AUTRICE
GIUSEPPINA
CATTANEO
http://giusicopioni.altervista.org/
POSIZIONE S.I.A.E.
N° 193077
Codice opera Siae
910490A
TITOLO
I RÖSTèC
COMMEDIA IN
TRE ATTI
Personaggi
CANCIANO,
cittadino
FELICE, moglie di Canciano
RICCARDO,
Conte
LUNARDO,
mercante
MARGARITA,
moglie di Lunardo in seconde nozze
LUCIETTA,
figliuola di Lunardo del primo letto
SIMON, mercante
MARINA, moglie di Simon
MAURIZIO,
cognato di Marina
FILIPPETTO,
figliuolo di Maurizio
TRAMA
Traduzione in dialetto Bergamasco e libero adattamento
da
“I rusteghi” di Carlo
Goldoni
ATTO PRIMO
CASA DI LUNARDO.
SCENA I
Margherita e Lucietta
Margherita e
Lucietta cuciono. Sono sedute.
LUCIETTA. Ol carneal
alè apena finìt.
MARGARITA. An sé
pròpe diertite tant.
LUCIETTA. (Ironica) an sé po’ diertide! A ma gniac
est öna strasa de comedia, che ala siès istrasa!
MARGARITA. E set
gnièca pèr chèsto? Alè sedès mis che a so spusada e mia che ol tò padèr al mabe
portat, öna olta in vèrghilöc!
LUCIETTA. Aglialsàla
ü laur? Edìe mia l’ura che ol me padèr al sa spusès ön’otra olta perché pensae
che isse a pödìe indafò cola me matregna. Lü se, al se spusat, ma a quanto par,
a ghè negot pèr me ma gniac negot pèr le!
MARGARITA. O spusat
ün’orso, cara la me scèta, lü al sa dièrt mia e al völ che an sa dièrte mia
gnia notre. Figürèt Lucietta che prima de spusam, ol diertimènt al ma mancaa
miagnià’po. La me madèr pò, a ghè sèmpèr piasìt indà a teatèr. Figürèt che
inverno a mindaa insèma dò o tre olte e quando al vegnia carneal adiritüra sic
o ses volte. Figürèt che invece quando a mi staa in cà, an ghera sèmpèr vergot
de cöntasö. Figürèt che ai vegnìa a troaga i parecc, dì amis, anche zuègn. E de
pericol annera mia, figürèt!
LUCIETTA. (Al
pubblico) figürèt, figürèt, aià dicc sic volte infena adès.
MARGARITA. Dighe mia
che a so öna de chèle che a ga pias a andà in gir sèmpèr … ma ogni tat al ma
pias anche a me.
LUCIETTA. E me
poarèta che ando mai fò dè la porta? Gniac söl balcù a pöde mia indà perché
l’otèr de, a so indacia apunto söl balcù pèr ciapà ün po de aria e mala mia est
chèla petegola dèla lasagnera?! Alè indacia söbèt a röffianaghèl e ardae che al
ma bastunès pèr chèsto.
MARGARITA. E a tal
se mia cosa al ma casat indre pèr colpa tò!
LUCIETTA. Ma cosa a
gaavro facc me Signur!
MARGARITA. Te, cara
la me scèta a ta sa spusere, ma me a go de stache finchè scampe!
LUCIETTA. (Interessata) cos’è? Me a ma sa spuserò?
MARGARITA. Ah, me
crède pròpe de se.
LUCIETTA. La ma
dighe, madèr, quando a ma sa spusero?!
MARGARITA. A ta sa
spusere quando … ol Ciel al völerà.
LUCIETTA. E quando
ol Ciel al völerà … sènza che me al sabe?!
MARGARITA. Ma cosa
cöntèssö! Cèrto che a ta ghe saìl a te!
LUCIETTA. Intat però
a me nigü al ma gniamò de dì negot.
MARGARITA. Se ai ta
gniamò de dì negot, i tal digherà.
LUCIETTA. A ghè
gniamò negot “in de l’aria”?
MARGARITA. Al ghè e
al ghè mia; ol me òm al völ mia che a tal dighe.
LUCIETTA. Madèr, a mal
dighe.
MARGARITA. Nò, a
pöde mia.
LUCIETTA. Ma dai,
ala ma dighe ergot.
MARGARITA. Se a ta
dighe ergot, al ma maiazo la pèl dèl müs.
LUCIETTA. Se le ala
mal dis, ol me padèr aià saavrà mai.
MARGARITA. Figürèt
se a tande mia a dighèl!
LUCIETTA. Ma no!
Figürèt che me ando a dighèl adès.
MARGARITA. Cosa a ga
èntra adès chèl “figürès”?!
LUCIETTA. (Ironica) al so mia me, a go chèsta abitudine e al
dighe sènsa nincorzès.
MARGARITA. (Al pubblico) pèr me alè indre a töm in
gir chèsta balòsa. Piö gnià ü “figürès” al vegnerà fò dela me boca.
LUCIETTA. Ala ma
dighe madèr!
MARGARITA. Dai dai,
laurà docà! A te gniamò de finì chèla calza!
LUCIETTA. Ala arde
che a ga öl ol so tep!
MARGARITA. Se al ve
a cà isse’nfal e la calsa alè mia finida al digherà che a ta se’stacia töt ol
de söl balcù! E dòpo figüras se … maledèt isto ese!
LUCIETTA. Ala arde
come cüse ala svèlta. Ala ma dighe ergot de chèl “isposo”.
MARGARITA. Che
sposo?!
LUCIETTA. Alura le
ala dis cha a ma sa spusero?
MARGARITA. Pöldas.
LUCIETTA. Beada le
se ala ga sa ergot.
