AUTRICE

 

GIUSEPPINA CATTANEO

 

 http://giusicopioni.altervista.org/            

 

POSIZIONE S.I.A.E. N° 193077

 

Codice opera Siae 936646A

 

TITOLO

 

INCÖ A ME

E ‘NDOMÀ AMÒ A ME

 

COMMEDIA COMICA IN DUE ATTI

 

Personaggi

 

RINA

MINA

PINA

TINO

SANTINA

PERLINA

 

 

TRAMA

Tino, dopo avere speso gli 11.500 € che Rina, Pina e Mina gli avevano affidato per essere investiti, sembra ben intenzionato a volermi restituire, ma in un modo del tutto insolito e stravagante. Le tre donne scoprono l’ennesimo trucco di Tino e si organizzano per tornare in possesso definitivamente dei loro soldi. Rina, Mina e Pina decideranno di rapire Tino e di chiedere il riscatto alla più alta autorità dello Stato, dato che l’uomo non possiede parenti stretti. Ma qualcosa non andrà nel verso giusto. Alla vicenda si uniscono le due figure di Perlina, la domestica di Rina e Santina la ex fidanzata di Tino che condividono la uno scomodo segreto che riguarda la buon anima della cugina di Rina.

ATTO PRIMO

 

A casa di Rina. Sopra ad un mobile un’urna contenente le ceneri della cugina.

 

SCENA I

Rina

 

RINA. (E’ seduta sul divano ed ha una vistosa fasciatura alla testa. Al pubblico) incö a sto mia be. A dì la erità anche ier a stae mia be. Poa l’otrer, se l’è pèr chèl. Per me a sondre che cue l’infloènsa. Da quando l’ampasat ol Tino al ma imbroiat a so piö stacia me. Ol penser de iga piö in banda ol me cacì, al ma fa sta mal. Per chi al ga sa mia la storia, l’anpasat ol Tino al ghera de investì i me des mela neuri e invece aià maiaffò töcc. A ma me, a lase mia pèrt, me ergot a faro pèr viga indre töcc i me solcc. Ma al so mia cos’è però. Spere pròpe de mör mia perchè a go gniac töcc i solcc dèl feneral. Ma ... ma che mal de co! Ai solcc a ga pènsero dòpo, che mè che pose ün po adès. (Si sdraia e si copre).

 

SCENA II

Rina, Mina e Pina

 

MINA. PINA. (Entrano da sinistra vestite da cuoche).

MINA. Rina, set pronta?

PINA. Dai che an sè zamò in ritardo.

MINA. (Al pubblico) an ga dendà a ü concorso de cucina.

PINA. Corso de cucina al sa dis!

MINA. E dom! E in chèl corso che, am’imparà a cüsinà tace de chi laur che notre an sa’sogna-a gniac. Che passiù che ma ciapat!

PINA. La prima lesiù ai ga ga it gniac ün po de pietà de notre. Ai ga facc cüsinà due ciareghì!

MINA. Ma a sa rendì cönt?! Due ciareghì ol prim de.

PINA. E le an sè stremide ma mia de schèrs.

MINA. A se, an völia’ndà piö e an sè lamentade. Ma ghè stacc negot de fà. La segonda lesiù ü piatto piö difficile amò.

PINA. Pròpe: ol melü col crüt.

MINA. Èdèt che ta sbaglièt?! Te a ta dientere mai öna cuoca. Alera, mia ol melü col crüt!

PINA. E coserèl alura?

MINA. Alera ol crüt col melü e mia ol melü col crüt!

PINA. O sbagliat, al capita a töcc de sbaglià.

MINA. A töcc meno che a me. Dòpo an sè pasacc söbèt ala carne.

PINA. Fam gnià egnì’mènt o ma trema amò la carne de dòs.

MINA. Al so mia come a ma facc a fa chèl piatto le, che gniac i cuochi del Vitorio scömète ai ga ria a fa.

PINA. Se ga pènse! O dürmìt negot chèla nòcc de pura.  

MINA. A gai mia facc vèt come al sa fa la bistèca ai ferri!?

PINA. Ai ghera dicc de portà la piastra.

MINA. E notre a ma portat la piastra di chièi. Però ala’nda-a mia be chèla le de piastra.

PINA. Me a sondacia in til quando a ma tocat fa i patate buide.

MINA. Me invece a sondacia in oca quando ai ga facc consa-zo l’insalata.

PINA. Se an vannacc de chèl pas che, an ga frega-zo i barbis a töcc i ristorant dèla zona.

MINA. (Guarda l’orologio) adès an sè piö in ritardo amò. Ma Rina, in do set pò?

MINA. PINA. (Si guardano in giro). 

PINA. Rina, dai che incö ai ga fa-fa, la polenta!

MINA. Che, la ghè mia. L’era dicc ier che la sta-a mia tat be. Che la siès indacia dal dutur?

PINA. Pöl das benissimo.

MINA. (Al pubblico) de quando l’ampasat ol Tino al ga maiaffò i sò des mela neuri, la Rina, al sis che alè piö stàcia le?!

PINA. Mina, disemla giösta, anche prima ala ghera ergot che l’inda-a mia.

MINA. Anche a notre al ga maiaffò ergot, ma mia compagn de le. Scolta Pina, adès che a ma e’ment, che de, an vai a fa dì la mèsa pèr la cusina dela Rina?

PINA. Me farès ü martede de stasetimana.  

MINA. U martede de stasetimana? Adà che in döna setimana a ghè adoma ü martede nè!?

PINA. E alera chèl martede che ere decidit me.

MINA. (Si guarda ancora in giro) che de Rine, me anna ède mia. Ma scolta, ma te me mia dicc che a tlerèt ciamata stamatina?

PINA. Se, ma le la ma mia respondit.

MINA. Certo che se a tla ciamèt fò la porta ... a ta pödièt egnì det!

PINA. Ma Mina, che’ntregòta! Alo ciamada al telefolo. Ada che a so mia scema gniamò. Però le, la ma mia respondit.

MINA. Pèr forsa, ala ga piö ol telefolo! Aià facc destecà l’anpasat! (Ironica) e te a ta sarèsèt chèla mia scema gniamò?

PINA. Mia dèl töt perchè ergü al ma respondit.

MINA. Posebol?

PINA. Se. Me o facc ol nömèr che te me dacc te l’ampasat. (Glielo consegna).

MINA. (Legge) 035 345678 casa di c. di Rina.

PINA. Casa di Rina.

MINA. Casa di c. C. al völ dì “cura”. Casa di cura di Rina. Se, ma dèla cüsina dèla Rina che la sa ciama compagn de le. Pina, a te ciamat ol manicomio.

PINA. Èco perchè ai capìa mia cosa a ga disie!

MINA. Strano. Fra macc ... 

PINA. Mochela Mina, che gniate a ta se mia tat deluntà!

MINA. Scherzae, dom!

PINA. A proposèt dèla cüsina dèla Rina, ma ela morta pò dòpo?

MINA. Se. E la Rina aià portaga a cà perchè la ghera mia i solcc de pagaga la tomba al cimitero. 

PINA. Ma cosa cöntessö pò?! Adès la Rina ala ga in cà öna morta!

MINA. Ma mia la morta intrega.

PINA. La morta a metà? (Con timore) e chel’otra metà indoela?

MINA. A ta ga riet pròpria mia nè a capì? (Al pubblico) ghis mia le öna prolunga dato che le la ga ria mia? Scolta Pina. La cüsina dèla Rina alè morta e lè stacia facia cremà.

PINA. Ai ga metit sö la crema?

MINA. No. Aià brüsada!

PINA. E chi gam’pia’det?!

MINA. Nigü! Adès al va de mòda brüsà i morcc e tègn i sèndèr in cà. 

PINA. A tal dighere mia delbù nè?!

MINA. Ma certo. La Rina ala ga che, i sèndèr dèla sö cüsina.

PINA. E’ndosarèsele?

MINA. (Indica il vaso sul mobiletto) alè che.

PINA. In chèsto vas?

MINA. Se.

PINA. E i sèndèr dèla cüsina dèla Rina aiè stace det töte in chèl vas che?

MINA. Se. (Mentre si sposta dove c’è sdraiata la Rina) pèr te Pina, alè ase ü bicerì.

PINA. Per te alura a ga öl öna damigiana.

MINA. (Vede la Rina) Pina ... Pina ... la Rina ... la Rina ... alè ... alè ... morta!

PINA. Poale?

MINA. Pina, la Rina alè morta e alè che!

PINA. (Le va vicino. Si abbassa per sentire se respira).

MINA. Ma set indre a fa? A basala-sö?!

PINA. Ma ga daroi ü bacio? Se la födès almeno ün’òm! Öle sènt se la respira a te!

MINA. Ma come faret che ta se mèza surda? E pò dòpo öna morta la respira mia. Aia dis töcc.

PINA. (Triste) la Rina alè morta. A sa rèndèt cönt?

MINA. Se, a ma sa rènde cönt che a ga toca pagaga notre ol feneral.

