. Me a so ol conte Riccardo degli Arcolai, cavaliere d'Abruzzo. A so amis dèl sciur Canciano e anche dèla so fommla.

SIMON. (A Canciano) e te a ta lasèt che la to fommla ala frequènte sèrta zet? 

CANCIANO. Cosa ölèt che a faghe? 

SIMON. (Al pubblico) a ghè piö gli òmègn de öna olta. (Esce).   

FELICE. Ivvest come alè edücat? Al ga piantat che sènsa nemeno salüdaga. Che bestia de ü n’òm che alè chelle. Sciur Conte, edì la diferènsa? Ol me òm alè ün òm pèr be perché lü alè mia bu de tratà mal la zet. Pecat osti che incö an sa ède mia a disnà … ma stasira an sa èdera dèl sigür a teatèr. Vira Canciano?

CANCIANO. Ma me a dighe invece che … 

FELICE. Dai, dai pampalugo, in dom! (Prende sotto braccio Canciano e Riccardo. Escono).

SIPARIO

PER LA VERSIONE INTEGRALE DELL’OPERA CONTATTARE L’AUTRICE

giusicattaneo@hotmail.com