MARGARITA. (Un po arrabbiata) a so negot.
LUCIETTA. (Risentita) anche me a ga so negot!
MARGARITA. Arda che
a ta set indre a stöfam adès.
LUCIETTA. (Con rabbia) sciopa a te!
MARGARITA. Cosele
iste parole?!
LUCIETTA. Me, a go
nigü a sto mont che al ma öl be.
MARGARITA. A ta na
öle infena a tròp, cara la me scèta.
LUCIETTA. (Piano) ü be de matrigna.
MARGARITA. Cos’et
dicc?
LUCIETTA. Negot.
MARGARITA. Scoltèm
be, cominsa mia a secam né! A so pròpe metida be! A go ön’òm che al ma tormenta
töt ol de e ga manca anche adès de dientà gnieca anche cola la me figliastra!
LUCIETTA. Madèr, ala
diènta gnieca ün po tròp ala svèlta!
MARGARITA. (Al pubblico) ala ga resù. Öna olta a
sere mia isse, adès a so dientada öna belva. Alè isse, chi sta col lupo
al’impara a ululà!
SCENA II
Margherita, Lucietta e Lunardo
LUNARDO. (Entra piano senza parlare).
MARGARITA. (Al pubblico) al ve de che! Per töcc i
diaoi! (Si alza).
LUCIETTA. (Al pubblico) al al sa mös compagn di
gacc! (Si alza) padèr.
MARGARITA. Lunardo.
Al sa saluda piö adès?
LUNARDO. Laurì,
laurì otre. Pèr fam ü complimènt a desmetì de laurà adès?
LUCIETTA. O laurat
infena a dès né?! O apena finìt la calsa.
MARGARITA. Teamet
che adès an sé pagade a giornada!
LUNARDO. Me a so che
in pace e invece otre cosa fì? A ma dì de chèle risposte …
LUCIETTA. Al faghe
mia isse padèr. Al ga use po’ mia indre in chèsce öltèm de, de carneal. Va be,
a mindarà in dighèlöc, pasiensa, ma stem almeno in pace.
MARGARITA. O te a ta
pödèt mia sta ü de sènsa usà?!
LUNARDO. Ma cosa
dighèt! Cosa soi me? Öna bestia adès!? E pò dòpo, de cosa a sa lamentì?
LUCIETTA. Don docà,
al ga porte a maschere.
LUNARDO. A maschere?
A maschere?
MARGARITA. (Al pubblico) adès al da fò!
LUNARDO. E ghi anche
ol coragio de dim de portaf a maschere? Ma me, quate olte a vo domandat de
metif söl müs la maschera?! Ma cosela pò sta maschera?! E pèr cosè al sa à in
maschera?! E pò dòpo, i scète ai ga mia dendà in maschera.
MARGARITA. E chèle spusade?
LUNARDO. Gnià chèle spusade
ai pöl mia! Gnià chèle spusade!
MARGARITA. E che
manera i otre invece ai va? Figürèt se al val anche pèr notèr.
LUNARDO. Me pense
ala me cà e mia ai otèr. Margherita fa giödese pèr piaser.
MARGARITA. Lunardo,
pientela le adès.
LUCIETTA. Padèr, al
faghe mia sèmpèr isse. Andaro mia in maschera, ma al’istaghe bù!
LUNARDO. Dai egnì
che töte do. Diolte anche me a go ergot pèr la crapa, ma incö a so in buna. An
sé a carneal e a ga ol ü de de festa.
LUCIETTA. O magare!
MARGARITA. Sö, sentèm
cosa ta ghe in mènt.
LUNARDO. Scoltì, me
a öle che incö an disne in compagnia.
LUCIETTA. (Felice) indoe! Indoe padèr!
LUNARDO. In cà!
LUCIETTA. (Delusa) in cà?!
LUNARDO. Se, pròpe
in cà. In doe pensaèt dendà? In ostarea forse?
LUCIETTA. Nò, al’ostarea
pròpe nò.
LUNARDO. A talse che
in cà di otèr ando mia a maiaga adòs.
MARGARITA. Ma se
cèrto. Figürèt però che a ga sabe stacc öna olta che a tabèt invidèt vergù.
LUNARDO. E invece
se. O invidat dèla zet a egnì che e a so sigür che ai sa troerà anche be.
MARGARITA. Chi et
invidat?
LUNARDO. Öna
compagnia de galantòm: du aiè spusacc e ai vegnerà che coi so fommle.
LUCIETTA. (Felice) e chi el chèl mia spusat?
LUNARDO. A ta se
tròp curiusa.
MARGARITA. Ma dai,
tesoro, an völ adoma saì chi al vegnerà che.
LUNARDO. Ölis pròpe
che a val dighe? Al vegnerà che ol sciur Canzian Tartuffola, ol sciur Maurizio
dalle Strope, e ol sciur Simon Maroele.
MARGARITA. Signur
ardazo! Tri marsù!
LUNARDO. Cosa örèsèt
dì? Adà che aiè tre persune pèr be.
MARGARITA. Se, pròpe
pèr be. Tri selvadèc come te.
LUNARDO. Èco, i
fommle al de dencö ai dis che i òmègn che ai pèr be e aiè giudisius, aiè invece
dì selvadèc! E al sis ol perché? Perché otre a si tròp civilizade e al va pias
piö l’òm onesto. No, a otre adès a va pias ol’òm ala moda, l’òm simpatèc, l’òm
che al va porta de che e de là. Coi otèr a sti be, con notèr invece a va e la
malinconia a sta a cà che al va sömèa de ès in presù. Otrè a va fì tö in gir da
chi òmègn le e al si gniac. Con chi invece al ga serietà, reputasiù, chèi no!