PINA. A ga manca poa chèla.  

MINA. O mi scapa e an sa fa piö èt, o an ga de pagaghèl notre.

PINA. MINA. (Si guardano ed escono di scena scappando. Dopo qualche secondo entrano).

MINA. An pöl mia scapà, in do mindarèsèi?

PINA. An sè pròpe di tende.  

MINA. Pina, mör mia pèr piaser perché de solcc me a ga no mia.

PINA. E mör mia gnià te pèr piaser che poame a so füda.

MINA. A mi sta che a fa fömesa adès! Scolta Pina, che me fa ergot se an völ mia pagà ol feneral.

PINA. E cosa an pöl fa?

MINA. A me egnìt ön’idea fuminante a 120 water. A mi scrif ü testament con i öltime volontà dèla Rina e a mal firma col sò nòm.

PINA. Dai alura. E cosa a mi scrif?

MINA. A mi scrif: “Io, Rina Senzanulla, ci voglio che il mio funeralo sia pagato da ...

 

SCENA III

Rina, Mina, Pina e Perlina

 

PERLINA. (Entra in scena da sinistra con le cuffie e spolvera ballando. Spolvera anche Rina. Ogni tanto canta una parola della canzone. Quando ha finito, esce sempre a sinistra).

PINA. Te, ma chèla le la canta e la bala co la sò padruna morta?

MINA. E notre cosa an fai? An balerà mia e an canterà mia ma ... ammlà spasa. Riturnem a i laur piö importanti. “Io, Rina Senzanulla, ci voglio che il mio funeralo sia pagato da ...

 

SCENA IV

Rina, Mina, Pina e Santina

 

SANTINA. (Entra da destra con le cuffie e ballando. Esce a sinistra).

PINA. Ma saral posebol che töte i olte che a ta dighèt chi al paga ol feneral al ria det vergü?

MINA. O che lè ü sègn bröt ...

PINA. Te, ma cosa fala che in de cà dèla Rina, la Santina la murusa del Tino?

MINA. Alè dientada amisa dèla Perlina. E pò dòpo la Santina, la stà piö insèma al Tino de ses mis, da quando ala sè nincorzida che ol Tino alà facc la prostata.

PINA. Me ai völerès töcc isse invece.

MINA. Isse come?

PINA. Senza prostata!

MINA. Dai, riturnem al nòst testamènt. E sperem che chèsta ala siès la olta buna. “Io, Rina Senzanulla, ci voglio che il mio funeralo sia pagato da ...

 

SCENA V

Rina, Mina, Pina e Tino

 

TINO. (Entra in scena vestito da medico, con una borsa di plastica e con una parrucca).  permes.

MINA. Pina, an fa che ol testamènt a ma l’iscriss ön’otra olta?!

PINA. Tino, che coragio egnì che in cà dèla Rina.

MINA. Pròpe. E quando pènsèt de riturnaga i solcc che a ta ghe maiaffò ala Rina e a notre?

TINO. Tino? Me a ma sa ciame mia Tino. A sindre a scambiam per ün’otèr. Me a so ol dutur.

PINA. Ol dutur? E per chi?

TINO. Per la sciura Rina.

MINA. Prima ròba, la Rina alè zamò sèca-sechènta. E seconda roba, lü alè mia ol sò dutur dèla mutua ma alè ol dutur Preghiamoindio.

TINO. Me a so mia ü dutur dèla mutua ma a so ü lüminare della scienzologia e ai ma ciamat per fa öna visita in chèsta cà ala sciura Rina Senzanulla.

PINA. Ma te, set sigür de ciamas mia Tino?

TINO. Ma sensotèr.

MINA. Sèntem alura come a ta sa ciamèt.

TINO. Me a ma sa ciame ... (al pubblico) cosa a ga’nvènte me a chèste?

PINA. Per me te a ta sa ciamèt Tino.

TINO. L’è mia ira. Me a ma sa ciame dottor ... T ... T ... Tinetto.

MINA. Tinetto? Alè ol nòm ol cognòm?

TINO. Nòm e cognòm: Tinetto Tinetto. Scoltì, fim mia pèr ol tep e disim in doca lè la malada.

PINA. Chèla ala sò sinisra ala ga ü muntù de poblemi di salute ... mentale.

MINA. Invece chèla ala sò destra di mentale la ga pròpe negot. Nel senso che ol sò servèl alè piatto.

TINO. Scoltim, me a go mia tep de pert. Disim in doca lè la malada.

PINA. La malada al’era malada ün po de tep’fa.

MINA. Se, adès, ha preso la strada del Padre. Mia ol sò de padèr, ma chèl etèrno.

RINA. Ma cosel chèl casot’che? A go zamò ol co che al ma sciòpa.

PINA. MINA. Rina!

PINA. Cosa fet amò ia? Rina, adà che te a ta se morta, bötès-zo docà!

RINA. Te, ma cosa ma dighèt pò?

MINA. (Al pubblico) alè ia! Alè mia morta! Ma Pina, cosa a ta salta in mènt de dì che la Rina alera morta? Ghet mia ergogna?

PINA. Ma se a ta serèt indre a fa ol testamént perchè an ghera de pagal notre ol sò föneral?

RINA. Testamènt? Föneral?

MINA. (Subito e avvicinandosi a Rina) a go cöntassö ala Pina dè ... ü sògn che o facc ‘stanòcc e le alà capìt, tone per bilone. (Piano a Pina) fa sito o ta strengule. A ta fa mal ol co Rina?

PINA. (Si avvicina a Rina) a me a ma fa mal ol co a scoltà la Mina, invece. 

TINO. (Al pubblico) intat che ai ma sènt mia. A mi conosìt nè? A so amò ol Tino, e mia ol dutur. De quando a go de daga indre töcc i solcc ala Rina, chi del’ampasat, a fo töcc i mester de sto mont per tirà insèma ün po ala svèlta i des mela euro. Dòpo ol me laurà a ma sa do de fa insoma. A fo ol dutur, ol veterinare, ol’imbianchì, ol’idraulico ... de tuto insoma. Certo, cambie nòm ogni olta e anche traestimènt. Ma chèle dò befane le, quase ai ma scoprìa ...

MINA. Sciur dutur, la arde che la malada lè che nè? Mia le!

TINO. A rie. (Si avvicina a Rina).

RINA. Ma ... aialsà che al ga sömèa al ... Tino?!

TINO. Se, ai mla zamò dicc. Ma me a go negot a che fa con chèla braa persuna le.

RINA. Bröta persuna al völerà dì!

PINA. (Vede la borsa di plastica) ma che borsa gal pò, dutur!

TINO. Borsa all’ultimo grido. La arde che me a so moderno nè? Mia come i me coleghi che i ga la borsa de pèl de rat!

RINA. Pina, lasega fa ol sò laurà docà.

TINO. Èco, la ma lase fa ol me mester de pitur.

MINA. Pitur?

TINO. Ölie dì, dutur. (Al pubblico) ier ere facc ol pitur. A go mia de confondèm. (Toglie dalla borsa una tenaglia. Al pubblico) o sbagliat borsa! A go i atrezi del marengù che ai ma ocor indomà!

PINA. Cosel chèl laur le?

TINO. Alè ... alè ... ü atrezo moderno pèr i dutur. Pensì che al siès cos’è? Ü tenai? Ma dai! Adès sito che go de visità la sciura Rina. Cosa ma dighela alura?

RINA. A dighe che a go ol mal de co.

TINO. (Prende la tenaglia e la usa sulla testa in modo simpatico) pèr me le la sofre de ... mal de co.

MINA. (Al pubblico) ivvest, al capes al volo töt chè che la Rina la ga.

PINA. (Al pubblico) alè brao chèl dutur che!

TINO.  E dòpo cosa sa sèntela?

RINA. O proat la fevra e a go tre linee.

TINO. (Toglie dalla borsa un martello e lo usa in fronte) sènte che la ga de iga anche tre linee de fevra. 

MINA. Pina, ma essentit? Annà sbaglia gnia öna nè?!

PINA. A ighèn de dutur isse!

TINO. E dopo?

RINA. Stamatina o proat la pressiù. Alera ün po oltina.

TINO. (Prende la bindella e le misura il braccio e altro ancora) ède che la ga la pressiù ün po oltina.

MINA. Te Pina, istèse paròle dèla Rina. Alè prope ü luminario.

PINA. Me indomà ando all’U-s-l e a cambie dutur. A öle ol Tinetto Tinetto.

RINA. O tözzo la tacapirina. O facc mal?

TINO. La facc benissimo. La tacaparana alè indicatissima per ol sò caso. La faghe tre pastiglie al de e la ederà come la starà be ala svèlta. (Sistema i suoi attrezzi e li rimette nella borsa).

RINA. Scète, pensì, a ma sömèa zamò de stabe.

MINA. (Avvicinandosi) sciur dutur Tinetto, me a go ü dulur, diolte nè e mia sèmpèr, che al part dèla caegia e al ria che al cör. Adès a ga fo èt in doca al ria. (Fa per spogliarsi).