Chèi aiè röstèc e selvadèc. Ela mia isse forse?
MARGARITA. A va do
resù in töt. Fa pör vegnì che a disnà la sciura Felice e la sciura Marina.
LUNARDO. A ta pödèt
dì a giuro. Isse töcc ispusacc e dì sporcaciade annè mia. (A Lucietta) cosa ascoltè’te? Adès notèr an ga de parlà di laur che
te a ta pödèt mia sentì.
LUCIETTA. Che manera
a pöde mia sentì?!
LUNARDO. (Piano
a Margherita) ède mia l’ura de sistemà töt.
MARGARITA. (Piano
a Lunardo) come al, chèl “afare”?
LUNARDO. (Piano a Margherita) a ta dighero. (A Lucietta) va vià de che pèr piaser.
LUCIETTA. Cosa fo de
mal a sta che.
LUNARDO. O dicc
dendà vià de che!
LUCIETTA. Ma Signur!
Alè pròpe pie de veleno da insema al co ai dicc di pè!
LUNARDO. Va vià
perché se de nò a ta ria öna papina söl müs.
LUCIETTA. Madèr, ala
sentìt?!
MARGARITA. (Con tenerezza) Lucietta se ol tò pader
al ta dicc dendà, và pèr piaser.
LUCIETTA. (Al pubblico) a se a ga födès al mont
amò la me pòvra madèr! Anche ü spasì a spuserès pör dendà vià de che! (Esce).
SCENA III
Lucietta e Lunardo
MARGARITA. Lunardo,
a pödie mia daga resù ala Lucietta pèr mia fat fa bròta figüra, però, ada che a
ta set tròp dür con chèla scèta. Tròp ròstèc!
LUNARDO. Èdèt che te
a ta a ga se negot? Me a ga öle be e alè pèr chèsto che a ghi do mia töte
vinte.
MARGARITA. Töte
vinte? Ma se attla lasèt mai diertì!?
LUNARDO. I scète ai
ga de sta a cà e ai ga mia dendà in gir.
MARGARITA. Lasela
indà a èt almeno öna comedia.
LUNARDO. O dicc de
nò. Se me ala öle dà in spusa, a öle pò mia che ala abe zamò metissö öna
maschera e la sabe stacia in dü teatèr.
MARGARITA. Alura sta
storia del matrimonio ala a innacc …
LUNARDO. A ta ghe
dicc negot ala Lucietta né?!
MARGARITA. Me? Negot de negot.
LUNARDO. Èco, a crede
de iddacc la Lucietta in spusa.
MARGARITA. Con chi? A
pöde sail chi el?
LUNARDO. (Si guarda intorno) fa sito che gnià
l’aria aialsa. (Piano) col scèt dèl
sciur Maurizio.
MARGARITA. Col Filipetto?
LUNARDO. Se, pròpe.
Fa sito però, dì negot.
MARGARITA. Ma cosa
et facc Signur! Pròpe con chèl contrabander?!
LUNARDO. Margarita fa
la braa. Ale isse e basta.
MARGARITA. Ma … i sa
spuserà prèst?
LUNARDO. Se prèst.
MARGARITA. Ma sènsa
domandam a me?
LUNARDO. A so me ol
padrù che.
MARGARITA. Pota, ma
cosa a ga doi de dota?
LUNARDO. Chèl che
öle me.
MARGARITA. Ada che
me a so stöfa né? Figürès se a ta me dicc vergot de töt chèsto!
LUNARDO. A tloi’mia
dicc adès?
MARGARITA. (Poco convinta) se … ma, e la scèta
quando ala egnerà a sail?
LUNARDO. Quando ala
sa spuserà.
MARGARITA. E pödela
mia sail prima?
LUNARDO. No.
MARGARITA. Ma set
sigür che al siès chèl che anche le la öl?
LUNARDO. A so me ol
padrù che.
MARGARITA. Se-se, la
scèta alè la tò e me a öle mia impasam. Fa pör chèl che a ta ghe òia.
LUNARDO. La me scèta
ala ga de ès vesta de nigü. Chi ai èt, aià spusa.
MARGARITA. E se chi
aià èt e pò dòpo aia öl mia?
LUNARDO. Ol so padèr
al ma dacc la so parola e a me al ma basta.
MARGARITA. Oh che
bel’ispusalese!
LUNARDO. Cosa a
ölerèsèt, che ai fès l’amur prima?
MARGARITA. A ma
sòmèa che ai abe ciamat. Ando a èt chi ghè.
LUNARDO. Ghela mia
la serva?
MARGARITA. Alèindre
a fasö i lècc, ando me a èt chi ghè dal balcù.
LUNARDO. Fommla no.
Öle mia che a tandaghèt söl balcù.
MARGARITA. Ma che
manera a pöde mia indà me?
LUNARDO. O dicc de
nò, andaro me. Che a comnde me e perciò, comande me. (Esce).
MARGARITA. Che òm
che a mè tocat! A ghè piö gli òmègn de öna olta. Annà pöde piö!
LUNARDO. (Entra in scena) ölèt saì chi ca lè?
MARGARITA. Chi el?
LUNARDO. Ol sciur Maurizio.
MARGARITA. Ol padèr
del promesso sposo?
LUNARDO. Se, pròpe
chèl.
MARGARITA. El che
pèr mètès decorde?
LUNARDO. Scolta, va
de la a te pèr piaser.
MARGARITA. A ma
mandèt ivià pò?!
LUNARDO. Se, a ta
mande vià! Va de la pèr piaser.
MARGARITA. Ölèt mia
che sente chèl che a va disì?
LUNARDO. No, öle
mia.
MARGARITA. Andaro,
andaro. Ma cosa soi che me?
LUNARDO. So me che a
so ol padrù.
MARGARITA. E me a
soi mia la tò fommla?
LUNARDO. A to dicc dendà
via de che! Ma set surda?
MARGARITA. Che orso
che a ta se!
LUNARDO. Smöèffò
docà!
MARGARITA. Che
marsù!
LUNARDO. Ela amò
longa?
MARGARITA. Che
bestia de òm che a ta se! (Esce).
SCENA IV
Lunardo e Maurizio
LUNARDO. Al vègne dè
det. (Maurizio entra) la me fommla alè
indacia pèr fürtüna. Ala ülia mia indà, a ma tocat vusà pèr fam obedì pèrchè
coi bune, ala sa möia mia. Me a ga öle tat be ala me Margarita, ma tat be, ma
in de me cà, ol padrù alè adoma ü e chèl a so me.
MAURIZIO. Sciur
Lunardo, al capese. O parlat col me scèt.
LUNARDO. A gal dicc alura
che al völ che al sa spuse?
MAURIZIO. Agglo
dicc.
LUNARDO. E lü cosa
al dicc?
MAURIZIO. Alà dicc
che alè contet, ma che però … al völerès vèdela prima.
LUNARDO. Ma come?
Ansera mia decorde isse!
MAURIZIO. Dom,
al’istaghe calmo, al diente pò mia gnèc. Al varde che ol me scèt al farà töt
chèl che öle me.
LUNARDO. E la dote
pèr la me scèta alè zamò paregiada. A vo prometit ses mela ducati e ses mela
ducati ai sarà. O a preferì in zecchini o magare in ducati d’arzent? Al ma
dighe.
MAURIZIO. I spiccioli
ai völe mia, preferese che a ma girì öna cambial chesse ai mi investes.
LUNARDO. Va be, a
faro chèl che a ölì.
MAURIZIO. E öle
gniac che a spendì solcc in di esticc.
LUNARDO. Va be, alura
a vladaro isse come alè.
MAURIZIO. Gala ergot
de sida?
LUNARDO. Se, ala ga
ergotina.
MAURIZIO. Al varde
che in de me cà annà öle mia de sida. Finchè me a saro if, ala ga dendà in gir
cola coi vesticc de lana ma sensa chi cerchi le zo in fonta. E a ölia mia gniac
i bigodini in dèl co e gnià di paröche.
LUNARDO. Brao, isse
che a ma pias. Ma … a ga darì di gioielli?
MAURIZIO. A ga darò di
bracialèt de or, ala festa a ga faro caasö un gioiello che alera dela me fommla
e ü per de oregì de perle.
LUNARDO. Bene, molto
bene, e spere che anche lü al ga daghe negot ala moda.
MAURIZIO. Cosa crèdèl
che a sies mat? Cosela pò sta moda?! I gioielli aiè sempre ala moda. Cosa cöntèl
de piö, i diamanti o chi laur le finti?!
LUNARDO. E pör, al
de dencö, al sa böta vià tace solcc in di montadüre finte. E anné poc che aia
pènsa compagn de notèr.
MAURIZIO. E a ghè né
poc che ai gabe i solcc come an ga na notèr.
LUNARDO. E ai dis
che notèr an sé mia contecc!
MAURIZIO. Poarèc a
lur! Cosa capesèrai de notèr? Cosa crèdèi che a ga sabe adoma chèl che ai vèt lur?
Amis, alè ü bèl laur dì:” A go töt chèl che al ma ocor, al ma manca negot e a
pöde al’ocorènsa pugiasö i mà sö sènto zecchini!
LUNARDO. Pròpe isse!
E maià di bèi fasà, di bèi polastrèi e di bu edèi.
MAURIZIO. Töt bu e a
bu mercat perché al sa paga töte i olte.
LUNARDO. E a ca so,
sensa casòt e sènsa usà.
MAURIZIO. E sensa
nigù che al vègne a romp i scatole.
LUNARDO. E nigü al
sa i nòscc afare.
MAURIZIO. E i padrù
an sé notèr.
LUNARDO. E la fommla
ala comanda mia.
MAURIZIO. E i scècc
ai fa i scècc.
LUNARDO. A, la me
scèta alè stacia leada fò pròpe isse.
MAURIZIO. Anche ol
me scèt alè öna perla. A ghè mia perecol che al bote al vènt i solcc.
LUNARDO. La me scèta
pò, alè buna de fa de töt in cà. Infena a laaso i toncc.
MAURIZIO. E ol me
scèt? Dato che öle mia che al sa mesce coi serve, a go insegnat a giöstasö i
büs dì calsì e mèt i tòpe ai braghe.
LUNARDO. Brao.
MAURIZIO. Brao poa
lü.
LUNARDO. Dai alura,
fem isto spusalese ala svelta.
MAURIZIO. Come al völ
amis.
LUNARDO. Alura a va
spète a disnà de me. A go quatèr animelle gròse isse.
MAURIZIO. An mangerà
be alura.
LUNARDO. A mi starà
be.
MAURIZIO. An sa
dierterà.
LUNARDO. E pò dòpo
ai dis che an sé selvadèc!
MAURIZIO. Stèrlöc!
LUNARDO. Tetolòcc! (Escono tutte e due).
SCENA V
Marina e Filippetto
CASA DI SIMON.
MARINA. Te neut che?
Che miracol che a ta se ascat a egnì che!
FILIPPETTO. A so
apena egnìt ivià da stöde e invece dendà a cà a so egnic a saludala.
MARINA. Brao,
Filipeto, a te pròpe facc be. Sèntèzzo … olèt fa colasiù?
FILIPPETTO. Grasie
zia, a pöde mia fermam perché se ol me padèr al ria a cà e al ma troa mia, a so
gniac de ergü.