TINO. (La ferma) adès ... adès a go mia tep. La visitero ön’otra olta. (Al pubblico) ma per carità! Öle durmì stanòcc! Öle mia fa di bröcc sògn!    

RINA. Al varde che al faro ciamà amò dala Perlina perchè se a fo come stan che a go sèmpèr vergot ...  

PINA. Rina, segon me a ta ga-avrèsèt de fas benedì e fa benedì anche la cà.

TINO. (Illuminato) benedì? A ga mande che me öna persuna fidada se la öl.

RINA. A conòsèl vergü lü che al sarès bu de fam istabe pèr sèmpèr?

TINO. Ma sènsotèr. La sa preòcupe mia. La sa malerà mai piö compagn di pès.

RINA. Al ma dighe cosa a go de daga pèr la visita.

TINO. Èco ... me so’mpo caretì ma però come la est o capit söbèt chèl che la ghera e come la èt, alè zamò guarida. Trèzento euri.

RINA. Alè pròpe ün po caretì nè?

PINA. Ma Rina, in doca a troet ü lüminario isse brao?

MINA. E ü lüminare con chi atrezi moderni?

RINA. (Toglie dalla tasca 300 euro e glieli consegna) ecò che.

TINO. Grasie. (Al pubblico) tanto a go de daghèi amò a le!

PINA. Dato che ta ste be, an pöl indà al corso de cucina alura?

MINA. Pèr sigürèsa te velà in bici chesse a ta sa stöfèt mìa.

RINA. Ma fa sito. A go la grasièla che alè sbüsada, sènsa freni e la cadena ala sta mia sö.

TINO. (Guarda il pubblico meravigliato e contento) me ando. Va salüde. A presto.

RINA. Anche se alè pròpe brao, spere pròpe de èdèl piö. (Alle amiche) trèzento neuri aiè solcc nè?

TUTTE LO SALUTANO

PINA. Scolta Rina, a ta prestero la me bici alura.

MINA. E’tölt’ivià i rödeline, Pina? (Ride).

PINA. E te che a tande in gir cola bici col parabris?

MINA. Me però a ciape mia sö l’acqua.

PINA. Pèr forsa, al piöf gnià piö!

RINA. (Fa per uscire).

PINA. Man’doet Rina?

RINA. Ando al corso ma sènsa de otre. A si otre che ma fì malà!

MINA. E la divisa?

RINA. Alo lasacia là al corso l’otra olta.

PINA. Dom alura.

RINA. Ède mia l’ura de imparà a fa la polenta!

ESCONO TUTTE E TRE A DESTRA

SANTINA. PERLINA. (Entrano in scena da sinistra con le cuffie ballando il valzer. Poi mimano che la musica sta cambiando e ballano il tango oppure il twist. O altro. Poi si fermano e ballano da ferme davanti al pubblico).

SANTINA. (Sia l’una che l’altra, urlano finché non si tolgono le cuffie) alè bèla chèsta cansù.

PERLINA. Cos’e’dicc?

SANTINA. O dicc che chèsta cansù alè bèla!

PERLINA. Te, ada che al so de ès bèla nè?!

SANTINA. La cansù la sarà bèla ma mai come ol cantante che alè la fì dèl mont.

PERLINA. Cos’e’dicc?

SANTINA. O dicc che ol cantante de chèla cansù che, alè la fì dèl mont!

PERLINA. Scolta Santina, a staro mia che, incö, a pensaga ala fì dèl mont!

SANTINA. E pò dòpo, quando a tal vèdèt in de televisiù al ga sempèr sö de chi esticc ...

PERLINA. Cos’e’dicc?

SANTINA. O dicc che al ga sèmpèr sö di bèi esticc!

PERLINA. Ma scolta Santina, cosa a tanterèsa a te se me a go di solcc investicc!

SANTINA. (Toglie le cuffie. Urla la prima parte della frase, poi si accorge e parla normale) da quando an sè dientade amise al set Perlina che a ma sömèa de ès guarida da chèla delusiü profonda?

PERLINA. (Toglie la cuffia in contemporanea a Santina) a ta crède.

SANTINA. Pèr fürtüna che o lasacc ol Tino perché chelle al ma porta-a ala tomba.

PERLINA. A ta crède.

SANTINA. Che se al sere che alera facc la prostata, avrès mia perdit ol tep con lü.

PERLINA. A ta crède.

SANTINA. Ma Perlina, che manera a ma respondèt sempèr “A ta crède”?

PERLINA. Nel cupiù a ghè scricc che a go de respont isse.

SANTINA. Che manera?

PERLINA. Perchè la regista la dis che me a go poca memòria. Capeserala ergot?

SANTINA. A ta crède.

PERLINA. Ma al sa pöderà fam fa öna figüra dèl gènèr?

SANTINA. A ta crède.

PERLINA. El bèl, alè che lè anche la me sorèla. Sa rèndèt cönt?

SANTINA. A ta crède.

PERLINA. Te, ma ada che a so me che a go mia la memòria nè? Mia te!

SANTINA. Scüsa, a ma so confondida.

PERLINA. Lasèm indà de là a èt se ai boi i patate. Da quando la sciura Rina la-a a scöla de cuoca, an fa adoma che mangià patate.

SANTINA. Che manera adoma patate?

PERLINA. Perchè alè chèl che ai ga insègna. Setimana pasada invece a mangiat töta setimana ciareghì. (Esce a sinistra rimettendosi cuffie e ballando).

SANTINA. (Si rimette le cuffie e balla da sola e inavvertitamente fa cadere l’urna della cugina della Rina) cribbio a ghèn’dacc cüsina dèla Rina depèrtöt! Cosa foi adès? Se aialsà la Rina a so apòst. (Pensa un attimo. Raccoglie i cocci e li appoggia sul mobiletto) ma me a go a cà ü vas. Ando a cà a töl e al porte che, e al mète al pòst de chèsto. (Esce a destra).

PERLINA. (Entra in scena da sinistra) i patate aiè la che ai s’as sfreges. Santina! Mand’oset indacia? (Guarda per terra e si accorge della cenere) ada che. Quate olte a go dicc de dèsmèt de fömà? Ardì zet quata sènder de sigarèta! Sanvèt che nète prima che la rie la sciura Rina. (Esce a sinistra un secondo e rientra con scopa e paletta. Pulisce e poi esce di scena di nuovo a sinistra).

SANTINA. (Rientra da sinistra con palettina e scopina) o facc piö ala svèlta posebol. (Non vede più la cenere) ma ... ma ... ‘ndoela la cüsina dèla Rina? O Signur ölèt’vèt che lè resüscidada?!

PERLINA. (Rientra da sinistra) ma Santina, ölèt desmèt de fömà?!

SANTINA. Me föme? Ma se o desmetit l’anpasat!

PERLINA. E cos’erela alura la sèndèr che o scuassö me prima?

SANTINA. Alera ol corpo dela cüsina dèla Rina che alera det in del’örna. O rompit ol vas.

PERLINA. (Guarda e prende i cocci del vaso) ma come effacc!

SANTINA. Perlina, e’bötat indoe la cüsina dèla Rina?

PERLINA. Alo bötada ... in dèl camì insèma al’otra sèndèr.

SANTINA. (Sconsolata. Poi si riprende) scolta, sèndèr pèr sèndèr, va de là a tö ün po de sèndèr e mètela det che.

PERLINA. Va be. (Prende il vaso di Santina ed esce a sinistra).

 

SCENA VI

Santina, Perlina, Rina e Tino

 

RINA. (Entra vestita da cuoca) al vègne det sciur preòst. (Al pubblico) la lesiù incö alè stacia corta perchè aiera mia comprat la polenta!

DA QUI IN AVANTI SANTINA E PERLINA FARANNO IN MODO DI COPRIRE LA MANCANZA DEL VASO E DELLA CENERE

TINO. (Travestito da parroco. Indossa un’altra parrucca). Buongiorno.

RINA. Che manera che? A ghè mort vergü? (Alza la voce) Perlina set morta?

SANTINA. (Si mette davanti al mobiletto con le braccia allargate).

RINA. Ciao Santina. A tere mia est. Stala be la Perlina?

SANTINA. Se, se.

RINA. (La guarda e poi guarda il pubblico e poi la riguarda) che manera a ta ste le coi bras slarga’fò?

SANTINA. Perchè ... perchè ... a sondre a fa ginastrica! Uno-due-uno due. (E così via muovendo le braccia).

MENTRE RINA E TINO PARLANO, ENTRA PERLINA E DA DIETRO SI METTE VICINO A SANTINA E SISTEMA IL VASO AL SUO POSTO. QUANDO FINISCONO ESCONO DI SCENA A DESTRA FACENDO UNO-DUE, UNO-DUE, UNO-DUE E COSI? VIA. LA RINA SMETTE UN ATTIMO DI PARLARE E LE GUARDA. POI RIPRENDE IL DISCORSO CON TINO.

RINA. Mah! Alura sciur preòst, al ma ma dighe.