MARINA. Ma se a ta
ga dighèt che a ta se stacc dala tò zia, cosa a ta digheral a te?
FILIPPETTO. Alè mia
isse semplice … al ma lasa mai ü momènt de libertà.
MARINA. De öna banda
al ga mia töcc i torcc. Ma dala tò zia al gaavrès po’ lasat indà.
FILIPPETTO. Agglo
zamò dicc ma lü al völ mia lo stès.
MARINA. A ma, alè
pòpe scörbötèc compagn dèl me òm né!
FILIPPETTO. Ghel ol
zio Simon in cà?
MARINA. Se, al ghè,
ma a pöde mia ciamal.
FILIPPETTO. Anche lü
quando al ma èt al ma usa sèmpèr indre.
MARINA. Lasèl parlà.
Te a ta set ol me neut, scèt dèla me sorèla che poarèta alè morta. E me, oltre
a te a go piö nigü a sto mont.
FILIPPETTO. Se zia,
ma ölerès mia che a causa me, al ga use indre anche a le.
MARINA. Preòcupèt
mia pèr me. Che al proe a dim vergot, a ta èdèt come a fo a respondega söbèt.
Pèr forsa a ma toca fa isse, al bruntula sö töt. A ghe mia di röstèc compagn de
lü in töt ol mont.
FILIPPETTO. Anche
piö dèl me padèr?
MARINA. Ma, al set
che al so mia?
FILIPPETTO. Pènsa
zia che da quando a so al mont o mai pödìt diertim öna olta. Laurà e pò söbèt
indà a cà. Ala düminica, a fo chèl che a go de fa e pò dòpo söbèt a cà. Mai öna
olta che a pöde indà a èt ol Castel, mai öna olta a èt la piasa, che lavro esta
adoma trè o quatèr volte. Chèl che al fa lü a ma toca fa a me! Ma saral
posèbol? E a aialsa mia che fadiga o facc a convincì ol servo a diga mia che
pasae de che.
MARINA. Poèr iscèt!
A ta ma fe infena a pena. A so decorde che la zöentù bisogna tegnila a freno,
ma isse alè infena a tròp.
FILIPPETTO. Adès
però a so stöf. Da adès an’dannacc al so mia se ala sarà amò isse.
MARINA. In töcc i
agn che a tase stacc brao, al ghera pò de dat ün po de libertà.
FILIPPETTO. Ma le
zia, a ga sala negot?
MARINA. De cos’è?
FILIPPETTO. Ma a gal
dicc negota ol me padèr?
MARINA. A ma, alè
tat che al vède mia.
FILIPPETTO. Alura
aialsà mia.
MARINA. A ga so pòpe
negot. Ma cosa a ghè de saì de nöf?
FILIPPETTO. Se me a
val dighe però le a gal dis mia al me padèr?!
MARINA. Nò certo,
preòcupèt mia.
FILIPPETTO. Me
recomande, la gal dighe mia.
MARINA. Ma se a ta
dighe de no, alè de nò!
FILIPPETTO. Ala da
de saì che lü … al völ fam ispusà.
MARINA. Delbù?
FILIPPETTO. Ammlà
dicc lü!
MARINA. Alà troat
öna scèta de fat ispusà?
FILIPPETTO. Se,
pròpe isse.
MARINA. Ma … chi
ela?!
FILIPPETTO. Me a gal
dighe adoma se le ala gal dis a nigü.
MARINA. Ma scolta
Filipetto, fam pò mia dientà gnèca adès! Cosa pènsèt che a siès me?
FILIPPETTO. Va be,
va be. Alè la scèta del sciur Lunardo Cròzzola.
MARINA. Se, se, la
conòse. Ciòè, a conòse mia le, ma la so matregna, la sciura Margarita Salicola, che alà spusat ol scior
Lunardo che alè ü amis dèl me òm. Ü selvadèc compagn de lü. Ai sé pròpe troacc.
Scolta neut, ale’pò esta sta scèta?
FILIPPETTO. No zia.
MARINA. Quando
al’avrà finit col contratà, avvlà farà èt.
FILIPPETTO. Me a go
pura de nò invece
MARINA. Ma se cèrto.
E se ala va piasès mia?
FILIPPETTO. Se ala
ma pias mia, gnià pèr sògn che ala spuse!
MARINA. Cèrto che al
sarès pròpe mèi che te atla edèsèt.
FILIPPETTO. E come a
pödès fa?!
MARINA. A ta ghe de
dighèl al tò padèr.
FILIPPETTO. Agglo
dicc zamò zia, ma al ma usat indre.
MARINA. Se al savrès
come fa, me a ta öterès …
FILIPPETTO. O
magare!
MARINA. Ma alè mia
isse facile, chèl’orso del sciur Lunardo al lasa èst a nigü la so scèta.
FILIPPETTO. Se
magare al sa pödès fa öna festa …
MARINA. Fa sito, fa
sito che a ghe che ol me òm.
FILIPPETTO. Ölela
che andaghe ivià?
MARINA Fermèt.
SCENA VI
Marina, Filippetto e Simon
SIMON. (Alpubblico) cosa fal che chèsto
stèrlöc?
FILIPPETTO.
Buongiorno zio.
SIMON. (Brusco) neut.
MARINA. Pròpe öna
bèla acoglienza a ta gafe al me neut!
SIMON. Me a to
spusat col patto che de parecc annà ölie mia in dè me cà.
MARINA. I me parècc
ai ve forse che a sircà ergot? Iga mia pura che ai ga mia inbisògn de te. Dòpo
tat tep che al vegnìa mia che ol me neut a troam e te, cosa a ta fe? A ta
brontulèt!? E te a ta sarèsèt ün’òm civile? Te a ta set ü barbaro!
SIMON. E gnamò de
finì? Ada che stamatina a go mia òia de usà.
MARINA. Ma cosa a
tal facc ol me neut pèr pödì mia èdèl!?
SIMON. Al ma facc
negot, a ga öle anche be me se lè pèr chèl, ma però me a öle mia che al vegne
che.
FILIPPETTO. Al sa
preòcupe mia che a egnero piö che dèl sigür.
SIMON. A ta ma fe pò
che ü piaser.
MARINA. E invece me
a öle che al vègne che amò.
SIMON. E me invece a
öle mia.
MARINA. Chèsto a ta
pòdèt mia impedimèl.
SIMON. Töt chèl che
a me al ma pias mia, cèrto che a pöde e a öle impeditèl.
FILIPPETTO. (Fa per uscire) zio.
MARINA. Fermèt le!
Cosa a ghis cuntra isto scèt?
SIMON. Al völe mia.
MARINA. E al sa pöl
saì ol perché?
SIMON. Perché o per
come, me a öle nigü.
FILIPPETTO. Zia, la
me lase indà.
MARINA. Va be, va,
va pör intat. Egnerò la me, dal vost padèr.
FILIPPETTO. Zia,
zio.
SIMON. Neut.
FILIPPETTO. (Al pubblico) chèsto, alè des volte piö
burbero dèl me padèr! (Esce).
MARINA. Ma arda se al sa pöderà! Cosa digheral adès
chèl’iscèt?!
SIMON. Ormai a ta
gaavrèsèt de conosèm. In de me cà me a öle la me libertà.
MARINA. Ma che
fastöde a ta daèl ol me neut?
SIMON. Al menterèsa
mia: me a öle nigü.
MARINA. Perché a
tande mia in de tò camera?
SIMON. Perché a go oia
de sta che!
MARINA. A ta se
pròpe simpatèc! Et’ordinat la spesa?
SIMON. No fommla.
MARINA. An disna mia
incö?
SIMON. No fommla.
MARINA. Al sa disna
mia?
SIMON. (Alzando la voce) no fommla.
MARINA. A ga manca
anche che adès a diente gnieca anche pèr ol disnà. Ma perché al sa disna mia
incö scüsa?
SIMON. (Scortese) perché an va a disnà fò de cà.
MARINA. E a ta mal
dighèt isse?
SIMON. Pèr forsa, a
ta ma fe dientà gnièc.
MARINA. Caro ol me
òm, porta pasiensa, a ta ghe ü caratèr
che diolte a ma fe ègn bretina!
SIMON. Al conosièt
mia ol me caratèr? Dato che a tal conosièt, perché a ta fe sèmpèr chèste
scenade?
MARINA. Che pasiensa
che a ga öl con te! Don vai pò a disnà?
SIMON. Te ègn con
me.
MARINA. O capìt,
ma’ndoe?
SIMON. In doca a ta
portero me.
MARINA. Ma perché me
a go mia de sail prima?
SIMON. Al ga mia
importansa se a talse o a talse mia. Quando a ta se col tò òm, a ta ghe mia de
preocupas d’otèr.
MARINA. A me a ta ma
sömèèt mat, me, a go de saì de chi an va, perché isse almeno al so come a go de
estiss in base al zet che ghè. A ma pias mia che ai ma critiche.
SIMON. In doca a ta
porte me, nigü ai ta criticherà.
MARINA. Ma con chi
an vai?!
SIMON. Te ègn con
me.
MARINA. Ma pènsa ün
po né!
SIMON. Ma pènsa
pròpe.
MARINA. Insoma a go
de egnì sensa saì in doe.
SIMON. Se cara.
MARINA. me al so mia
se ègne.
SIMON. Bene, a ta
rèsteret a cà sènsa disnà.
MARINA. E me andro
dal me cögnac ol Maurizio.
SIMON. Ol tò cögnat,
Maurizio, al va a disnà in doca an va notèr.
MARINA. Ma’ndoe!?
SIMON. Ve con me e a
tal vèdere. (Esce).
SCENA VII
Marina, Felice, Canciano e il conte Riccardo
MARINA. A ta se pròpe
edücat! Ai picà in de porta, arda chi a ghè. (Al pubblico) alè forta be né! Andà a disnà fò cà e sènsa sai
indoe. Come pöde scoprì in doca an và?! (Guarda
dalle quinte) fam vèt chi a gè riat … a ghè la sciura Felice! E insèma a le
chèl’isterlöc dèl so òm. E chi el che a ghè insèma che al vède mia … ma! Ol so
òm alè stès al me òm ma la Felice ala sa fa mia mèt sota i pe dèl sò òm e ala
comanda le. E ol sò òm al ga-andre compagn d’ü cagnì. Indasaì cosa alà avrà
dicc ol me òm de töta chèla zet che. Ma che al sa ciae, me a so mia maledücada.
(Entrano).
FELICE. Ciao Marina.
MARINA. Felice. Benvenuta che ala me cà.
CANCIANO. (Mesto) sciura Marina.
RICCARDO. (A Marina) buongiorno sciura.
MARINA. Buongiorno a
lü. (Piano a Felice) ma chi el?
FELICE. (Alzando la voce) Marina a ta presènte
il Conte cavalier nonché amis dèl me òm. El mia ira Canciano.
CANCIANO. Me a ga so
negot.
RICCARDO. Brao amis
de töcc.
MARINA. Se alè ü amis
dèl sciur Canciano al pöl mia che èsga öna braa persüna.
CANCIANO. A va dighe
che me a ga so negot.
MARINA. Come a ga sì
negot se al ve con lü in de me cà!