TINO. Ol me amis Tino al ma dicc che a ghirès bisògn de benedì la cà.

RINA. (Alterata) Tino?

TINO. (Affrettandosi) Tinetto! Ölie dì Tinetto Tinetto.

RINA. Ah, Tinetto ... ol dutur.

TINO. Se, ol dutur.

RINA. A be se agla dicc lü che alè ü luminario della scientologia. Però ... al sa mète de profil ü momènt.

TINO. (Si mette di profilo).

RINA. Al sa mète de chèl’otèr profil ...

TINO. (Si gira e gira le spalle al pubblico).

RINA. Al sa mète de chèl’otèr profil amò.

TINO. (Mentre si gira) la arde che me a go adoma du profi-i.

RINA. (Al pubblico) ü ladèr come ol Tino, al pöl mia ès dientat preost, se de nò avrès dicc che alè lü.

TINO. Alura sta benedisiù? Quando a mla fai?

RINA. Ü menüt! Al ma faghe respirà! (Gli prende l’aspersorio e il libretto. Legge) èco pronta con sta bendisiù ... nel nome del Padre del figlio e dello Spirito Santo.

TINO. Amen.

RINA. «Sia benedetto il santo nome di Gesù coi nove protettori angelici. Siano i quattro santi arcangeli ai quattro angoli di questa abitazione e vogliano essere i suoi guardiani e difensori ... ma ... ma ... alè lü che al ga de benedì la me cà e mia me! (Gli ridà tutto).

TINO. (Affrettandosi) sia così benedetta questa casa in tutto il suo perimetro. Tu, Re veneratissimo dei cieli, proteggi con le tue benigne ali i frutti dei campi, i giardini e gli alberi contro il ritorno di ogni sventura. Ci sia dato di vivere felici, in buona salute e da cristiani. Amen. 300 euro.

RINA. Amen. 300 euro. Grasie sciur preòst, a ghere pròpe inbisògn de öna bendisiù. (Lo accompagna alla porta) al ringrasie ol Tinetto e a mal salüde.

TINO. (Si ferma) ol me distürbo alè ... 300 euro.

RINA. 300 euro? Ma erela mia la fì dèla preghiera? Amen. 300 euro. Aià dicc lü.

TINO. Se. Alo dicc me perché la benedisiù la costa 300 euro.

RINA. (Gli prende il libretto e legge) ci sia dato di vivere felici, in buona salute e da cristiani. Amen. 300euro. A ghè scricc pròpe isse! Alè’mpo caretina come benedisiù, a ma sömèa. (Gli consegna 300 euro).

TINO. Se öle tirà insèma i solcc de dat ...

RINA. De dam?

TINO. De da ... ga al banca per ... ol mutuo del’oratòre. Arivederci e pace e bene.

 

SCENA VII

Rina, Tino, Mina e Pina

 

MINA. Ciao Rina. Tino!

TINO. Amò! Me a so mia ol Tino!

PINA. Ma alè precis’spacat!

RINA. A lè chèl che go dicc a me.

TINO. Me a so mia ol Tino a va dighe.

MINA. Come al sa ciamè lü?

TINO. A ma sa ciame ... don T... T ... T ...onino. Don Tonino! E adès a va salüde perchè a go dendà a di mèsa. (Esce a destra).

PINA. Chèl preòst le al ma fenes mia de piasì.

MINA. A gniac a me.

RINA. E men mal. Ol preòst pò?

PINA. A ma gniac ol dutur al mè mia piasìt.

MINA. Chèl pò meno amò.

RINA. Ah be, otre in fato de òmègn a ghi’sèmpèr vit di göscc dificili. E pò dòpo cosa gherèl ol dutur che al’inda-a mia. Se a si mia nincorzide al ma guarit e anche ala svèlta.

PINA. Al ga sömea-a tròp al Tino.

MINA. In di chièi no, ma in di barbif, se.

RINA. A go it anche me chel’impressiù le, ma me öle èt adoma i latti positivi. A so stacia guarida e a so stacia benedida.

PINA. Se cèrto.

MINA. Ma cosa al tè costat?

RINA. Scète, alera mia ü dutur dèla mutua nè? Era un luminario scientilogico. Alo pagat amò poc.

PINA. E ol preòst?

MINA. Cosa ghet dacc al preòst?

RINA. 300 neuri.

PINA. 300 neuri come al dutur.

MINA. Qui gatta ci cova.

RINA. Che di gate annè mia.

PINA. Me anno a cà dò ma al so mia se aiè indre a cuà.

 

SCENA VIII

Rina, Tino, Mina e Pina

 

TINO. Permès ... (Con un’altra parrucca, con la tuta da lavoro Toni e con una cassetta degli attrezzi) a so ol ciclista. Ai ma dicc che, che a ghè öna bici de met’apòst.

PINA. MINA. (Pensano sempre sia il Tino lo mimano ma non lo dicono).

RINA. Me a go öna bici de mèt apòst.

TINO. Se la öl agla giöste.

RINA. Delbù? Al ma farès pròpre ü piaser, al ma schìa la strada de portala dèl ciclista. Al sa fèrme ü menüt.

TINO. (Si ferma).

RINA. El mia pèr caso paret de ü cèrto Tino?

TINO. Tino? Me nò. E chi el ol Tino?

RINA. Öna bröta persuna. Però chi barbif le ...

TINO. I barbif? Infena a stamatina a ghiere mia nè?! Aio facc crès perchè ... ala ma obligat la me fomla.

RINA. Delbù? Poerèt a lü con dòna fommla isse. Al vègne de là sciur ... come sa ciamèl?

TINO. Tino.

RINA. Tino?

TINO. Tino ... 2!

RINA. Tino2?

TINO. Se, Tino2. A ga piasèl mia?

RINA. E ... alè mi asto granchè ...però ... dom. (Escono a sinistra).

MINA. Pina! Pina! Per me alè ol Tino!

PINA. Poa pèr me!

MINA. Al pöl mia sta che töcc chèi che ai ve che, ai ga sömèe töcc!

PINA. O che a ghè’ngir ön’epidemia de Tino!

MINA. Adès an ciama la Rina e an gal dis. (Alza la voce) Rina!

PINA. Rina, arda ü menüt!

RINA. (Rientra da sinistra) cosa ölì pò?

MINA. Rina, pèr notre ol Tino2 alè ol Tino e basta.

PINA. A me al ma frega piö.

RINA. Ma se al ga sö i chièi!

MINA. Ada che ai vènt i paröche nè?

PINA. E i barbif?

RINA. I barbif ai ghè cresicc istamatina, al ma dicc. Ol tino agghià sèmpèr vicc invece.

MINA. E te crèdega. Pèr me chèlle al ta öl fregà ü muntù de solcc.

PINA. Saral posebol che töt al coste 300 neuri?

RINA. Al sis che forse a ghi resù. An va a èt cosa al ma fa pagà ol Tino2 a giöstà la bici.

TINO. (Rientra da sinistra) ecò facc. La bici lè giöstada e alè come nöa.

RINA. (Indica alle amiche che fa la prova) grasie. Al ringrasie delbù tant. Quat a go de daga pèr ol distürbo?

TINO. Alura ... i freni ... la sbüsada ... la cadena .... 300 euro.

RINA. 300 euro!

MINA. (Gli toglie la parrucca) ol Tino! Cosa tere dicc!

LO RINCORRONO GIRANDO INTORNO AL TAVOLO

PINA. A notre a ta-glà fe mia!

RINA. A ti do de-che i 300 neuri! Oltre ai me solcc adès a ta ghe de riturnam anche 600 euro che te me robat coi tò traestimèncc!

TINO. (Prima di uscire) a so mia ol Tino a so ol sò sosia! (Esce).

RINA. Scète, staolta a ma sa öle vendicà e otre a ghi de ötam.

PINA. MINA. Pronti!

RINA. Mia adès, ma in dèl segont atto!

 

 

 

 

SIPARIO

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ATTO SECONDO

 

SCENA I

Rina e Perlina

 

RINA. (È in scena e sta rammendando un maglia) stanòcc o dormit negot! A sighetae a pensaga a come vendicam dèl Tino, ma negot, a mè ègnit immènt negot. Beada la me cüsina che ala ga piö gnia-ü problema. (Guardando verso l’urna) beada te! (Si accorge che il vaso è cambiato. Si alza e va vicino) ma ... ma ... chèsta che, alè mia la me cüsina! Ma cosa a ghè söcedit? La centrerà la Perlina dèl sigür. Adès la ma sènt. (La chiama) Perlina! E che ü menüt!?

PERLINA. (Entra con le cuffie e non sentirà ciò che Rina le dirà. Ha lo straccio e pulisce il divano).

RINA. Perlina, cosa a ghe’facc ala me cüsina? (Proseguendo a rammendare la maglia in chèla cà che, an ga sè adoma notre dò. Se me a so mia stacia a ta ghe de ès’istacia te pèr forsa. Cosa a ghe’facc?

PERLINA. (Canta. Stona sempre) non son degno di te! (Poi sembra che cambi stazione alla radiolina).

RINA. E meno mal che a ta se rendida cönt che a ta se mia degna de sta che!

PERLINA. (Canta) questa mattina mi son svegliato ...

RINA. Mah, a go de döbe me invece. Per me te, a ta dormèt amò.

PERLINA. (Canta) siamo qui noi soli ...

RINA. Sole e mia soli. Ma mia pèr tat, de che ün po ai rierà i me dò amise.

PERLINA. (Canta) cerco l’estate tutto l’anno ...

RINA. Sirca de laurà come a ta ghe, invece! E dim cosa a ta ghe facc ala me cüsina.

PERLINA. (Canta) son morto ch’ero bambino.

RINA. Morta cos’è?! La me cüsina se, poarina che l’è morta. A ma dighèt pò, cosa a ta ghe facc al vas de prima?

PERLINA. (Canta) che sarà, che sarà, che sarà ...

RINA. Come che sarà? Che sarà ü bèl negot! A parlèt alura?

PERLINA. (Canta) Singapore, vado a Singapore ...

RINA. Singa ... che? Man’do ölèt indà, che a ta sa pèrdèt fò dèla porta! 

PERLINA. (Canta) notèr de Bèrghèm, de Bèrghèm de sura ...

RINA. A Bèrghèm forse a ta ga rièt. Ma se al ta porta ol pullman però.

 

SCENA II

Rina, Perlina e Santina

 

SANTINA. (Entra in scena anche lei con le cuffie e va vicino a Perlina).

RINA. Eco che la sò amisa. Adès an sè apòst.

SANTINA E PERLINA SI VEDONO. SI SALUTANO CON LA TESTA E POI BALLANO CON LE MANI INCROCIATE.

PERLINA. SANTINA. Scarpulì, brochetì, tirà spac, zichetezac!

RINA. Ma segont votèr ele giöste? (Alle due alzando la voce) otre dò, scultim docà!

SANTINA. Perchè continuano, a costruire, le case ...

RINA. Ma cosa anna sape me dèl perchè ai sigheta a costruì i cà?! E pò dòpo adès alè mia ol momènt.

PERLINA. Mi ritorni in mente ...

RINA. A me a ma turna in mènt la me cüsina. (Urla) alura?

PERLINA. (La vede e si toglie le cuffie) ela’ndre a parlà con me?

RINA. Con töte dò!

SANTINA. (Si toglie le cuffie).

RINA. Che manera la cüsina la cambiat colur?

PERLINA. Me ... a so sènsa memoria. Aià dicc anche la regista prima.

SANTINA. E me ... al so mia ... (v.i.)

RINA. Che manera la me cüsina la cambiat culur?!

SANTINA. Perché ... perché ... la sò cüsina la ma dicc che det in dèl vas de prima la sta-a det istrecia.

RINA. La me cüsina la ta parlat?

SANTINA. Cèrto.

RINA. Scüsa ü menüt. La me cüsina morta e facia sèndèr, la ta parlat?

PERLINA. No, alè mia stacia le, ma a so stacia me che a go domandat se alera det istrecia.

RINA. E le?

SANTINA. E le ... la sè bötada in tèra.

RINA. In tèra?

SANTINA. Nèl senso ... che lè sciopada.

PERLINA. Sciopada?

SANTINA. Ölie dì che ... insoma, la ma facc capì che, chèl vas le, al ga piasìa mia e alura me a glo cambiat.

RINA. Che cüsina ingrata! La pödia mia dimel a me?! Fürtüna che a ghè ol me laurà che al ma distrae de töcc i poblemi. Chèsto alè pront. (Parlando della maglia. Esce a sinistra).

SANTINA. Ammlà portada fò in fal.

PERLINA. Attle portada fò.

RINA. (Rientra un attimo da sinistra) e tirì vià söbèt di oregie chi laur che o se de nò, casì piö det ol co in chèsta cà. Öle mia pasà töt ol tep a sgolam! Ma ada te se mè rià a setantagn e dientà isse bambosele! (Esce a sinistra).

SANTINA. Ammlà portada fò a metà a ma sömèa.

PERLINA. SANTINA. (Escono a destra) dammi solo un minuto ...

 

SCENA III

Mina, Pina e Tino

 

MINA. (Entrano in scena da destra mentre le due escono) te, ma aie’veste? A ga darès me ü menüt a töte dò. Se, ma de stropade!

PINA. Ü menüt alè mia ase pèr chèla dò là.

DALLA PARTE DESTRA SI VEDE SPUNTARE UNA BANDIERA BIANCA

MINA. Pina, a ghè turnat i democristià!

PINA. Ada che aiè morcc töcc chile.

MINA. Alura aiè mia lur. (Pensa) Pina, “sul ponte sventola bandiera bianca”! Öna nave alè riada infena a che.

PINA. A tal dighere mia belbù nè?  

TINO. (Entrando da sinistra) permès ... scüsim ma ... a so me.

MINA. Alè mia la nave Pina. Buongiorno.

PINA. Buongiorno.

MINA. A sirchèl vergü?

TINO. A so me, a so ol Tino.

PINA. Qual de Tino?

MINA. Pina, chèsto al völ töga in giro e al sa fa pasà pèr ol Tino.

PINA. Notre a mal conòs be ol Tino. Chèl vero de Tino.

TINO. A va dighe che so me e a so egni’che pèrché ... ölie daga indre ... (v.i.).

MINA. Scömète che lü alè ol’idraulico! La Rina la dicc che la ga öna quac pèrdite in giro.

PINA. Dè come lè ca-assö al ma sömèa mia tat.

TINO. Ardì che a sindre a sbaglià, me a so ... (v.i.)

MINA. Al ma dighe mia che alè ü ginecologo perché a ga crède mia.

PINA. Come al pöl vegnì-che dala Rina ü ginecologo che la ga tö’mort!?

TINO. Macchè ginecologo d’Egitto! Me a so ol Tino!

MINA. (Ride) se, ol Tino! Al varde che se lü al födès ol vero Tino, notre a mlavres capìt al volo. Al capìt? Al ga faghe mia pasà pèr bambòse.

PINA. Perché bambose an sè mia! Forse le, ma me nò, dèl sigür!

TINO. A va dighe amò öna olta, me a so ol Tino.

MINA. Ol Tino al ga mia ol nas isse bèl. Lü agglà piö lonc!

PINA. E al ga öna quac chièi in piö!

TINO. Ardì che a so me. Come a go de difel?!

MINA. Te, ma che crapa düra nè? Ma al casca mal perché notre an ga casca mia.

PINA. An conòs ol Tino come i nòste carsèle.

TINO. (Al pubblico) al so mia cosa go de fa pèr faga cambià idea a chèste dò mamalöche che!

 

SCENA IV

Mina, Pina, Tino e Rina

 

RINA. (Entra con un’altra camicia da sistemare da sinistra) adà chi ghè che! Che coragio che ta ghe Tino. Fas vèt dòpo chèl che a ta ghe facc!

MINA. Tino?

PINA. Ada che alè mia ol Tino nè chèsto?!

TINO. Rina, ada che a so che in pace. (Mostra la bandiera bianca). A so che a riturnat öna part di tò solcc.

RINA. (Sostenuta) ela almeno la metà?

TINO. Mia la metà ma ... quase. A go che 300 euro.

RINA. Come 300? Ma se a to dacc 600 neuri adoma ier!

TINO. Èco ...

MINA. Pina, alè delbù ol Tino!

PINA. Come ma pödìt’isbaglià!?

TINO. Èco ... i tresento euro ai mè servicc per ...

RINA. Per ...

TINO. Per ... compram öna machina de teasö l’èrba.

MINA. Ma se’sigüra che al siès lü e mia ün’otèr?

PINA. Mina, al set che forse la ga resù la Rina? Ardega l’oregia, alè al sò.

RINA. Ma cosa a ta servèla la machina de teasö l’èrba che a ta ghe gniac ol giardì? Adà, pasafò de che e eche adoma quando a ta ghe töcc i me solcc! Lendenü de ü!

MINA. E regordet che a ta ghe de riturnam anche i me solcc!

PINA. E anche i me!

TINO. (Mentre si avvia all’uscita) otre, andì a sircai al Tino. Ol Tino, chèl vero. (Esce a destra).

MINA. Marsù de ü!

PINA. Fatöòt de ü!

RINA. A gan vansa amò a lü! Scète, me öle fagla pagà! Staolta al ga mia de pasala liscia. Me öle vendicam!

SI SIEDONO

MINA. Poame!

PINA. E poame!

RINA. Alura cosa an fai?

MINA. Che me fa ergot de gròs.

PINA. E che al lase ol sègn öna olta per töte.