CANCIANO. Con me?
FELICE. E con chi se
nò! Caro sciur Conte, aià compatese, an sé a carneal e al völ diertìs. E al völ
faga ciapà pura ala sciura Marina. El mia ira Canciano?
CANCIANO. (Al pubblico) a ma toca casazo.
MARINA. (Al pubblico) come alè fürba la Felice!
Ölèt sentazzo Felice?
FELICE. Se dai,
sentem’zo ü po (Si siede). Al sa
sènte zo che sciur Conte. (Vicino a lei).
RICCARDO. A so pròpe
fürtünat.
CANCIANO. E me indoe
a ma sa sènte zo?
FELICE. Sentèzo visì
ala Marina.
MARINA. (Piano a Felice) a pöde mia … se al ve
ol me òm, a so gniac de ergü.
FELICE. Canciano,
arda che la a ghè di scagne … sentezzo pör le.
CANCIANO. (Sedendosi lontano) sissignora … la
ringrasie.
RICCARDO. Amico, se
a ta ölèt sentazzo che pèr me al va be. A pöde benissimo indà a sentazo in
banda ala sciura Marina.
MARINA. Ma no sciur
Conte, al sa spòste mia.
FELICE. Sciur Conte,
perché al sa spòsta? Pensèl forse che ol me òm al siès gelus? Al varde che ol
me òm alè pèr negot gelus e se anche aià födès, a fo ala svèlta me a fagla
pasà. Adès öna fommla ispusada ala pöl mia parlà o sentazo in banda a ün’òm che
al ve che a Venesia pèr quatèr de e che alè amis dèl me fradèl che al’istà a
Milà?! Te Marina cosa dighèt, a go mia resù? Ol me òm alè contet invece se al
vèt la so fommla che ala parla e che ala sa dièrt. El mia ira Canciano?
CANCIANO. Se fommla.
RICCARDO. Èco, a dì
la erità a ghere ün po pura de chèsto, ma dato che alè mia isse e che ol sciur
Canciano al ga fa negot, a sto be che in doca sö, in banda a le, sciura Felice.
CANCIANO. (Al pubblico) alè colpa me che alo mia
casat’ivià la prima olta che alè egnìt ala me cà.
MARINA. Staràl che
tat a Venesia sciur Conte?
RICCARDO. A ghere
intensiù de stache poc, ma alè talmente bele sta sità che a staro che de piö.
CANCIANO. (Al pubblico) sperem invece che ol diaol
aià porte vià!
FELICE. E incò
Marina, an disnerà insèma.
MARINA. In doe?
FELICE. In doe? Ma
al set mia in doe?
MARINA. Ol me òm al
ma dicc vergot de sto disnà, ma mia in doe.
FELICE. Ma dala
sciura Margarita.
MARINA. Dal sciur Lunardo?
FELICE. Se certo.
MARINA. Adès a
capese! Ai völ combinà o spusalese!
FELICE. Che spusalese?
MARINA. A gal set
mia te?
FELICE. Me no.
Contensö docà.
MARINA. Roba grosa.
FELICE. De chi? De
Lucietta?
MARINA. Se, pròpe
le, ma fa sito.
FELICE. (Tira vicino Marina) te, cöntasö docà!
MARINA. (Accennando
a Riccardo e Canciano) Ai sent anche lur …
FELICE. Sciur
Riccardo, al faghe ün po de conversasiu col me òm … al’indaghe pör a sentazzo
in banda a lü. Ol me òm al ga piaser che a parlì con me, ma al völ mia pèr
chèsto ès metit dala banda. El mia ira sciur Canciano?
CANCIANO. Che al
faghe coma al ga òia che a me al manteresa mia.
RICCARDO. (Si
accosta a Canciano) a go pròpe piaser de ciciarà col siu Canciano e de
domandaga di laur.
CANCIANO. (Al pubblico) an san parla gniac.
FELICE. Alura?
MARINA. A ta se
pròpe öna curiusuna dèla festa né?
FELICE. Dai,
cöntènsö docà! Cosa a set dela Lucetta?
MARINA. (Piano) a ta dighe töt ma nigü al ga de
sentiga.
RICCARDO. (A Canciano) al ma sömèa che a ma ardì
mia.
CANCIANO. Al ma
scüse, ma a go tace de chi problemi che a öle mia a chi di otèr.
RICCARDO. Va be, al
völerà dì che a va distürbero piö. Ma chèle do sciure ai parla piano fra de
lure … dai che alura an parla anche notèr fra de notèr. Cosa disì?
CANCIANO. Cosa ölèl
che a ga dighe? Me a so ün òm de poche paròle e i novità ai ma pias mia.
RICCARDO. (Al pubblico) alè pò bèl ista insèma a
chèsto!
FELICE. (A Marina)
aià mia esta?!
MARINA. Nò. E ai völ
che aia ède mia.
FELICE. Aiè mia laur
de fa!
MARINA. Se a ta sèsès
cosa pagherès pèrchè aia edès prima de spusala!
FELICE. Ma scüsa né,
a pödèl mia indàga in cà?
MARINA. Gnia pèr
sògn.
FELICE. Ma, al sa
pöderès mia ciapà la scüsa di maschere, dato che an sé a carneal?
MARINA. Parla piano
perché ai ta pöl sènt.
FELICE. (A Riccardo) a ma recomande, al pense ai
so fati e al ga spie mia pèr piaser. Lü al parle col Canciano che me a parle
cola Marina. (A Marina piano) scolta
cosa a mè egnìt in mènt.
RICCARDO. An va
indoe stasira?!
CANCIANO. A cà.
RICCARDO. E la so
fommla?
CANCIANO. A cà.