 

SCENA V

Mina, Pina, Rina e Santina

 

SANTINA. (Entra in scena con una corda incelloffonata e con scritto PESCA DI BENEFICIENZA. Così per tutti gli oggetti che porteranno in scena. Al pubblico) a so che sènsa cufie e a ma sömèa de ès biota. (Alle tre) scüsim se a va distürbe. Me e la Perlina an sè stace ala pesca de beneficiensa e me o ensit chèla corda che. Adès ala mète de là e dòpo ando amò a tirafò ergot. (Esce a sinistra. Poi ritornerà passando dietro le tre ed esce sempre a destra).

LE TRE LA SEGUONO CON LO SGUARDO FINCHÈ NON È USCITA. DA QUI IN AVANTI SI ALZANO, SI MUOVONO E MIMANO IL DA FARSI

RINA. E se an dovrès öna corda per’istrengula ol Tino?

MINA. Me a so decorde.

PINA. (Guarda in alto) ol tò lampadare al te mia Rina. Mèt de banda ol penser.

RINA. (Guarda in alto) forse a ta ghe resù. Però ... e se al tegnès invece?

MINA. Mèerès fa la proa. (Guarda la Pina) Pina, a ta fa negot mèt al còl öna specie de colona?

PINA. Te, ma a set bambosa?

RINA. Nò, no, lasem pèrt. Niente corda. Pensem a ergot d’otèr ün po meno periculus.

MINA. PINA. Periculus per ol Tino?

RINA. No, periculus per la me cà.

PERLINA. (Entra in scena con un ceppo di coltelli) quace che aiè. (Esce a sinistra. Poi ritornerà passando dietro le tre ed esce sempre a destra)

LE TRE LA SEGUONO CON LO SGUARDO FINCHÈ NON È USCITA A SINISTRA.

MINA. Scète, a ga so me ü metodo per ol Tino.

PINA. Cöntasö docà!

RINA. Basta che al funsiune.

MINA. An ciapà di cortei e a mi scortelà ol Tino.

PINA. Come idea alè mia mal.

RINA. Benissimo. Ma come an pöl fa?

MINA. Alura, te Rina a ta ciapèt ol cortèl, e quando al ve che, a tal fe sentazzo e pò dòpo, zachete al còl.

PINA. Al còl ma anche al cör. Al sa sa mai che a ta sbaglièt a centrà la carotola del còl.

RINA. Mina ... ma perchè pròpe me?

MINA. Perchè chèsta lè la tò cà.

PINA. E anche perché a te al ta fregat ü muntù de solcc.

RINA. O capit ma ... se, come solusiù alè mia malvagia, però ... al’indarès sanc depertöt e ai sa’sporcherès-sö töcc i estit e come saì a otre ol sanc al’istanta a egni-zo. E me a ga tègne ai me esticc.

MINA. A ta ghe mia töcc i torcc. Pòta, se al ta-a mia be chèsta solusiü, mè pensà a ergot d’otèr alura.

SANTINA. (Entra in scena mentre con una siringa. Esce a sinistra. Poi ritornerà passando dietro le tre ed esce sempre a destra) se lè bela.

LE TRE LA SEGUONO CON LO SGUARDO FINCHÈ NON È USCITA A SINISTRA.

PINA. Me, me, me. A ga sö me cosa fa! Öna siringa!

RINA. An gai de faga öna püntüra?

MINA. De voltarèn?

PINA. Öna puntura de veleno! (Mima come fare con la Mina).

RINA. Ma cèrto! Pèr fal secà-fò piö ala svelta, me digherès de faga öna püntüra de ... acqua non potabile.

MINA. Acqua non potabile? Ma se’pò sigüra che dòpo al rèsta le sèc?

PINA. Macchè acqua non potabile! Me ere pensat ad un avvelenamento de funghi.

RINA. I fons in döna siringa? Me alo mai sentida.

MINA. A gniame se lè pèr chèl. Pina, ada che mè cambià, an garia mia a mèddet i fons in de siringa!

PINA. Alura cosa an fai?

PERLINA. (Entra in scena con un sacchetto di caramelle. Esce a sinistra. Poi ritornerà passando dietro le tre ed esce sempre a destra) che bune che ai sarà.

LE TRE LA SEGUONO CON LO SGUARDO FINCHÈ NON È USCITA A SINISTRA.

RINA. A go it öna ispirasiù: perchè an ga fa mia mangià di caramele?

MINA. E segon te a daga i caramele al sarès fagla pagà?

PINA. Per me a mal fa contet! Otèr che bale!

RINA. Notre an ga de daga de mangià caramele öna vià dre l’otra per tace pachècc de caramele. E ederì come al cominserà a-andà de dissenteria.

MINA. Mangià tante caramele a tande ... in bagn?

PINA. A sail prima a comprae mia ol pörgant istamatina!

RINA. Otre a santendì pròpe de negot. O lesit in dü giornal che a mangià tate caramèle ün òm alè mort. 

MINA. O capit, ma come an fai a faga mangià isse tate caramele al Tino?

PINA. An pöl fa che magare öna de notre intat che al mangia i caramèle, la fa ü ... spogliarello.

RINA. Pina, al’iscapa söbèt!

MINA. Però alè mia öna bröta idea invece. Al sa ca-afò la piö zuena.

PINA. Me so la piö ègia e la ma-a be pèr istaolta.

RINA. Ölerèsèt dì cos’è? Che toca a me fa o spogliarello?

MINA. Se. E messö ergot de trasparente. E pò dòpo a ta ghe de fa isse. (Mima come deve fare).

PINA. Ma Mina, chesse al’iscapa söbèt e al fa mia in tep a mangià töte i caramèle!

RINA. E isse an sè amò in dèl cap de sic pèrghe. Posebol de troà mia öna solusiù per fagla pagà?!

SANTINA. (Entra in scena mentre con un cuscino. Esce a sinistra. Poi ritornerà passando dietro le tre ed esce sempre a destra) se lè bèl mòl.

LE TRE LA SEGUONO CON LO SGUARDO FINCHÈ NON È USCITA A SINISTRA.

MINA. O troat! An ciapa ü bèl cüsì e a mal dovra pèr ol Tino.

PINA. Per fal’indormentà e cantada la nina nanna?

RINA. Ma dai Mina! A fet isse a ötam?

MINA. Otre edì adoma “Uomini e donne”. E proà invece a ardà “Csi Miami? (Si pronuccia come si scrive).

PINA. Miami? (Al pubblico) che programa el isse sconcio?   

RINA. Ma set dientada bambosèla Mina?

MINA. Ol cüsì a mal dovra pèr sofegal! Apena che al sa böta-zo a durmì, te Rina, a ta ciapèt ol cüsì e a ta gal mètèt sura. Adès a fo la proa cola Pina. Te sta ferma. (La fa sedere e le mette il cuscino sul viso) evvest come a ta ghe de fa?

PINA. (Non si muove).

RINA. Pina, alà finit la Mina. Leasö docà.

PINA. (Non si muove).

MINA. Al’avro mia copada delbù nè? (La muove) Pina, Pina, desdeffò!

RINA. Pina! Mör, ma mia .... che ala me cà nè!

PINA. A so mia morta. A pisae i pom!

RINA. Che stremese che te me facc ciapà! Scète, comunque che al ga de mör nigü! Esagerem mia adès.

MINA. Alura cosa an fai per fagla pagà al Tino? Al va be negot!

PINA. An ga de daga öna bèla lesiü pèr forsa.

RINA. Però, capì be che se a mal fa mör, come an fai a iga indre i nòsc solcc? 

MINA. Uhm ... a ghere mia pensat a chèsto.

PINA. Eh nò, se a mal copa, ciao neuri.

RINA. E se invece al mal rapes?

MINA. Ma cèrto! E dòpo an sirca ol riscatto!

PINA. An ga sirca i nòscc öndès mela e sissento neuri.

RINA. An fa anche de piö Pina.

MINA. A ta ghe resù. Cön töt chèl che al ga facc pasà, alè ol minimo sircaga solcc de piö. Öndèsmela e sissento neuri alè negot. Che bisogna esagerà e de tat. Me digherès de sircàga öndèsmela e sissèncinquanta neuri! A se pò.

PINA. E chi aià rapes?

MINA. PINA. La Rina!

RINA. Sèmpèr me! Spetim ü menüt che andoa èt se a go ü sac de infilaga sö al Tino e isse al ma èt pò mia intat che al rapese. (Esce a sinistra).

MINA. Te Pina, staolta an ga fa èt notre al Tino l’èrba a crès.

PINA. Perché lü alè mia bu a èt l’erba a crès?

MINA. (Sospira) che pasiensa che ga öl con che.

RINA. (Rientra con un sacco molto lungo) adal che. Me dighe che la misüra lè giösta.

MINA. Se, se, lè bèl grant. (Lo mette vicino a Pina) te Pina a ta ga ste det dö olte invece.

PINA. (Prende il sacco) per te invece a ga na öl du.

RINA. Chi de otre al va a ciamà ol Tino?

 

SCENA VI

Mina, Pina, Rina, Santina e Perlina

 

SANTINA. PERLINA. (Entrano con altri oggetti presi dalla pesca di beneficienza che poi li appoggiano sul divano. Santina appoggia anche la sua borsetta).

MINA. La Santina e la Perlina.

PERLINA. (Con timore) me a so negot e o facc negot. Al giure. Alè stacia la Santina. Me a so turnada adoma a tö i solcc pèr indà amò ala pesca de beneficienza.

SANTINA. (Al pubblico) èco, aià scoprit la sèndèr dèla cüsina dèla Rina.

PINA. La Rina la ga de dif ü laur.

RINA. A gaavrèsès dendà a diga al Tino de egnì che ü menüt ala me cà.

SANTINA. (Al pubblico) meno mal che la ma mia scoprìt! Me a ga pènse gniac pò! De quando al ma nascundit la facenda dèla prostata, a preferese staga ala larga. A go öna dignità de difènt me nè?!

MINA. Alura chi al va?

TUTTE GUARDANO PERLINA

PERLINA. Se ölì ando me a ciamal prima dendà ala pesca.

SANTINA. Dom alura. Te va dal Tino e me ta spète ala pèsca. (Escono a sinistra).

PINA. (Consegna il sacco a Rina) ciapà Rina.

RINA. Come goi de fa a rapil?

MINA. Bisògna pròpe dit töt nè!? Alura, apena an sènt che al ria ol Tino, te Rina a tande dre la porta e apena al casa det ol nas, zachete!

PINA. A ta ga’nfilèt ol sac!

RINA. E se a ga rie mia?

MINA. Se a ta ga rièt mia ala ta öta la Pina.

PINA. An fa che la ta öta la Mina.

RINA. Forse lè mèi che a ma ötighès töte dò. Ando ampià la luce di scale chesse a ga ède.

MINA. Me se’mata? Chesse al ga èt e al ga riconòs! Ma dai Rina!

PINA. Meglio che la luce sia spentola.

RINA. E se al vüsès?

MINA. Macchè usà! Al sa stremeserà che i paròle ai ga resterà in gola.

PINA. Ma cèrto. In di film al söcet sèmpèr isse.

RUMORE FUORI SCENA

RINA. (Con paura) scète, al ria!

MINA. Dai alura!

PINA. Dom ala porta!

RINA. Me a so mia se a ga rie ...

MINA. Dai, dai ...

SONO TUTTE E TRE FUORI SCENA E PENSANO DI METTERE IL SACCO A TINO MA INVECE LO METTONO A PERLINA CHE ERA RITORNATA A PRENDERE I SOLDI PER LA PESCA. NESSUNO SI ACCORGE DI NULLA. ENTRANO IN SCENA. PERLINA SI MUOVERA’ E MUGUGNERA’.

PINA. Al dis pròpe negot!

RINA. Shshshshshsh ... se de nò al conòs i nòste us.

MINA. Adès a mal porta indoe?

PINA. Al so mia me. L’idea alè stacia dèla Rina.

RINA. Fi sito docà! Adès a mal porat de là e a mal liga. Al sa sa mai.

MINA. Dai alura.

ESCONO TUTTE E TRE A SINISTRA CON IL RAPITO

SANTINA. (Entra in scena da destra) che corsa. A so là che spètae la Perlina ma a mè egnit’imènt che o lasa’che la borsèta. (La prende).

LE TRE ENTRANO DA SINISTRA E NON SI ACCORGONO DELLA PRESENZA DI SANTINA

PINA. E adès cosa an fai?

RINA. Adès am’iscris öna bèla letera per ol riscatto. (Entra in scena con foglio, biro e busta).

SANTINA. Riscatto? Che manera a sindre a parlà de riscatto?

MINA. Riscatto? Chi a dicc riscatto? An sera indre a di che la Pina ...

PINA. La Pina cos’é? Te ada che lè mia stacia me l’idea de rapil nè?

RINA. Ada che notre a ma mia rapit ol Tino nè? E an ga mai gniac pensat a ölì ol riscatto.

SANTINA. Ölèt che aià öle chi chelle?! E pò dòpo alè mèi iga negot a che fa cola legge.

MINA. Che manera?

SANTINA. Adì che me o stödiat la legge nè? O facc i prim du agn de giuroprudenza.

PINA. Ma che braa.

SANTINA. E a ga sö töcc i articoi dela Ricostituzione Itagliana.

RINA. Me a so conteta pèr te, però notèr adès an ga de fa di laur.

SANTINA. Se lè pèr chèl, poame. A ga sarà là, la Perlina che la ma spèta al pèsca. (Esce a destra). SI SALUTANO.

MINA. Dai che mi scri-zo la letera per ol riscato. SI SIEDONO.

PINA. Come an cominsa la letera?

RINA. (Scrivendo) alura ... a cominse a scri-zo ... Buongiorno. Io mi chiamo Rina e con le mie amiche del cuore, la Pina e la Mina di Brusaporto, c’iabbiamo rapito il Tino.

MINA. Ma Rina, ma capeseret vergot?! Ma se mi scri-zo chi’nsèi ai ve a töga söbèt o no?

PINA. Ma come farai sènsa saì ol cognòm?

RINA. Infati.

MINA. Cancèla söbèt Brusaporto e i nòsc nòm pèr piaser.

PINA. Dai, fala conteta o se de nò al ve i öndès e ai sera-fò ol teatèr e notre an sè che amò a scrif.

RINA. Alura ... ricominse ... buongiorno.

MINA. Macchè buongiorno! Pèr ves credibili an ga de fas vèt che an sè tremende. An ga de ès düre! Sènsa cör! Eccapit adès?

PINA. La ga resù la Mina. Ma ghet de scri-zo “buongiorno”?

RINA. Cosa a go de scris alura?

PINA. Buonasera!

MINA. Ma mochila! Dim che a me! (Scrive): “Noi sciamo tre persone tremende. Punto. Non ci scriviamo il nostro nome perché non sciamo ancora sceme del tutto. Punto”. Cosa disì?

PINA. A me al ma pias.

RINA. Poame. Vannac docà!

MINA. Alura ... dopo ol punto ... “Ci scriviamo perché sciamo sensa soldi e se crepa una di noi non c’abbiamo i soldi per il funerale. Punto. Perchè noi ci teniamo ad avercelo il funerale, non come la cugina della Rina che è stata brusata. Punto”.

PINA. Braa, alera chèl che avrès iscrizzo me.

RINA. Me digherès de scrizzo anche che ol riscato alè piö tant ol me perchè i solcc che a go imprestat aiera de piö di òscc.

MINA. Adès a rie, Rina. Alura ... “Noi altre ci scriviamo a lui ... “.

PINA. E se invece alè öna fommla?

RINA. La ga resü la Pina.

MINA. “Noi altre ci scriviamo a lui, o a essa, sempre perché non c’iabbiamo i soldi per il funerale ma anche perché l’anno passato noi c’iabbiamo imprestato dei soldi al Tino e non li abbiamo più visti nemmeno col binocolo. Punto”.

PINA. (Al pubblico) ivvest come la scris be?

RINA. Sito Pina. Annacc Mina.

MINA. Alura ... “La mia amica Rina dieci mila neuri, la mia sorella Pina cinquecento sempre di neuri e io che sono la Mina, la sorella della Pina, (Alle due) mèi specificà prima che al sa confonde, “mille neuri. Punto. Ora noi c’abbiamo rapinato il Tino e ci chiediamo di darci i nostri soldi e poi noi tre altre ci ridiamo il Tino tutto intrego. Punto. E se ci vuole lasciare la mancia, noi non la refudiamo. Punto”.

PINA. Ammla refüda mia del sigür.

RINA. A che, an sè isse bambòse adès.

MINA. (Continua) “I soldi, ce li deve portare alla casa della Rina Sensanulla in via ... “(A Rina) che via ela chèsta Rina?

RINA. Via Caduta delle Cavalle 12.

MINA. (Scrive) via 12 Cavalle Cadute a Brusaporto. Punto”. E a ma finit.

PINA. Ma Mina, a sa firmèt mia?

MINA. “Firmato, Mina, sorella della Pina”.

PINA. Braa. Chesse al sa confont mia.

RINA. Adès scri-zo l’indiris indre ala bösta. Pòta ma, a chi an gla manda?

MINA. Al Tino an pöl mia perchè lè de la ...

PINA. Ma gal di parecc ol Tino?

RINA. A ma sömèa de no. Al nòst matrimone, che dòpo a lo facc anulà, a ghè egnit praticamènt nigù dèla sò banda.

MINA. Pòta, cosa an fai alura? Ammla rapit pèr negot!

PINA. Ma schèrseret? No, no, a ergü an ga sirca ol riscato.

RINA. A se è. Me öle i me solcc a töcc i costi. Perché an ga manda mia la letera ... al sindèc!

MINA. Ol sindèc de Brüsa o chèl de Bèrghèm?

PINA. An fa töddù, chesse an ciapa i solcc dò olte.

RINA. Figürèt che adès i sindèc ai paga ol riscato cola crisi che ghè!?

MINA. Nò, nò per carità! Chesse dòpo ai ga aumènta i tase. Lasem pèrt ol sndèc. An gal manda a chi alura?