RICCARDO. Ma … otèr,
a parlì a cà?
CANCIANO. Certo. In
dèl lècc.
RICCARDO. In dèl
lècc? A che ura po’?
CANCIANO. Ai do de
nòcc.
RICCARDO. Ma lü alè
indre a töm in giro.
CANCIANO. (Stanco) come nò!
FELICE. (A Marina) alura cosa dighèt? El mia ü
bèl laur?
MARINA. Otèr che bèl
laur! Però me al so mia come a fo a dighèl al me neut. Se al mande a ciamà,
indasaì come al sa infiama ol me òm.
FELICE. Ma perché a
mal mandèt mia ala me cà?
MARINA. E ol so
padèr?
FELICE. Ma al mia
anche lü a disnà del sciur Lunardo? Ol tò neut al vegnerà de me quando lü al
sarà zamò indacc. Marina, lasa cha a ga pènse me.
MARINA. E dòpo?
FELICE. E dopo, e
dopo! Lasà a fa a me e pò dòpo a ta edere.
MARINA. De che ün po
al mande a ciamà alura.
FELICE. (A Canciano e Riccardo) ma a si möcc
otèr du?
RICCARDO. Ol sciur
Canciano al völ mia parlà.
FELICE. Poarèt! Al
völerà dì alura che al ga ergot pèr la crapa. Al varde che lü alè ü nòm rafinat
e pie de interès.
RICCARDO. Invece me
a pènse che al’istaghe mia tat be.
FELICE. Delbù?
Madona come al ma nincreserès. Cosa a ghet Canciano?
CANCIANO. Negot.
FELICE. (A Riccardo) ma perché al ma dicc che
alistaa mia be alura?
RICCARDO. Perchè alà
dicc che al völ indà a durmì ai do de nòcc.
FELICE. (A Canciano) delbù? Fa come a ta ghe
òia.
CANCIANO. Ada che te
a ta egnere con me.
FELICE. A proposèt,
a ta sa regordèt piö che an ga dendà a teatèr.
CANCIANO. A teatèr
me a ègne mia.
FELICE. Ma come? A
ta me zamò compracc i bigliecc!
CANCIANO. Pèr forse,
a ta me comprat coi tò moine! Ma me a teatèr a öle mia indà e tandare gnià te.
FELICE. Dai, mochela
de schersà … evvest Marina come al’ischèrsa ol me òm? Ol me òm al ma öl
talmente be che al ma comprat ol biglièt e al vegnerà a teatèr con me. El mia
ira caro maritino mio? (Piano a Canciano)
scolta, mochela de dì chi sbambossade le, se de nò, a ta mète apòst me te.
MARINA. (Al pubblico) che balòsa che lè!
FELICE. (A Riccardo) ölèl vègn con me a teatèr?
A ghè pòst in dèl nòst palco, vero Canciano?
CANCIANO. (Al pubblico) che nervus che ala ma fa ègn
adòs! Ala ma fa fa töt chèl che le ala ga òia.
SCENA VIII
Marina, Felice, Canciano, il conte Riccardo e Simon
SIMON. (Bruscamente)
Marina.
MARINA. Simon.
SIMON. (Al pubblico) ma cosel isto casòt?! Cosa
fai che? (Vedendo Riccardo) e chi el
chèlle?
FELICE. Sciur Simon,
piacere de edila.
SIMON. Sciura. (A Marina) alura?
FELICE. Ansè egnìcc
che a troaf.
SIMON. A troà chi?
FELICE. A troà lü.
El mia ira Canciano?
CANCIANO. (Piano e poco convinto) se fommla.
SIMON. Marina, va
vià de che pèr piaser.
MARINA. Ma alè mia
creansa indà vià.
SIMON. Te preòcupèt
mia, a ga pènse me. Va vià pèr piaser.
FELICE. Marina, ada
che a ta ghe de obedì al tò òm né?! Anche me a fo isse col me Canciano quando
al ma dif de fa ergot.
MARINA. Se certo, o
capit. Sciur Rccardo.
RICCARDO. (A
Marina) umilisima.
SIMON. (Ironico
al Conte) umilissimo.
MARINA. Lietissima. (Fa la riverenza al Conte)
SIMON. Lietissima. (Fa la riverenza per prenderla in giro)
MARINA. (Al pubblico) a fo sito perché se a do
fò guai! (Esce).
SIMON. (A Felice) chi el sto sciòr?
FELICE. A gal
domande al me òm.
RICCARDO. Se a ölì
saì chi a so a val dighe me sènsa che a gal domandighès a nigü. Me a so ol
conte Riccardo degli Arcolai, cavaliere d'Abruzzo. A so amis dèl sciur Canciano
e anche dèla so fommla.
SIMON. (A Canciano) e te a ta lasèt che la to
fommla ala frequènte sèrta zet?
CANCIANO. Cosa ölèt
che a faghe?
SIMON. (Al pubblico) a ghè piö gli òmègn de öna
olta. (Esce).
FELICE. Ivvest come
alè edücat? Al ga piantat che sènsa nemeno salüdaga. Che bestia de ü n’òm che
alè chelle. Sciur Conte, edì la diferènsa? Ol me òm alè ün òm pèr be perché lü
alè mia bu de tratà mal la zet. Pecat osti che incö an sa ède mia a disnà … ma
stasira an sa èdera dèl sigür a teatèr. Vira Canciano?
CANCIANO. Ma me a
dighe invece che …
FELICE. Dai, dai
pampalugo, in dom! (Prende sotto braccio Canciano e Riccardo.
Escono).
SIPARIO
PER LA VERSIONE INTEGRALE DELL’OPERA CONTATTARE
L’AUTRICE
giusicattaneo@hotmail.com