PINA. Al preòst!

RINA. Al preòst? Ada che i preòscc aiè pie de debècc o per pagà ol’oratòre o pèr pagà la cesa. Lasem pèrt poa i precc de brae.

MINA. Se i precc ai va mia be ... (pensa) ma cèrto! An sirca ol riscato al Papa.

PINA. Braa! Ol Papa alè pie de solcc.

RINA. Ma scète, ma ragiunì? An distürba ol Papa adès con töcc i laur che l’èndre a metapòst dèla cesa perchè i otèr aià sèmpèr quarcia-zo!? Sö, dai.

MINA. Forse al sarès mèi distürbal mia. Adì che però a ergü an ga de mandagla nè, se de nò, ciao soldi.

PINA. Me! Me al so a chi an ga de mandala! Ai ministi che ghè zo al goèrno!

RINA. Adès i ministi che ghè zo a Roma ai conòs ol Tino!

MINA. An ga mèdet öna foto e se aià conòs Rina. La ma sömèa mia bröta come idea Pina. Braa.

PINA. Grasie Mina. Al so che la me mente alè piö inteligenta dèla òsta.

RINA. Mina, Pina, adì che i ministi ai lès mia la nòsta letera.

MINA. Che manera? Ei mia bu de lès?

PINA. Ma cèrto che aiè bù de lès!

RINA. Ma aiè piö brai a scriv i nömèr con tace zeri. Scète, pènse pròpe che ol Tino al ganterèse mia ai nòscc ministi. Chile, ai ga de tecabega fra de lur.

MINA. Insoma, al va be negot!

RINA. Ma me dighe, come al sa fa a iga nigù de parecc?

MINA. An sè sgabolade be, nè, notre!

PINA. Scète, o troat! An ga scris al presidente dèla Republica!

RINA. Chèla se che lè öna braa persuna! Chèl dèl sigür al ga respont e al ga da chèl che an ga sirca.

MINA. Alura scrie-zo. (Sta per scrivere ma poi si ferma) ma come sa ciamel?

PINA. A gal so nè, ma in chèl momènt che, a ma sa regorde mia.

RINA. Me a ma sa regorde ol nòm. Al sa ciama Sergio come ol me vicino de cà Francesco.

MINA. O al sa ciama Sergio o al sa ciama Francesco.

PINA. Francesco alè ol nòm dèl Papa.

RINA. E me cosa o dicc? Sergio come ol me vicino Francesco.

MINA. Va be! Alura ... “Al nostro amato e che ci piace tanto, Presidente della Repubbica Sergio ... “(Alle amiche) Sergio ... cosa fal de cognòm?

PINA. Sergio ... agglo che söla punta dèla lengua ...

RINA. Ol sò cognòm ... al sa troa in cüsina.

PINA. (Si alza e sta per uscire a sinistra).

MINA. Indoet Pina?

PINA. Ando in cüsina dèla Rina pèr vèt se a ghè là ol cognòm dèl nòst Presidènt!

RINA. Alè mia in cüsina a te! Ma alè ol cognom che al ga a che fa, cola cüsina. Al somia ... padela ... no ... tritacarne ... nò ...

MINA. Culapasta?

PINA. Sgüra padèle?

RINA. Ma nò! Adès che a ma-e’mènt ... cosa an dovra pèr spianà la ...

MINA. La ruspa!

PINA. Ol car-armat!

RINA. Ma nò! Per spianà la pasta e la pissa!

MINA. Me, me!

PINA. Mina, toca me parlà, a ghè scricc in dèl cupiù. Matarel!

RINA. Èco, braa. Mattarella.

MINA. Ma come Mattarella? Te, ada che ol presidènt alè ü maschio e perciò al sa ciama Mattarello.

PINA. Se, alè pròpe ü maschio. (Al pubblico) ma me a gal lase ala sò fommla.

RINA. Mattarella al sa ciama.

MINA. Ma set sigüra?

PINA. Faga mia sbaglià o se de nò, i solcc ai ciapa ol gul.

RINA. A so sigürissima. Scri-zo docà.

MINA. Alura ... in do so riada? (Rilegge) “Al nostro amato e che ci piace tanto, Presidente della Repubbica, Sergio Mattarella anche se è un maschio”. Ma in do abitèl?

PINA. A Roma.

RINA. Ma ada che Roma alè granda nè!?

MINA. “Da portarci alla sua casa che si trova a Roma anche se è granda”. Ada che, finit! Pronta per spedìla!

 

SCENA VII

Mina, Pina, Rina e Tino

 

TINO. (Entra da destra) permès! Mi mandat a ciamà?

LE TRE SI ALZANO E LO GUARDANO E POI GUARDANO IL PUBBLICO E POI GUARDANO ANCORA TINO

PINA. Ma ... ma ...

RINA. Ma te cosa fe’che, che a ta se de là?

MINA. Ada che te a ta se stacc rapit’nè?!

TINO. Ma sindre a straparlà?

PINA. Ma te, set delbù ol Tino?

TINO. Se, a so me.

RINA. Spetà che ü momènt ...

TUTTE E TRE ESCONO A SINISTRA

TINO. (Al pubblico) ma cosa fale? Chèste che aiè de manicomio. E dòpo böta vià la ciaf però.

RIENTRANO E PARLANO FRA DI LORO

MINA. Scète, ma chi ghè det in dèl sac se ol Tino alè che?

PINA. A ghè det ol Tino o nò?

RINA. Ma se ol Tino alè che, come al pöl vès in dèl sac?

TINO. Se, me a so che. Al sa pöl pò saì che manera mi mandat a ciamà?

MINA. Scète, a ghè ergot che al quadra mia.

PINA. A go pura a me.

SCENA VII

Mina, Pina, Rina, Tino e Santina

 

SANTINA. (Entra da destra) alè dò ura che so là a spetà la Perlina ala pesca e le alè gniamò de rià. Lis pèr caso esta?

TINO. Me alo esta perchè lè egnida a ciamam de egnì che e la ma dicc che la sarès indacia ala pesca de beneficiensa. Pèrò prima la sarès vegnida a cà a tö i solcc perché aiera mia tössö prima de egnim a ciamam.

RINA. Che la ghè mia stacia.

MINA. A noè. Notre an sera che e mla’vrès vesta.

PINA. Beh che ansè ormai piene de catarrate, ma la Perlina alè mia picena de èdela mia.

SANTINA. Pòta se alì mia esta al völ dì che ergü ... che ergü ... aià rapida!

TINO. Adès, aià rapida! Esagera mia! Adès i rapitori ai rapes la Perlina che la ga nigü! A ga sirchèi a chi ol riscato? Al President dela Republica?

LE TRE SI GUARDANO E SI ALLONTANANO E PARLANO FRA DI LORO. TINO E SANTINA PARLANO FRA DI LORO

RINA. Scète, me a go pura ma a facc ün po de casot.

MINA. Pènsì a otre chèl che pènse me?

PINA. Me al so mia chèl che ta pènsèt ma pense de pensà chèl che ta pènsèt.

TUTTE E TRE SI RECANO DIETRO E PORTANO IN SCENA PERLINA AVVOLTA NEL SACCO NERO E LA LIBERANO

PERLINA. Ma ela la manera chèsta de tratam?

SANTINA. Cosa fet insaca?

PERLINA. Al so mia me, ma ergü ai ma meti’det in chèl sac che nighèr. (Intanto si afficina al tavolo e prende la lettera).

RINA. (A Perlina) ma me dighe! Cosa te saltat in mènt de egnì che prima dèl Tino?

SANTINA. Alera lasacc a cà i solcc per la pesca o nò?

TINO. (Al pubblico) al sarà mèi che’ndaghe o se de nò chèste che aiè bune de corim’indre al taol come sèmpèr. A va salüde töcc. (Esce a destra).

PERLINA. (Legge) “Al nostro amato e che ci piace tanto, Presidente della Repubbica Sergio Mattarella anche se è un maschio. Da portarci alla sua casa che si trova a Roma anche se è granda”. Cosela sta letera?

RINA. Aiè laur che a te ala ga mia de interesat! Dam söbèt chèla letera!

LA RINCORRONO FACENDO IL GIRO DEL TAVOLO. ANCHE SANTINA.

PERLINA. (Non gliela consegna e corre).

MINA. Al sa toca mia la ròba di otèr!

PINA. Rina, denunciela che la ta robat la letera!  

SI FERMANO

SANTINA. Ma perchè a ma corì’ndre anche a me, che o facc negot! O a si nincorzide che o bötat cüsina dèla Rina depertöt?

RINA. Cos’efacc ala me cüsina? Se a va ciape otre dò!

SI RINCORRONO DI NUOVO

MINA. Prima ol vas e adès la letera!

PINA. A si de serasö otre dò!

PERLINA. (Si ferma al centro e da la lettera a Rina) ciapì la òsta letera. (Al pubblico) chèsta che, alè öna cà de mate!!! 

SI RINCORRONO DI NUOVO

 

 

SIPARIO